POSESIA

POSESIA

SECTIUNEA I: DEFINITIE; CARACTERE; STRUCTURA; DELIMITAREA FATA DE DETENTIE; POSESIA PRIN ALTUL.

SECTIUNEA II: DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI; CALITATILE SI VICIILE POSESIEI.

SECTIUNEA III: EFECTELE POSESIEI.

SECTIUNEA I: DEFINITIE; CARACTERE; STRUCTURA;

DELIMITAREA FATA DE DETENTIE; POSESIA

PRIN ALTUL

a) Definitia posesiei:

- conform art. 1846 alin. 2 C.civ., posesia este detinerea unui lucru sau folosirea unui drept, de catre noi insine, sau de catre altul, in numele nostru.

* Critici ale definitiei[1]:

1) folosirea termenului de "detinere", ar putea crea confuzie intre posesie si detentie (care are un inteles juridic distinct);

2) formularea "folosirea unui drept", ar putea crea ideea ca exista un drept de posesie, ceea ce nu este corect, pentru ca posesia se poate exercita chiar daca posesorul nu are un drept asupra bunului respectiv - ea este doar o stare de fapt.

- Definitia data de doctrina[2]: posesia este exercitarea unei puteri de fapt asupra unui bun, ceea ce ii da posibilitatea posesorului de a se comporta ca si cand ar fi titularul dreptului real, incheind acte juridice si materiale.

* Rezulta ca:

- posesia este doar o stare de fapt ce rezida din actele materiale si juridice pe care posesorul le incheie, ca si cand ar fi titular al dreptului real asupra bunului. Desi e o stare de fapt, posesia e protejata de lege.

- rationamentul ocrotirii legale a posesiei, este acela ca, de cel mai multe ori, posesia este exercitarea practica a unui drept real - deci, ocrotindu-se posesia se ocroteste insusi dreptul respectiv. Atunci cand posesia nu este manifestarea exterioara a dreptului real, la baza despartirii posesiei de dreptul real, sta neglijenta titularului dreptului real, care creeaza o aparenta de drept, in favoarea altei persoane.

b) Caracterele posesiei:

1) posesia se bazeaza pe intentia de a poseda pentru el, posesorul comportandu-se ca un titular al dreptului real asupra bunului (animus rem sibi habendi); in lipsa lui animus, este vorba despre o detentie precara;

2) posesia se aplica numai drepturilor reale, nu si drepturilor de creanta;

3) posesia constituie fundamentul probabil al crearii dreptului de proprietate, sau al altui drept real.

c) Structura posesiei: pentru a exista posesia, trebuie sa fie intrunite doua elemente:

1) corpus: consta in elementul material - adica in actele materiale de folosire, de intrebuintare a bunului.

Exemplu: - exploatarea agricola a unui teren;

- inchirierea unei case;

2) animus: consta in elementul intentional - adica in intentia posesorului de a se comporta ca si cand ar fi titular al dreptului real; conform art. 1854 C.civ., elementul intentional se prezuma, rezultand din cel material.

Exemple: - inchirierea unui apartament (un atribuit care ii apartine proprietarului, fiind un act de administrare obisnuit).

* Elementul "animus", nu inseamna ca posesorul crede ca este proprietar, fiind suficient sa se comporte ca si cand ar fi proprietarul.

d) Delimitarea fata de detentie:

1) Detentia precara se caracterizeaza prin lipsa elementului "animus", ceea ce inseamna ca detentorul nu se comporta ca un proprietar (nu foloseste bunul "sub nume de proprietar). El are numai stapanirea materiala a bunului.

Exemple de detentori: - chiriasul (detine bunul pentru proprietar, el avand obligatia de restituire a acestuia);

- depozitatul (detine bunul depozitat, avand obligatia de a-l restitui la termen, sau la cererea deponentului).

2) Posesia presupune intentia de a se comporta ca un proprietar; deci, spre deosebire de posesie, detentia precara nu are elementul "animus", ci numai folosinta bunului ("corpus").

e) Posesia prin altul

- conform art. 1846 alin. 2 C.civ., posesia se poate exercita de catre noi insine sau de catre altul, in numele nostru. Posibilitatea de a poseda prin altul se realizeaza astfel:

*1) elementul "corpus" - se poate exercita de catre o alta persoana,

in numele posesorului (corpore alieno). Astfel, chiriasul exercita folosinta materiala a bunului inchiriat, in numele locatorului. Un alt exemplu il constituie comodatarul (in cazul contractului de comodat - imprumutul de folosinta), care exercita folosinta bunului imprumutat, in numele comodantului posesor al acestuia (deci, elementul "corpus", se exercita prin intermediul comodatarului).

