INFRACTIUNEA DE PRIMIRE DE FOLOASE NECUVENITE

INFRACTIUNEA DE PRIMIRE DE FOLOASE NECUVENITE.

1. Conceptul legal.

Asa cum rezulta din cele mentionate in capitolul anterior, dispozitiile normative ale primirii de foloase necuvenite sunt cuprinse in Art. 256 Cod Pen. si in Art. 5 din Legea nr 42/1991.

Primirea de foloase necuvenite in Codul Penal este incriminata intr-o varianta simpla sau tip. Aceasta varianta tip consta in primirea de catre un functionar direct sau indirect, de bani sau alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia (Art. 256 alin.1).

Varianta agravanta prevazuta de Legea nr.42/1991, exista in ipoteza in care primirea de foloase necuvenite este savarsita de agentii constatatori, de organele de urmarire sau de judecator, cu prilejul instrumentarii faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni prevazute de aceasta lege.

Prin incriminarea infractiunii de primire de foloase necuvenite, s-a urmarit asigurarea indeplinirii cu probitate a indatoririlor de serviciu de catre functionarii care desfasoara o activitate in cadrul autoritatii publice, a institutiilor ori a altor unitati de interes public sau a oricarei persoane juridice.

In indeplinirea actelor privitoare la indatoririle de serviciu, functionarul nu trebuie sa fie influentat de interese materiale,de obtinerea unor foloase ce nu i se cuvin dupa lege.

Incredintandu-i-se anumite atributii in cadrul unei autoritati publice, a institutiilor sau a oricarei persoane juridice, functionarul este tinut sa-si exercite in mod cinstit aceste atributii si sa nu le trafice facand din functia sa o sursa de venituri ilicite. Efectuarea oricarui act din sfera competentei sale de serviciu, nu trebuie sa fie determinata de asemenea mobiluri, ci numai de grija sa permanenta pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu si pentru respectarea neabatuta a legalitatii.

Faptele de venalitate ale functionarilor lovesc in bunul mers al activitatii autoritatilor publice, al institutiilor sau al oricaror persoane juridice, precum si in interesul persoanelor fizice, prezentand din aceasta cauza un grad ridicat de pericol social.

Un rol deosebit in dezvoltarea oricarei societati il are corecta functionare a intregii structuri organizatorice a acesteia. De aceea, desfasurarea activitatii ei, dincolo de limitele legale ca urmare a coruptiei este de natura sa produca o tulburare, sa afecteze derularea normala a acelui sector, cu un efect negativ asupra colectivitatii ori individului.

Este, in afara oricarei indoieli ca indeplinirea incorecta a sarcinilor de serviciu de catre un functionar corupt, ce face parte din cadrul unui organ de stat sau institutii publice, in ale carei atributii intra luarea unor decizii sau efectuarea unor acte cu un larg ecou social si cu o mare insemnatate in derularea vietii sociale, este mult mai periculoasa decat a unui functionar din cadrul unei persoane juridice private Este greu de acceptat o egalitate din punct de vedere al pericolului social abstract al faptei de primire de foloase necuvenite, savarsita de un functionar ce apartine puterii executive sau judecatoresti si de un functionar dintr-o asociatie sau societate privata cu raspundere limitata.

Infractiunea de primire de foloase necuvenite, nu este altceva decat o varianta de specie a infractiunii de luare de mita, fiind totusi mai putin grava decat aceasta, deoarece functionarul nu conditioneaza efectuarea actului de primirea unei sume de bani sau alte foloase, ci el isi indeplineste corect, in bune conditii obligatiile de serviciu, fara sa i se dea sau sa i se promita ceva.

Numai dupa aceea, functionarul primeste darul oferit de persoana care i-a cerut serviciile.

Referitor la aceasta, in literatura juridica de specialitate s-a aratat ca - cel ce da sau promite inainte de a se efectua actul o face din nevoie, pentru ca actul functional sa fie asa cum il doreste. Cel care da dupa ce actul functional s-a efectuat, o face din multumire, de bunavoie; inainte de efectuarea actului exista un fel de constrangere, dupa efectuare, o totala libertate¹.

Aceste deosebiri nu raman deci fara repercusiuni asupra gradului de pericol social al celor doua infractiuni care, dupa cum rezulta si din limitele diferite ale pedepselor prevazute de lege - este mai redus in cazul primirii de foloase necuvenite.

2. Conditii preexistente

2.1.Obiectul infractiunii.

Obiectul juridic generic al infractiunii de primire de foloase necuvenite, il constituie relatiile sociale menite sa asigure buna si normala desfasurare a activitatii de interes public sau a altor activitati reglementate de lege.

Obiectul juridic special consta in relatiile sociale referitoare la desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice, institutilor publice, institutilor sau altor persoane juridice de interes public sau privat, pe baza unui comportament cinstit si corect al functionarilor chiar si dupa indeplinirea indatoririlor de serviciu de catre acestia².

Alti autori care au studiat exhaustiv coruptia, au aratat ca obiectul juridic special al infractiunii de primire de foloase necuvenite il constituie relatiile sociale legate de cinstea, corectitudinea si probitatea functionarilor, ca o conditie necesara a indeplinirii indatoririlor de serviciu si a activitatii autoritatilor publice ori a altor persoane juridice, relatii sociale carora li se aduc atingere de catre functionari dinauntrul organizatiei de stat sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea

Dupa cum se observa din cele prezentate mai sus, obiectul juridic special al primirii de foloase necuvenite este apropiat de cel a luarii de mita, totusi primirea de foloase necuvenite are o aptitudine mai redusa de a afecta relatiile de serviciu in raport cu luare de mita, intrucat cel ce da sau promite bani sau alte foloase inainte ca functionarul sa efectueze actul o face oarecum de nevoie, pentru ca actul sa fie efectuat dupa cum doreste el, pe cand cel ce da bani sau alte foloase dupa indeplinirea actului o face de buna voie si ca o multumire pentru actul efectuat.

