Ordinea publica si competenta

Ordinea publica si competenta

Intr-un stat de drept, exercitiul autoritatii, al puterii de la care emana o anumita autoritate, este reglat cu rigoare, minutiozitate si in registrul constitutional observandu-se regulile verificate ale democratiei politice in primul rand 'principiul separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca' art. 1 (4) din Constitutia revizuita la Referendumul din 18-19 octombrie 2003.

Deci, inzestrarea unor organe si institutii cu atributii si prerogative care sa acopere activitatea publica, a statului, ca functionar oficial al societatii, este reclamata de insasi organizarea de stat.

Amenajamentul si distributia competentelor de autoritate publica, in cadrul realizarii puterii de stat (publice sau politice) in cadrul unor activitati, functiuni sau ramuri ale puterii, sunt opera Constitutiei.

Competentele de stat astfel amenajate intereseaza competenta instantelor judecatoresti pentru trei chestiuni:

- raportul dintre competentele fiecareia dintre puterile, legislativa si executiva, pe de o parte, si competenta instantelor judecatoresti, pe de alta parte;

- pozitia jurisprudentei instantelor judecatoresti in cadrul functiei jurisdictionale a statului;

- competenta de solutionare a conflictelor de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

Prima chestiune este rezolvata de textul constitutional amintit, nici una dintre puteri neputand injonctiona exercitiul alteia ori face imixtiuni neautorizate de Constitutie.

In plan procesual civil, aceasta rezolvare este acoperita prin instituirea ca motiv de recurs a depasirii atributiilor puterii judecatoresti prin hotararea atacata.

Dupa desfiintarea recursului in anulare (facuta prin OUG nr. 58/2003), care fusese reintrodus prin Legea nr. 59/1993 (cand s-a desfiintat recursul extraordinar), si pentru motivul de depasire a limitelor puterii judecatoresti, aceasta ilegitimitate a hotararii ramane in campul juridic.

Ea nu ar avea sa fie solutionata decat in cadrul unei noi atributii a Curtii Constitutionale, care da solutia celei de-a treia chestiuni.

Cea de-a doua chestiune este rezolvata prin recunoasterea jurisdictiei justitiei ca jurisdictie de drept comun (art. 125), jurisdictiile speciale administrative fiind declarate facultative si gratuite iar infiintarea de instante extraordinare fiind interzisa.

Trebuie bine inteles, acum, ca depasirea limitelor jurisdictiei justitiei, in raport cu atributiile jurisdictionale ale altor organe, nu inseamna depasirea limitelor puterii judecatoresti, intrucat aceasta este specializata in a face jurisdictie.

Numai oficierea, instrumentarea sau indeplinirea de catre instanta judecatoreasca a unor operatiuni si acte din domeniul puterii legislative (spre ex., aprobarea unei ordonante de guvern) sau al puterii executive (ex., oficierea unei casatorii), inseamna depasirea limitelor puterii judecatoresti.

Pentru a treia chestiune, Constitutia Revizuita da solutia rezolvarii conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice de catre Curtea Constitutionala, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, a Primului Ministru sau a Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

Daca depasirea limitelor puterii judecatoresti printr-o hotarare ar fi considerata un conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca si autoritatea legislativa sau autoritatea executiva dupa caz, atunci Curtea Constitutionala ar putea sa elimine o asemenea hotarare.

Consideram ca noua atributie a Curtii Constitutionale nu priveste controlul jurisdictional exceptional asupra unei hotarari date cu depasirea limitelor puterii judecatoresti.

Textul constitutional se refera, mai degraba la conflicte de competenta constitutionale active, care blocheaza sau pun in cauza exercitiul unor autoritati, decat la hotarari judecatoresti care au ignorat domeniile puterilor in stat.

Apoi, s-ar produce o imixtiune a unei alte autoritati, asupra autoritatii judecatoresti, ceea ce este intolerabil intr-un stat de drept.

Solutia nu poate fi decat contestatia la executare sau respingerea formala fondate pe lipsa de calitate si legitimare constitutionala a acelei hotarari.