*2) elementul "animus"- in cazul incapabililor, care nu au o vointa juridiceste valabila, se admite ca asemenea persoane pot deveni posesoare, prin vointa ocrotitorilor legali (animo alieno)

SECTIUNEA II: DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI;

CALITATILE SI VICIILE POSESIEI

-1) Dobandirea si pierderea posesiei

a) Dobandirea posesiei

1) dobandirea elementului material - corpus, se manifesta prin folosinta materiala a bunului (cu conditia ca acesta sa nu fi savarsit fapte penale), precum si in cazul in care vechiul posesor a parasit sau a renuntat la posesia acelui bun, pe care incepe s-o exercite noul posesor .

2) dobandirea elementului intentional - animus, se manifesta atunci cand cel care are materialmente folosinta bunului, isi exteriorizeaza intentia de a-l pastra pentru sine. Aceasta intentie, se deduce din actele materiale si juridice pe care posesorul le face, comportandu-se ca si un adevarat proprietar.

Exemplu: - ridica pe terenul posedat, o constructie, sau o plantatie.

Rezulta ca, simpla vointa de a poseda, nu e suficienta, ea trebuie sa fie exteriorizata prin acte materiale si juridice, pe care le-ar putea face numai titularul dreptului real asupra acelui bun.

b) Pierderea posesiei - are loc in urmatoarele situatii:

-1) prin pierderea simultana a ambelor elemente structurale ale posesiei: - instrainarea bunului posedat;

- abandonarea bunului posedat.

-2) prin pierderea elementului "corpus":

- posesorul pierde bunul;

- o alta persoana intra in stapanirea bunului fara voia posesorului.

-3) prin pierderea elementului "animus":

- posesorul instraineaza bunul, dar continua sa-l detina, in calitate de chirias; fostul posesor, are "corpus", dar nu mai are "animus" (s-a transformat in detentor precar).

2. Calitatile si viciile posesiei

a)      Calitatile posesiei (conform art.1847 C.civ.):

- continua;

- netulburata;

- publica;

- sub nume de proprietar.

* In plus, posesia trebuie sa fie neintrerupta; intreruperea acesteia apare atunci cand bunul nu este folosit pe o perioada mai mare de 1 an. Intreruperea posesiei determina pierderea acesteia.

b) Viciile posesiei sunt:   

- discontinuitatea;

- violenta;

- clandestinitatea;

- precaritatea.

-1) Viciul discontinuitatii

- Posesia trebuie sa fie continua, adica actele pe care le presupune, sa fie exercitate la intervale normale de timp, fara pauze prea mari intre ele - conform naturii bunului sau exercitiului dreptului ce formeaza obiectul posesiei; daca posesia se exercita in mod neregulat, cu intermitente anormale, apare viciul discontinuitatii (conform art. 1848 C.civ.).

Dar, continuitatea nu inseamna utilizarea bunului in fiecare zi, ci in conformitate cu natura bunului respectiv.

Exemplu: posesia unui teren agricol, presupune utilizarea lui in sezoanele agricole.

Discontinuitatea nu se confunda cu intreruperea posesiei care determina chiar pierderea ei (deci, inseamna ca discontinuitatea apare daca bunul nu este folosit pe o perioada mai mica de un an).

Continuitatea si, respectiv, discontinuitatea sunt probleme de fapt ce sunt probate cu orice mijloc de proba (dar continuitatea se prezuma, pana la proba contrara, conform art. 1850 C.civ.).

Caracterele viciului discontinuitatii sunt:

- este un viciu absolut, in sensul ca poate fi invocat de catre orice persoana interesata;

- este un viciu temporar, in sensul ca de indata ce se reia utilizarea bunului, posesia redevine utila;

- este un viciu specific, mai ales, bunurilor imobile, deoarece, la bunurile mobile, posesia valoreaza proprietate.

-2.) Viciul violentei

Posesia trebuie sa fie pasnica si netulburata.

Conform art. 1847 C.civ., posesia nu trebuie sa fie dobandita sau pastrata prin violenta. Rezulta ca: se sanctioneaza atat violenta activa (cand initiativa apartine posesorului), cat si violenta pasiva (cand initiativa agresiva apartine unui tert, iar posesorul doar se apara).