Aceste lucruri, fac ca primirea de foloase necuvenite desi afecteaza aceleasi relatii sociale ca si luarea de mita, sa prezinte un pericol social mai redus. Pe langa acestea, luarea de mita presupune o comportare mult mai periculoasa a functionarului, care isi comercializeaza functia inaite sau concomitent cu indeplinirea actului care poate fi si ilegal, conditionand efectuarea acestora de primirea unor foloase, pe cand infractiunea de primire de foloase necuvenite presupune acceptarea unor favoruri dupa ce functionarul a efectuat un act legal intrand in atributile sale de serviciu⁴.

Obiectul material

Literatura juridica penala este unanima in a considera ca prin obiect material al unei infractiuni se intelege lucrul ( bunul, animalul, persoana ) asupra caruia se indreapta savarsirea faptei prevazuta de legea penala ^5. Problema existentei sau inexistentei unui obiect material la infractiunea de primire de foloase necuvenite este controversata. Potrivit unei opinii, obiectul material al infractiunii il constituie " banii sau alte foloase " date functionarului, sau primite de el ⁶.

Intr-o alta parere, se sustine de regula ca infractiunea de primire de foloase necuvenite nu are un obiect material, deoarece sumele de bani sau foloasele respective atunci cand constau in bunuri corporale nu constituie decat " lucruri dobandite prin savarsirea infractiunii ", in sensul Art.118 lit.d Cod Pen.

Aceasta parere o consideram corecta, deorece obiectul material al unei infractiuni este acela asupra caruia faptuitorul opereaza, il vatama ori in cazul bunurilor date ca mita nu se poate vorbi de asa ceva.

2.2 Subiectul infractiunii

2.2.1. Subiectul activ

Infractiunea de primire de foloase necuvenite este o infractiune cu subiect activ calificat, in sensul ca autorul acestei infractiuni poate fi doar un functionar public sau un functionar in intelesul Art.147. Cod Pen.

Potrivit acestor dispozitii, prin " functionar " se intelege orice salariat care exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent daca si cum a fost investit, o insarcinare in serviciul unui organ sau institutii de stat ori unei regii autonome sau societati comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, indiferent daca primeste sau nu o retributie.

Inaite de aparitia legii de modificare a Codului Penal, se considera ca fiind subiect activ al infractiunii alaturi de functionar si " alt salariat ". Prin denumirea de alt salariat se intelege acel angajat care exercita o insarcinare altor organizatii prevazute in Art. 145 ori in cadrul societatilor comerciale cu capital privat, in care are calitatea de administrator sau cenzor.

Potrivit modificarilor si completarilor Codului Penal prin Legea nr.140/1996, au intervenit mutatii in ce priveste subiectul activ al infractiunilor de coruptie. Ne referim in special, la modificarile Art. 145 si ale Art. 147 Cod Pen. unde notiunile de " functionar " si " alt salariat " sunt inlocuite cu notiunile de " functionar public " sau " functionar " .

Potrivit noului continut al Art.147, prin " functionar public" se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera Art.145 Cod Pen⁸.

Prin " functionar " se intelege persoana mentionata in alin.1, care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.

Din cele aratate mai sus, rezulta ca subiectul activ nemijlocit al infractiunii este acea persoana care exercita o insarcinare in cadrul unei autoritati publice, institutii publice, sau altor persoane juridice de interes public. Din consultarea practicii judiciare s-a retinut deci, ca au calitate de functionari si pot fi subiecti activi a infractiunii de primire foloase necuvenite printre altii : contabilul, inginerul, inspectorul de personal, conducatorul auto.

Controverse aprinse a generat in practica judiciara problema daca avocatul poate fi considerat " alt salariat " si deci poate fi subiect activ al infractiunii. Plenul fostului Tribunal Suprem, prin Decizia nr.15/1975, a hotarat ca avocatii angajati sa acorde asistenta juridica, intra in categoria de " alti salariati " si deci pot fi subiecti ai primirii de foloase necuvenite.

Ulterior acestei decizii, practica judiciara a promovat fara discutie solutia prezentata.

De curand instanta suprema, sectia penala, prin Decizia nr.569/16.051990, cu prilejul judecarii unui recurs extraordinar si-a modificat practica in sensul ca avocatul pledant nu poate fi asimilat " cu alt salariat " si in consecinta nu este subiect al infraciunilor de coruptie.

In motivarea decizie s-au adus urmatoarele argumante : in primul rand, angajarea avocatului se face de catre justitiabil, prin intermediul baroului de asistenta juridica si ca el indeplineste, in cadrul procesului, rolul de mandatar al persoanelor care l-au angajat, avand imputernicirea de a le reprezenta sau asista in cadrul instantelor de judecata.

Avocatul pledant are deci in cadrul baroului un statut juridic si profesional propriu, autonom de liber profesionist, care cuprinde drepturile si obligatiile prevazute de lege si de normele de deontologie profesionala. Aceste drepturi si obligatii au menirea de a asigura o aparare obiectiva si libera a justitiabililor intr-un cadru legal, dar fara vreo subordanare fata de o autoritate publica.

In al doilea rand, avocatii pledanti nu pot fi considerati ca facand parte din categoria celor asimilati cu " alti salariati ", o confirma si legea retribuirii muncii, in care sunt prevazuti la categoria celor care nu sunt retribuiti pentru munca prestata de catre organizatia profesionala din care fac parte, ei fiind, in calitate de liberi profesionisti, alesi si platiti de catre justitiabili prin intermediul baroului de asistenta juridica⁹.

In al treilea rand, asimilarea cu " alti salariati " a avocatilor pledanti, ar fi de natura sa impieteze asupra rolului apararii, aceasta putand fi considerata ca subordonata a autoritatii publice, incalcandu-se in acest fel garantiile unei aparari obiective a justitiabililor, inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si consacrata in legislatia noastra interna .

Persoanele care indeplinesc insa, functii in organele de conducere sau in aparatul administrativ al barourilor de avocati, fiind retribuite din fondurile comune ale acestora, pentru ca realizeaza insarcinari in serviciul lor sunt asimilati " altor salariati " si in consecinta, pot fi subiecti activi ai infractiunii¹⁰. Ulterior insa, potrivit legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea avocaturii Art.2, avocatii nu sunt considerati functionari publici : " In exercitarea profesiei avocatul e independent si se supune numai legii si regulilor eticii profesionale "¹¹.

