PACTELE SI QUASI-CONTRACTELE

PACTELE SI QUASI-CONTRACTELE

1. Pactele

Pactul sau conventia este acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, cu scopul de a produce efecte juridice, dar este lipsit de sanctiune.

Pactele sanctionate sunt conventiile care desi nu sunt ridicate la rangul de contracte, sunt totusi sanctionate incepand cu dreptul clasic. Pana in dreptul clasic dadeau nastere numai la obligatii naturale.

Pacte legitime - legea si constitutiile imperiale au sanctionat pactele prin care se obliga sa constituie o zestre cum ar fi pactul de a darui.

Pacte pretoriene - sunt acele pacte care sunt sanctionate de pretor printr-o actiune in factum, cum ar fi pactul de ipoteca.

Pacte izolate - sunt acelea care se prezinta izolat, nu produc ca baza la o actiune ci produce numai exceptie. Aceste pacte nu intra in categoriile de mai sus.

Pacte adjecta - sunt acele pacte care vin sa se adauge modificand efectele contractelor; modificand efectele acestora (marind sau micsorand). Aici distingem:

- pacta adjecta in continenti (pactul adaugat cand se formeaza contractul)

- pacta adjecta ex intervalo (pacte convenite ulterior formarii contractului)

- pacte adaugate la un contract de drept strict sau la o stipulatie.

2. Quasi - contractele

Un numar insemnat de fapte licite si voluntare care nu se nasc din contracte dau nastere la obligatii. Este vorba despre obligatiuni neque ex contractu neque ex malefico - nici din contracte nici din delicate. Ele se nasc din diferite forme ale dreptului ex variis causarum figuris, in virtutea unui drept special. Totusi, romanii nu s-au multumit cu aceasta formula generala si au spus ca ele provin quasi ex delictu sau quasi ex contractu, dupa cum erau mai apropiate de delict ori de contract.

Quasi-contractele sunt acele fapte licite, care desi nu sunt contracte, nu se bazeaza pe consimtamantul partilor si care produce obligatiuni ca si cum ar fi contracte.

Quasi-contracte sunt negotium gestio (gestiunea de afaceri) plata nedatorata, imbogatirea fara justa cauza.

2.1. Negotium gestio

Este amestecul unei persoane in afacerile alteia fara stirea lui dominus in scop de a-i face un serviciu. Daca dominus ar cunoaste ingerinta suntem in prezenta unui mandat. Mai mult, mandatarul poate cere despagubiri pentru toate cheltuielile facute cu ocazia mandatului indiferent daca profita sau nu mandantelui. Negotiorum gestor poate sa obtina numai cheltuielile utile. Este operatie de buna-credinta sanctionata prin act de buna-credinta.

♦ Conditii

- interventia sa aiba loc in interesul altuia

- interventia sa aiba loc fara stirea lui dominus

2.2. Plata lucrului nedatorat (solutio in debiti)

Este o aplicare a unei idei mai generale care se pare ca s-a format la epoca clasica a dreptului roman. Plata lucrului nedatorat este un act care produce efecte juridice. In realitate este vorba despre plata facuta din eroare a unei datorii.

Un juristconsult citeaza cuvintele altui juristconsult mai vechi, Sabinus, care spunea ca orice lucru sau activitate o are cineva fara un fundament juridic poate sa fie cerut inapoi, printr-o condictio - actiune in restituire.

Se numeste plata lucrului nedatorat acea plata facuta din eroare.

♦ Conditii

- trebuie sa existe o plata (prestatie efectuata pentru stingerea obligatiei)

- plata sa fie nedatorata (ex: datoria n-a existat)

- plata sa fie facuta din eroare. In caz contrar este liberalitate.

- cel care primeste plata sa fie de buna-credinta. Daca era de rea-credinta se poate introduce condictio furtiva.

♦ Sanctiune: accipiens sa restituie ceea ce a primit in masura in care s-a imbogatit.

3. Indiviziunea

Este o stare de fapt prin care mai multe persoane sunt proprietarul aceluiasi bun. Poate lua nastere in mai multe moduri, dintre care cel mai frecvent este acela prin care indiviziunea provine din succesiune. Astfel antiquum consortium sau erecto non cito starea de indiviziune in care se aflau sui heres dupa moartea lui pater familias.

Fiecare coindivizar are dreptul sa dipsuna de bun. Gaius numeste starea de indiviziune societas. Legea celor XII table a creat actio familiae herciscundae (actiune pentru impartirea averii).

Starea de indiviziune poate sa provina si din alte cauze cum ar fi conventia. Exemplu: doua persoane cumpara impreuna un sclav, sau o casa, etc. In acest caz s-a creat acti comuni dividundo (actiunea de partaj a lucrului comun)

Atat actio familiae herciscundae cat si actio comuni dividundo sanctioneaza urmatoarele obligatii:

- obligatia de a se supune partajului la cererea oricareia

- obligatia de a participa fiecare la profitul obtinut de unul din ei din folosirea bunului comun

- obligatia de a despagubi pe acela care a facut cheltuieli cu lucrul comun

Ultimele doua obligatii se desemneaza prin formula: "particip la profit si paguba" (communicatio lucri et damsti).