Orientarea psihologica - concept si obiect de cercetare

Orientarea psihologica - concept si obiect de cercetare

In cadrul orientarii psihologice sunt grupate principalele teorii si conceptii

criminologice, a caror trasatura comuna rezida in centrarea explicatiei cauzale pe factori psihologici. Ceea ce le separa sunt, pe de o parte, caracterul mai mult sau mai putin exclusivist al determinismului psihologic.

Prin intermediul orientarii psihologice sunt examinate teorii extreme care reduc geneza crimei la psihicul uman, ca si variante mai nuantate a caror linie de democratie fata de orientarea biologica si sociologica este mai greu de trasat, apartenenta rezultand in ultima instanta, din accentele puse pe o categorie sau alta de factori.

Teoriile sau doctrinele psihologice au abordat diferite aspecte ale vietii psihice sau ale psihicului uman. Ele se inarmeaza cu o suma minima de cunostinte privitoare la diferitele resorturi psihice, iar pe de alta parte, analiza lor critica, efectuata in scopul dezvaluirii meritelor si neajunsurilor pe care le prezinta, ne faciliteaza intelegerea corecta atat a rolului mediului extern in determinarea vietii psihice, cat si a rolului pe care diferite laturi ale acestei vieti il au sau il pot avea in explicarea unor comportamente.

Orientarea psihologica pleaca de la ideea ca intre comportamentul normal si cel delincvent nu exista o diferenta de natura, ci de grad , incadrand devianta in domeniul psihologiei si considerand-o ca rezultat al unui conflict intre individul marcat de anumite particularitati psihice si anturajul sau. Aceasta orientare infatiseaza merite indeosebi sub raportul metodologic, intalnim astfel, un mod interesant de abordare a problematicii infractorului si anume cel indisciplinar - psihologic, medical si sociologic; retinem de asemenea preocuparea pentru latura practica a problematicii infractorului, de valoarea pe care un diagnostic criminologic o poate avea atat in individualizarea pedepsei, cat si in cea de resocializare a infractorilor.

Analiza comportamentului criminal implica suficiente elemente de ordin individual, strans legate de personalitatea faptuitorului, pentru ca intreaga paleta de atitudini si actiuni deviante sa poate fi analizata in toata complexitatea si profunzimea lor numai in cadrul conflictului dintre individ si societate, intre persoana si autoritatea instituita.

In concluzie prin analiza comportamentului se vehiculeaza, din unghiuri preponderent subiective, o diversitate de modele care imping in primplanul genezei delincventei, particularitati de ordin psihic si deficientele sau reactiile de personalitate ale infractorului.