In practica judiciara recenta, s-au pronuntat hotarari contradictorii in ce priveste calitatea de medic ca subiect al infractiunii de primire de foloase necuvenite. Problema daca medicul este "functionar" si in consecinta poate fi subiect al infractiunii, a fost generata de dispozitiile Art. 3 din Principiile de baza ale statutului medicilor din Romania, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 220/1992 si in care se prevede "medicul practician prin natura umanitara si libera a profesiunii sale, nu este functionar public si nici nu va putea fi asimilat functionarului public."

Printr-o interpretare izolata, rupta, a acestor dispozitii de alte prevederi legale, s-a ajuns la concluzia ca medicii sunt scosi de sub incidenta dispozitiilor Codului Penal privitoare la infractiunile de serviciu; consideram ca o asemenea concluzie nu are fundament juridic. Potrivit dispozitiilor legale, asigurarea sanatatii populatiei se realizeaza de stat, cat si de persoane fizice prin intermediul cabinetelor particulare, ce functioneaza in temeiul Decretului- Lege nr. 54/1990, dar totusi statul ramane implicat direct in asigurarea sanatatii publice.

Legea nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asistenta medicala arata printre altele ca "apararea sanatatii populatiei de catre stat se exercita prin reteaua unitatilor sanitare de stat si ca fondurile necesare pentru functionarea unitatilor sanitere inclusiv cele pentru retribuirea personalului sanitar sunt prevazute de bugetul de stat.

Conform aceleasi legi, personalul din unitatile sanitare de stat este incadrat cu contract de munca avand o serie de drepturi speciale cum ar fi : de lucru redus, drepturi speciale pentru cei trimisi in actiuni de combatere a epidemiilor sau alte actiuni speciale prevazute de lege.

Prin urmare, personalul sanitar din unitatile sanitare de stat, face parte din personalul sanitar, bucurandu-se de toate drepturile si avand toate indatoririle generale prevazute de legislatia muncii: dreptul la salariu si la alte drepturi materiale, dreptul la concediu de boala platit, precum si obligatia de a respecta de a-si indeplini corespunzator sarcinile si de a respecta normele de disciplina a muncii¹².

Coreland toate aceste elemente rezultate din Legea nr. 3/1978 cu dispozitiile legii penale, rezulta in mod clar ca medicii care functioneaza in reteaua sanitara de stat sunt functionari in conditiile Art. 147 Cod Pen. Referitor la medicii ce functioneaza in cadrul cabinetelor particulare si aici trebuie sa facem conform legii o distinctie importanta. Astfel, conform Legii nr. 65/1992, Art. 258 alin. 2 Cod Pen. are urmatorul cuprins :"dispozitiile Art. 254, 255, 256 si 257 privitoare la functionari se aplica si salariatilor din cadrul Soc. Com. cu capital privat, precum si administratorilor si cenzorilor acestora."

Fata de aceste prevederi, urmeaza a se trage concluzia ca din punct de vedere penal, are calitatea de functionar si medicul care este salariat intr-un cabinet medical particular.

Din cele ce am prezentat, rezulta ca prevederile Art. 3 din Principiile de baza ale Statutului medicilor, au o arie restransa de aplicabilitate si anume, numai cu privire la medicii care au statut de liber profesionisti, ce-si desfasoara activitatea in propriul cabinet, cabinet ce functioneaza pe baza resurselor financiare personale si prin activitate proprie fara subordonare fata de vreo autoritate publica. Aceasta categorie de medici nu poate fi deci asimilata cu calitatea de functionar in sensul legii penale. Toate celelalte categorii de medici nu sunt vizate, de prevederile Art. 3 si deci au calitatea de functionar in acceptiunea legii penale, sens in care pot fi subiecti ai infractiunii prevazute in Art. 256 Cod Pen.

In practica s-a pus problema daca o persoana neincadrata cu contract de munca, dar care se afla in executarea unei pedepse cu obligare la munca conditionata, poate fi subiect activ al infractiunii. In nota semnata de Vasile Papadopol, se arata ca potrivit Art 86 alin. 5 Cod Pen., pedeapsa inchisorii se executa prin munca "in temeiul mandatului de executate al pedepsei". Din dispozitia legala citata, rezulta ca la baza executarii pedepsei la locul de munca nu se afla un raport juridic de munca, in sensul Codului muncii, ci raportul juridic penal si procesual penal. Prestarea muncii nu reprezinta indeplinirea unei obligatii izvorate dintr-un contract de munca ci executarea unei pedepse¹

Din cele prezentate mai sus, rezulta ca cel ce executa o pedeapsa prin munca, fara privare de libertate nu are calitatea de functionar deoarece el nu este incadrat la aceasta societate printr-un contract de munca in sensul Codului Muncii, el desfasoara doar o activitate utila sociatatii si ca atare nu poate fi subiect al infractiunii noastre¹⁴.

De subliniat ca subiectul activ al infractiunii trebuie sa aiba calitatea de functionar in momentul savarsirii actiunii tipice; daca in acel moment el nu are aceasta calitate, nu poate fi considerat subiect activ al primirii de foloase necuvenite.

In cazul in care o persoana coopereaza nemijlocit la savarsirea faptei, dar nu are calitatea de functionar public sau functionar, raspunde pentru complicitate la comiterea infractiunii, deoarece lipsa calitatii prevazute de lege atribuie activitatii sale un caracter accesoriu, caracterizand activitatea sa ca un act de complicitate. El nu poate raspunde pentru coautorat, deoarece in cazul infractiunii de primire de foloase necuvenite care este considerata o infractiune proprie, a carei existenta este conditionata de o anumita calitate a subiectului activ - autor sau coautor nu poate fi decat acela care, savarsind un act de executare nemijlocita, intruneste totodata, in persoana sa, calitatea ceruta de lege¹⁵. Participantul care, desi desfasoara o activitate specifica actiunii constitutive, nu are aceasta calitatea, nu poate realiza integral continutul infractiunii si deci nu o poate savarsi, or potrivit Art. 24 Cod Pen autor-coautor este numai persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

In concluzie, lipsa calitatii prevazute de lege ca element al infractiunii atribuie activitatii sale un caracter secundar, caracterizand activitatea lui ca un act de complicitate¹⁶; in cazul in care actul de serviciu a fost indeplinit de un colectiv de functionari, iar foloasele au fost date intregului colectiv, care le-a primit in mod nemijlocit, membrii colectivului sunt considerati coautori¹⁷. Potrivit Art. 256 Cod Pen. primirea banilor sau a altor foloase se poate realiza de catre functionar direct sau indirect ceea ce inseamna ca prin derogare de la dispozitiile Art. 24 Cod Pen are calitatea de autor al infractiunii de primire de foloase necuvenite si cel care savarseste actiunea tipica printr-o persoana interpusa, adica printr-un intermediar. In legatura cu pozitia juridica a intermediarului, s-a aratat ca activitatea acestuia constituie complicitate la infractiunea prevazuta de Art. 256 Cod Pen¹⁸.

Totusi nu este exclus uneori, desi aceste situatii sunt foarte rare, deoarece in cazul infractiunii noastre initiativa apartine celui care da sau ofera folosul - ca intermediarul sa-l fi determinat el insusi pe functionar sa comita fapta, prin mijlocirea sa; in asemenea situatii intermediarul va cumula si calitatea de instigator, urmand sa raspunda numai pentru instigare, deoarece complicitatea se absoarbe in aceasta¹⁹.

Infractiunea de primire de foloase necuvenite dupa cum retinem deci, poate fi comisa in oricare forma a participatiei penale: coautor, instigator sau complice.

Persoana care da folosul necuvenit, nu este participant si nu se pedepseste: "nu este condamnabil sa dai, ci sa primesti un dar".

2.2.2. Subiectul pasiv al infractiunii

Subiectul pasiv special este autoritatea publica, institutia publica, institutia sau alta persoana juridica de interes public, ori persoana juridica privata in serviciul careia functionarul isi indeplineste atributiile de serviciu, functionar care se face vinovat de primirea de foloase necuvenite.

Subiectul pasiv general este statul, ca titular al valorii sociale care este probitatea functionarului din autoritatea publica, institutia publica sau persoana juridica publica sau privata, valoare careia i se aduce atingere prin savarsirea infractiunii.

Continutul constitutiv al infractiunii

1.Latura obiectiva

1.1.Elementul material

La infractiunea de primire de foloase necuvenite, elementul material consta intr-o actiune - actiunea de primire de catre un functionar a unei sume de bani sau alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, deci posterior efectuarii acelui act si fara a exista o intelegere prealabila indeplinirii actului.

Aceasta fapta este mai putin grava, spre deosebire de luarea de mita, deoarece functionarul nu conditioneaza efectuarea actului de primirea unei sume de bani, ci el isi indeplineste corect, in bune conditii obligatiile de serviciu, fara a i se da sau a i se promite ceva.

Numai dupa aceea, functionarul primeste darul oferit de persoana care i-a cerut srrviciile. In limbaj popular aceasta fapta se numeste "bacsis" si din pacate este foarte frecventa in viata de toate zilele, functionarii creandu-si prin aceasta, surse de venituri ilicite, ceea ce determina o anumita inechitate in viata sociala. In parte, o asemenea stare de lucruri, incearca sa fie combatuta prin masurile luate de statul nostru in special prin mijloace educative, actionandu-se asupra constintei functionarului, care trebuie sa inteleaga ca primirea de "atentii", din partea cetatenilor constiuie o jignire adusa demnitatii sale, o dovada ca poate fi cumparat ca si o marfa, ca platit fiind poate sa i se obtina serviciile.

In timpul regimului burghezo-mosieresc, bacsisul era socotit ca ceva firesc, inevitabil, o sursa de venituri suplimentare ale slujbasilor, acceptata de toata lumea, bacsisul fiind nelipsit din cercurile inaltilor dregatori "Interesele si le apara fiecare nu cu domnia legilor, ci cu atotputernicia bacsisurilor. Te-mpiedici de o lege? Bani sa ai. Se face imediat alta', scria cunoscutul prozator Gh. Braescu^20.

Revenind la elementul material al infractiunii, "a primi" inseamna "a lua"in posesie un obiect, care se inmaneaza, se daruieste, ori "a incasa"o suma de bani. Primirea se poate realiza direct intre mituitor si mituit ori indirect prin intermediul altor persoane sau prin alte mijloace-posta, tren. Pentru existenta elementului material al infractiunii, nu prezinta importanta juridica faptul ca actul de primire s-a datorat initiativei functionarului care a efectuat actul, sau initiativei celui care da folosul adica a mituitorului.

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii trebuie sa fie intrunite insa alte cerinte; astfel se cere, ca actul sa fie indeplinit de faptuitor in virtutea functiei sale si la care era obligat n temeiul acesteia²¹.

Prin expresia " a indeplini un act in virtutea functiei sale", se intelege efectuarea oricarui act ce intra in atributiile de serviciu ale faptuitorului, iar prin expresia "obligat in temeiul functiei sale" se intelege ca indeplinirea acelui act constituie o indatorire de serviciu a functionarului., legiutorul avand in vedere un act intotdeauna licit, si totodata obligatoriu de indeplinit.

1.2.Cerinte esentiale.

O cerinta esentiala consta in aceea ca primirea sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. Banii pot fi efectivi -monede- sau sub forma de valuta ori titluri de orice fel echivaland bani²².

Prin expresia "alte foloase" se intelege orice profit sau avantaj-patrimonial sau nepatrimonial- cum ar fi de exemplu: comisioane, prestatii de servicii, promovarea in functie, acordarea de locuinte, foloase care numai indirect imbunatatesc situatia functionarului, ca de exemplu cadouri facute sotie.

Actiunea de primire care constituie elementul material al infractiunii trebuie sa indeplineasca anumite conditii: prima cerinta consta in aceea, ca primirea de bani sau alte foloase, sa fie savarsita dupa ce functionarul a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, fara sa fi existat o intelegere anterioara in acest sens²

Stabilirea indeplinirii efective a actului prezinta importanta hotaratoare pentru corecta incadrare juridica a faptei. Daca actul nu a fost indeplinit in totalitate sau in parte, iar faptuitorul a primit bani, bunuri sau alte foloase, activitatea sa va trebui calificata luare de mita iar nu primire de foloase necuvenite.

De asemenea daca primirea banilor sau a altor foloase este anterioara indeplinirii actului determinat sau daca exista o intelegere in acest sens ori s-a acceptat o promisiune, fapta constituie tot infractiune de luare de mita²⁴.

Intrucat, din combinarea Art. 254 si Art. 256 Cod Pen., rezulta ca leguitorul a creat un alt regim sanctionator numai pentru situatia in care functionarul primeste foloase, dupa indeplinirea actului ce intra in atributiile sale de serviciu, atunci cand faptuitorul primeste folosul in timpul indeplinirii actului, fapta constituie luare de mita²⁵.

De subliniat ca, fapta constituie tot luare de mita si nu primire de foloase necuvenite, atunci cand functionarul primeste folosul si dupa indeplinirea actului, dar pe baza unei intelegeri anterioare. In cazul in care functionarul primeste o suma de bani sau alt folos pentru un act efectuat prin incalcarea atributiilor de serviciu, fapta va constitui neglijenta sau abuz in serviciu, bineinteles daca s-au produs consecintele prevazute in textul incriminator al acestor fapte²⁶.

Dispozitiile Art. 256 Cod Pen., desi indica clar ca banii sau foloasele trebuie sa fie primite dupa indeplinirea unui act in virtutea functiei si la care era obligat in temeiul acesteia - nu cuprind si conditia negativa a inexistentei unei intelegeri prealabile cu autorul infractiunii.

Aceasta conditie, rezulta insa, din interpretarea Art. 254 Cod Pen., care incrimineaza luarea de mita.

Tribunalul Suprem, a decis ca dispozitiile Art. 256 Cod Pen., sanctioneaza deci pe functionarul care primeste bani sau alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, iar nu pe functionarul care - chiar daca primeste foloase dupa efectuarea actului - a conditionat indeplinirea acelor foloase, sau cu alte cuvinte a traficat cu functia sa ²⁷.

A doua conditie, consta in aceea ca banii sau alte foloase primite de functionarul public sau de functionar sa fie necuvenite, adica sa aiba in mod explicit un caracter de retributie, de rasplata pentru indeplinirea unui act determinat²⁸. Folos necuvenit e si ceea ce s-a primit peste ceea ce se datoreaza potrivit dispozitiilor legale.

Observam ca termenul "necuvenite" nu apare in cuprinsul Art. 256 Cod Pen., ci in denumirea marginala a infractiunii deoarece functionarul este retribuit de catre organul, institutia sau orice alta persoana juridica, pentru indeplinirea activitatii sale de serviciu, iar ceea ce primeste peste ce i se cuvine este totdeauna necuvenit²⁹.

Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite, nu numai atunci cand, dupa indeplinirea unui act gratuit, se primeste o retributie, ci si atunci cand dupa indeplinirea unui act care nu este gratuit se primeste peste ceea ce se datoreaza in mod legal³⁰.

1.Urmarea imediata.

La infractiunea analizata, urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru relatiile sociale privitoare la normala activitate a organelor si institutiilor de stat, a regiilor autonome, sau a oricaror persoane juridice pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu, de catre functionari si pentru buna reputatie a acestora.

Prin savarsirea actiunii ce constituie elementul material al acestei infractiuni, se creaza deci o stare periculoasa pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu, de catre functionari intrucat prin incercarea de corupere sau prin coruperea efectiva a functionarului se impieteaza asupra probitatii acestuia, conditie necesara pentru buna si normala desfasurare a serviciului.

Aceasta urmare imediata este implicita savarsirii faptei incriminate, deoarece legea nu conditioneaza existenta infractiunii de producerea unui rezultat. Din acelasi motiv nu se pune nici chestiunea stabilirii unei legaturi de cauzalitate intre activitatea infractionala si urmarea produsa, aceasta rezulta intotdeauna din activitatea incriminata³¹.

2. Latura subiectiva. .

Forma de vinovatie a infractiunii este intentia. Cu privire la modalitatile acesteia, in literatura juridica s-au exprimat opinii diferite.

Intr-o prima opinie³² se sustine ca infractiunea de primire de foloase necuvenite se comite cu intentie directa sau indirecta, in explicarea acestei opinii aratandu-se ca "la primirea de foloase necuvenite, latura subiectiva consta in savarsirea faptei cu intentie directa sau indirecta, caracterizata prin aceea ca faptuitorul este constient ca primeste foloasele necuvenite pe care le voieste sau le accepta". ³

Dupa cum se stie, intentia presupune din partea subiectului atat cunoasterea faptei pe care el isi propune sa o savarseasca, cat si prevederile acesteia; in teza de mai sus factorul intelectiv al intentiei este redus la cunoasterea faptei, facandu-se abstractie de prevederea rezultatului, or prevederea rezultatului nu poate fi omisa din definitia laturii subiective, formele si modalitatile vinovatiei fiind determinate dupa cum rezulta din prevederile Art. 19 Cod Pen. tocmai de atitudinea subiectiva a faptuitorului fata de rezultatul faptei sale.

Pe de alta patre, intrucat ceea ce intereseaza pentru diferentierea intentiei directe de cea indirecta este imprejurarea daca faptuitorul a urmarit sau a acceptat rezultatul faptei comise, hotarator pentru determinarea intentiei nefiind faptul daca autorul a urmarit ori a acceptat foloasele necuvenite , ci faptul daca el a urmarit sau a acceptat crearea unei stari de pericol pentru buna reputatie a functionarilor si implicit pentru activitatea organizatiilor ocrotite de lege, deoarece acesta este rezultatul faptei urmarit de leguitor.

Chiar daca, faptiutorul nu a urmarit ci doar a acceptat foloasele necuvenite, prin aceasta el a creat rezultatul periculos sus mentionat, care este cert si inevitabil, implicat in mod necesar in actiunea de primire de foloase necuvenite³⁴.

Potrivit celei de-a doua opinii, se considera ca latura obiectiva a infractiunii este intentia directa. Aceasta parere o consideram corecta, deoarece faptuitorul cu vointa accepta banii sau alte foloase.

Conchidem aratand ca, in cazul infractiunii noastre faptuitorul savarsind cu vointa actiunea tipica - stie ca foloasele pe care le primeste dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale, nu i se cuvin in mod legal; actionand totusi in acest fel faptuitorul are implicit reprezentarea starii de pericol create pentru cinstea, corectitudinea sa si astfel pentru activitatea organelor de stat si publice iar intrucat acest rezultat este cert, intentia nu poate fi decat directa³⁵.

4.Forme, modalitati, sanctiuni.

4.1.Formele infractiunii de primire de foloase necuvenite.

4.1.1.Actele preparatorii si tentativa.

Actele preparatorii ale infractiunii atat cele de natura materiala cat si cele de natura morala sunt posibile, dar leguitorul nu le-a incriminat ca forma de savarsire a infractiunii.

Infractiunea noastra fiind in principiu o infractiune comisiva, este susceptibila de toate formele imperfecte ale infractiunii.

La primirea de foloase necuvenite aceste acte nu sunt sanctionate nici sub forma unei modalitati alternative a elementului material - deci ca o infractiune consumata - asa cum se intampla la luarea de mita.

Tentativa la infractiunea amintita - in modalitatea imperfecta este posibila, dar nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii

In literatura juridica, este unanim admis ca infractiunea de primire de foloase necuvenite este o infractiune de actiune instantanee, ceea ce inseamna ca ea se consuma in momentul.savarsirii actiunii incriminate, adica in momentul in care faptuitorul, dupa indeplinirea actului primeste bani sau folosul necuvenit³⁶.

Pentru consumarea infractiunii, nu are relevanta juridica modalitatea incasarii, respectiv daca mita s-a luat direct sau printr-un intermediar, la cererea functionarului sau din initiativa victimei. Toate aceste imprejurari prezinta utilitate pentru determinarea gradului de pericol social al faptei si individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata celor ce se fac vinovati de savarsirea unei asemenea infractiuni.

La aceasta infractiune, spre deosebire de luarea de mita consumarea trebuie legata deci, de realizarea beneficiului, o simpla pretindere sau acceptare a unei promisiuni facute dupa efectuarea actului, nu este suficienta; este indispensabul, ca beneficiarul actului indeplinit de functionar, sa fi inmanat acestuia suma de bani sau alte foloase, iar el sa le fi primit direct sau indirect³⁷.

Infractiunea continuata

Asa cum rezulta din cele aratate mai sus, infractiunea noastra este o infractiune instantanee, ea poate imbraca forma infractiunii continuate, atunci cand sunt indeplinite cerintele prevazute in Art. 41 alin. 2 Cod Pen. Intr-adevar, asa cum s-a stabilit in literatura juridica, orice infractiune poate fi continuata daca este susceptibila de repetabilitate³⁸ ; nu exista nici un temei de fapt sau de drept care sa justifice ca primirea de foloase necuvenite ar face exceptie.

Prin urmare, aceasta infractiune poate fi savarsita in forma infractiunii continuate.

In concluzie, pentru ca infractiunea sa fie savarsita in forma continuata, autorul in baza aceleiasi rezolutii, primeste in mod repetat de la aceasi persoana, fara sa existe o intelegere prealabila, diferite sume de bani ori alte foloase, dupa ce a indeplinit un act privitor la indatoririle sale de serviciu.

In fapt, se poate intampla ca, dupa efectuarea unui act de serviciu, beneficiarul sa promita functionarului o suma de bani pe care apoi sa i-o dea in rate. Va exista in acest caz o unitate naturala de infractiuni - asa cum se intampla atunci cand promisiunea folosului dat ulterior in rate, precede indeplinirea actului (luare de mita) sau o infractiune continuata.

Inclinam catre ultima alternativa; in cazul imfractiunii de primire de foloase necuvenite, spre deosebire de luarea de mita, promisiunea foloaselor nu are nici o relevanta penala, or infractiunea neconsumandu-se in acel moment , plata ulterioara a sumei promise efectuata deodata sau in rate, nu se poate integra in mod natural intr-o infractiune deja existenta la data efectuarii ei, facand corp comun cu aceasta. In situatia la care ne referim, promisiunea banilor neavand nici o semnificatie penala, fiecare act ulterior de primire a unei rate realizeaza, prin el insusi, in mod independent si fara sa se integreze intr-o entitate infractionala anterior constituita, toate elementele infractiunii prevazute in Art. 256 Cod Pen.;asa incat, daca la baza primirii tuturor sumelor ce reprezinta ratele se afla o singura rezolutie, ne aflam in fata unei infractiuni continuate³⁹.

De subliniat ca, stabilirea formei de comitere a infractiunii de primire de foloase necuvenite, prezinta importanta deosebita in aplicarea legii penale in timp.

In cazul in care s-a stabilit ca infractiunea s-a savarsit in forma simpla, data comiterii este cea a realizarii elementului material. In ipoteza in care s-a retinut caracterul continuat al infractiunii analizate, data savarsirii ei este cea a executarii ultimului act din componenta activitatii infractionale, in functie de care se face sanctionarea subiectului activ.

Modalitati

Modalitati normative.

Infractiunea de primire de foloase necuvenite, are o singura modalitate normativa care rezulta din prevederile Art. 256 Cod Pen. si consta in primirea de catre un functionar de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin. In varianta agravata, prevazuta de Legea nr. 42|1990, modalitatea normativa este savarsita de un agent constatator, un organ de urmarire penala sau un judecator ce instrumenteaza contraventii sau infractiuni prevazute de legea privind protectia populatiei impotriva unor activitati ilicite.

Pe langa modalitatile normative, infractiunea poate prezenta diverse modalitati faptice, determinate de circumstantele concrete ele faptei, ca de pilda cine a avut initiativa, natura si cuantumul foloaselor, daca primirea de bani sau alte foloase s-a realizat direct sau prin intermediar.

De aceste modalitati faptice se va tine seama la evaluarea gradului de pericol social concret al faptei si la dozarea pedepsei ce va fi aplicata faptuitorului. De fapt, asa cum am aratat cand ne-am referit la aspecte de drept comparat, in unele legislatii penale straine, modalitatile faptice la care ne-am referit mai sus prevazute ca modalitati normale, au efecte deosebite pe planul stabilirii pericolului social abstract al infractiunii.

Sanctiuni.

Pedeapsa principala.

Potrivit Art. 256 Cod Pen., primirea de foloase necuvenite se pedepseste numai cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Anterior modificarilor aduse acestui articol, prin Legea 140|1996-Legea pentru modificarea si completarea Codului Penal, pedeapsa prevazuta pentru aceasta infractiune era inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda.

Conform Legii nr. 12|1990, modificata prin Legea nr. 42|1991, in cazul savarsirii infractiunii de catre functionari imputerniciti sa constate infractiuni sau contraventii sanctionate de acest act normativ sau sa le instrumenteze, minimul si maximul pedepsei prevazut de Art. 256 Cod Pen. se majoreaza cu cate 2 ani.

Conform Legii nr. 140|1996, daca exista circumstante agravante pedeapsa se va stabili tinand seama de prevederile Art. 78 al. 1, la care se va adauga un spor pana la 5 ani, fara a putea depasi o treime din maximul special.

Pedeapsa complimentara.

Art. 256 Cod Pen. prevede pe langa pedeapsa principala si pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi. Drepturile ale caror exercitiu pot fi interzise sunt prevazute in Art. 64 Cod Pen iar durata interzicerii lor conform Art. 53 pct.2 lit. a Cod Pen. poate fi de la 1 la 10 ani.

Pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi, desi nu este prevazuta de lege ( Art. 256 Cod Pen.) ca in cazul luarii de mita, poate fi totusi pronuntata de instanta conform Art. 65 Cod Pen., in cazul in care cuantumul inchisorii stabilite este de cel putin 2 ani si in raport cu natura si gravitatea infractiunii, cu imprejurarile cauzei si persoana infractorului.

Pedeapsa accesorie.

Conform Art. 71 Cod Pen., condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept, ca pedeapsa accesorie interzicerea tuturor drepturilor prevazute in Art. 64 Cod Pen, din mometul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la executarea pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei⁴⁰.

Prin exceptie, conform Art. 71 al. 3 Cod Pen., cand s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, interzicerea drepturilor prevazute la Art. 64 lit. d si e Cod Pen,.este lasata la aprecierea instantei.

Confiscarea speciala.

Potrivit Art. 256 Cod Pen. banii, valorile sau orice alte bunuri primite de infractor se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Desi confiscarea speciala ca masura de siguranta are sediul materiei in Art. 118 Cod Pen., leguitorul a prevazut-o si in Art. 256 Cod Pen.

Se pune problema daca acestea se justifica. Apreciem ca se justifica din doua considerente: in primul rand pentru a-i stabili caracterul obligatoriu si in al doilea rand pentru a reglementa situatia neprevazuta in Art. 118 Cod Pen si anume aceea in care banii sau celelalte foloase care au facut obiectul mitei nu se gasesc, in sensul ca se va aplica contravaluarea lor in bani.

Aceste bunuri obtinute de inculpat ca urmare a savarsirii infractiunii--a decis Plenul Tribunalului Suprem-sunt supuse confiscarii speciale chiar daca au fost restituite persoanelor de la care infractorul le-a primit⁴¹.

Daca banii sau alte valori care au constituit obiectul infractiunii, se afla chiar la autorul infractiunii, ele se confisca de la acesta, iar in ipoteza in care au fost instrainate trebuie sa fie ridicate de la. persoanele care le detin in momentul pronuntarii hotararii, intrucat textul incriminator nu face nici o distinctie in aceasta privinta.

Este adevarat ca, acest text prevede ca in situatia in care bunurile si valorile nu se gasesc, condamnatul trebuie sa fie obligat la plata echivalentului lor in bani, dar aceasta dispozitie are in vedere situatia in care identificarea si preluarea lor nu mai sunt posibile in mod efectiv, fie pentru ca detinatorul bunului este necunoscut, fie pentru ca bunurile au fost distruse fie ca au fost dobandite in mod legal de un tert de buna credinta, imprejurare in care preluarea nu mai e posibila⁴². In situatia in care bunul supus confiscarii nu se mai afla in posesia inculpatului, persoana care il detine sau care urmeaza sa fie obligata la plata echivalentului banesc, trebuie sa fie introdusa in proces in calitate de detinator al bunului.

Daca persoana care a dat bunul denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat, bunul se va restitiu acelei persoane, iar daca i-a fost restituit intre timp de catre inculpat nu va mai fi confiscat⁴

In acest sens, s-a decis ca daca persoana de la care inculpatul a primit suma de bani ce constituie obiectul material al infractiunii, a instintat organele de politie mai inainte de a da banii, instanta nu poate dispune confiscarea sumei respective in baza Art. 256 al. 2 Cod Pen., ci trebuie sa o restituie persoanei care a dat-o autorului infractiunii⁴⁴.

In cazul in care infractiunea a fost savarsita in participatie, instanta e obligata, daca bunurile date pentru comiterea infractiunii nu se mai gasesc sa stabileasca ce anume bunuri au revenit fiecarui participant in parte, si sa-l oblige pe fiecare separat la plata echivalentului in bani al acelor bunuri de care a profitat⁴⁵.

In practica s-a ridicat problema de a sti care este solutia corecta in cazul in care banii sau bunurile ce au format obiectul primirii de foloase necuvenite, provin din sustrageri pentru care mituitorul a fost trimis in judecata, alaturi de autorul primirii de foloase necuvenite. Consideram ca in aceasta situatie, valorile respective vor fi restituite persoanei juridice pagubite si aceasta intrucat dispozitiile Art. 256 Cod Pen. trebuie coroborate cu cele prevazute in Art. 118 lit d Cod Pen potrivit carora lucrurile dobandite in acest mod vadit prin savarsirea infractiunii, sunt supuse confiscarii numai daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia.

5. Alte aspecte privind primirea de foloase necuvenite

5.1. Legatura infractiunii de primirea de foloase necuvenite cu alte infractiuni

Infractiunea de primire de foloase necuvenite are o stransa legatura cu alte infractiuni; cel mai adesea esta strans legata de infractiunile cuprinse in notiunea de coruptie: luarea de mita (Art.254 Cod.Penal), darea de mita (Art.255 Cod Penal) si traficul de influenta (Art.257 Cod.Penal).

La toate aceste infractiuni, obiectul juridic este constituit din relatiile sociale menite sa asigure buna si normala desfasurare a activitatii unitatilor publice sau de interes public.

Din punctul de vedere al vinovatiei se constata ca toate infractiunile amintite se comit cu intentie directa, aceasta implicand in primul rand asa cum rezulta din dispozitiile Art.19 pct.1 lit.a Cod Penal, prevederea de catre autor a rezultatului faptei sale. "Banii, valorile sau orice alte bunuri" pretinse, promise, oferite sau primite de catre un functionar sau de catre orice alta persoana (in cazul darii de mita si al traficului de influenta) sunt supuse confiscarii, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

Insa, cel mai adesea asemanam infractiunea de primire de foloase necuvenite cu infractiunea de luare de mita, acestea avand o vadita inrudire dupa cum reiese din literatura de specialitate, deosebindu-se in principal din punctul de vedere al momentului consumarii infractiunii. Dar, despre aceasta vom discuta in urmatoarea sectiune.

5.2. Delimitarea primirii de foloase necuvenite de alte infractiuni

5.2.1. Delimitarea primirii de foloase necuvenite de luarea de mita

Infractiunea de primire de foloase necuvenite prezinta asemanari importante cu infractiunea de luare de mita in ceea ce priveste calitatea subiectului activ (funcionar public sau functionar), obiectul juridic, obiectul material si vinovatia, ambele savarsindu-se cu intentie.

La nici una dintre aceste fapte nu prezinta importanta juridica modul de primire al folosului necuvenit, ambele infractiuni putandu-se realiza prin primirea directa sau printr-un intermediar⁴⁶.

Elementul fundamental care deosebeste sub raport obiectiv aceasta fapta de infractiune de luare de mita este momentul consumarii infractiunii. In cazul primirii de foloase necuvenite banii, bunurile ori alte foloase se obtin posterior indeplinirii actului de catre functionar si fara o intelegere prealabila efectuarii acelui act. Luarea de mita presupune existenta unei intelegeri prealabile intre functionar si cel care vrea sa profite de serviciile sale; acordul prealabil are loc anterior si in scopul indeplinirii sau neindeplinirii indatoririlor de serviciu de catre functionar⁴⁷.

De aceea, pentru delimitarea celor doua infractiuni trebuie sa se tina seama de urmatoarele criterii:

in primul rand de momentul primirii foloaselor necuvenite. La infractiunea prevazuta de Art. 256 folosul trebuie sa fie primit dupa executarea unui act privitor la atributiile de serviciu ale subiectului;

in al doilea rand, folosul sa nu fi fost pretins de functionar anterior;

in al treilea rand obtinerea folosului sa nu fie rezultatul constrangerii sau al intelegerii prealabile intre mituitor si mituit.

O alta deosebire: infractiunea de luare de mita prezinta gradul de pericol social mai ridicat decat in cazul primirii de foloase necuvenite, deoarece functionarul primeste bani sau foloase pentru a indeplini / a nu indeplini, un act privitor la indatoririle sale de serviciu, act care poate fi si un act ilegal; cu alte cuvinte functionarul, traficand functia sa conditioneaza indeplinirea / neindeplinirea actului de obtinere a unui beneficiu material.

In cazul infractiunii de primire de foloase necuvenite, o asemenea conditionare nu exista, actul fiind indeplinit corect de catre functionar in virtutea functiei sale. Incorectitudinea acestuia apare ulterior, dupa indeplinirea actului cand el primeste banii sau alte foloase.

Datorita faptului ca primirea de foloase necuvenite este o varianta de specie a luarii de mita, credem ca ea si-ar gasi mai bine locul in acelasi text cu luare de mita. De aceea propunem - de lege ferenda - ca intr-o eventuala modificare a Codului Penal, infractiunea pe care o analizam sa constituie una din variantele subtipice ale infractiunii de luare de mita, ca in unele legislatii straine⁴⁸.

5. Aspecte procesuale

Conform prevederilor Art.209 al.4 Cod Procedura Penala, urmarirea penala pentru infractiunea de primire de foloase necuvenite, se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror, sens in care in cadrul organelor de procuratura sunt procurori anume desemnati pentru a efectua urmarirea penala.

Competenta de judecata a acestei infractiuni revine instantelor de judecata conform dispozitiilor legii procesual penale cu privire la competenta. Actiunea penala pentru infractiunea de primire de foloase necuvenite se pune in miscare din oficiu. Competenta de constatare a acestei infractiuni revine organelor de cercetare penala ale politiei, care pot efectua urmarirea penala in cazul infractiunii de primire de foloase necuvenite, cu conditia de a inainta dosarul procurorului cu cel putin 2 zile inainte de expirarea termenelor prevazute in Art. 2 al. 1 al Legii nr.

Prin Legea nr. 83|1992, s-au adus modificari Codului de Procedura Penala in legatura cu procedura de urmarire si judecare a infractiunilor de coruptie printre care si primirea de foloase necuvenite. Astfel, sunt completate prevederile Codului de Procedura Penala cu privire la infractiunea flagranta, actul normativ dispunand ca atunci cand infractiunile de primire de foloase necuvenite sunt flagrante in conditiile Art. 45 Cod Proc. Pen., acestea se urmaresc si se judeca potrivit dispozitiilor Art. 465,

De asemenea, cand infractiunea nu este flagranta, legea prevede efectuarea urmaririi penale in termen de cel mult 10 zile de la data sesizarii organului de urmarire penala, de unde rezulta ca organele de cercetare penala trebuie sa inainteze dosarul procurorului in termen de 8 zile de la sesizare.

Totodata, in cazurile in care urmarirea penala nu se poate efectua in acest termen datorita complexitatii cauzei, procurorul sef al judetului sau al municipiului Bucuresti ,ori procurorul ierarhic superior, cand urmarirea penala este efectuata de un procuror din Procuratura Generala, poate dispune motivat prelungirea duratei urmaririi penale de cel mult 2 ori, fiecare prelungire neputand depasi 15 zile.

Pentru administrarea probelor, instanta poate acorda termene care in total nu pot depasi 15 zile. In cursul urmaririi penale si al judecatii asistenta juridica a invinuitului este obligatorie, daca acesta nu si-a ales aparatorul se iau masuri pentru desemnarea unei aparari din oficiu.