Desi textul art. 1847 C.civ. are aceasta redactare, in doctrina se considera ca violenta pasiva nu este viciu al posesiei, deoarece, in acest mod, tertul ar putea determina oricand vicierea posesiei - printr-un atac asupra posesorului, aflat in legitima aparare.

Caracterele viciului violentei sunt:

- este un viciu relativ, in sensul ca produce efecte numai intre partile intre care a intervenit; fata de alte persoane, posesia nu e afectata de violenta;

- este un viciu temporar, ceea ce inseamna ca de indata ce violenta a incetat, posesia a redevenit utila;

- este un viciu ce poate exista atat in cazul bunurilor mobile, cat si in cazul celor imobile.

-3.) Viciul clandestinitatii

Conform art. 1847 C.civ., posesia, pentru a fi utila, trebuie sa fie exercitata pe fata, in mod public, deoarece posesorul trebuie sa se comporte ca si cand el ar fi titularul dreptului real.

Daca posesia se exercita pe ascuns, ea este lovita de viciul clandestinitatii (art. 1850 C.civ.). Clandestinitatea se poate intalni mai ales in cazul bunurilor mobile - iar pentru imobile, este mai greu de conceput (autorii dau exemplul teoretic al proprietarului care sapa o pivnita sub imobilul vecin) .

Caracterele viciului clandestinitatii:

- este un viciu temporar - de indata ce se reia posesia in mod public, aceasta redevine utila;

- este un viciu relativ - poate fi invocat numai de catre persoana fata de care a fost ascunsa posesia;

-4.) Precaritatea

Notiune: precaritatea inseamna detinerea unui bun, fara intentia de a se comporta ca si cand persoana respectiva ar fi proprietara acestuia (lipseste un element structural al posesiei - "animus possidendi"), deoarece detentorul poseda pentru altul si nu pentru sine.

* Exemple de detentori precari: - locatarii depozitari, uzufructuarii;

- administratorii bunurilor altuia;

- comodatarii.

- Rezulta ca, detentia este mai mult decat un viciu, este chiar lipsa posesiei (pentru ca lipseste elementul "animus"):

- Caracterele precaritatii, privita ca viciu al posesiei:

- considerata ca viciu, precaritatea este un viciu absolut adica ea exista fata de toata lumea;

- precaritatea este un viciu perpetuu - deoarece dureaza pana cand intervine un caz de intervertire a precaritatii.

Intervertirea precaritatii

- Conform art. 1858 C.civ., exista patru cazuri de intervertire a precaritatii; intervertirea precaritatii inseamna transformarea precaritatii, in posesie utila.

1) detentorul primeste cu buna-credinta, un titlu translativ de proprietate, de la un tert.

Exemplu: la moartea proprietarului, chiriasul cumpara imobilul de la cel pe care-l crede ca fiind mostenitorul proprietarului. Intervertirea are loc numai daca chiriasul este de buna-credinta, adica el crede ca a cumparat de la adevaratul proprietar (ceea ce este fals, deoarece acesta este doar un mostenitor aparent).

Astfel, detentorul precar, s-a transformat in posesor.

2) detentorul precar neaga dreptul celui de la care detine bunul, facand acte de rezistenta, la exercitiul dreptului sau.

Exemplu: locatarul dintr-un imobil, socotind ca are motive temeinice sa se considere proprietarul bunului, refuza sa mai plateasca chiria, notificandu-i locatorului hotararea sa.

3) bunul este transmis, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, de catre detentorul precar, unei persoane de buna-credinta.

Exemplu: un chirias al imobilului, considerandu-se proprietar, il vinde unei persoane de buna-credinta, (care il crede ca este adevaratul proprietar). Astfel, cumparatorul devine posesor, deoarece, in calitate de succesor cu titlu particular, el nu preia obligatia pe care o avea chiriasul, de restituire a bunului; deci viciul precaritatii nu se transmite la dobanditorul de buna-credinta.

4) bunul este transmis cu titlu universal, de catre detentor, catre succesorul de buna-credinta.

Exemplu: mostenitorul care primeste o succesiune si include, cu buna-credinta, printre bunurile care compun masa succesorala, si un bun imobil asupra caruia defunctul avea doar detentia precara.

Autorii critica acest caz de intervertire, deoarece succesorul cu titlu universal, ar trebui sa dobandeasca toate drepturile si obligatiile pe care le avea defunctul, inclusiv obligatia acestuia de a restitui bunul respectiv, in calitate de detentor precar. Se observa ca, mostenitorul a devenit posesor, chiar daca el ar fi trebuit sa continue calitatea de detentor pe care o avea defunctul.

Precizare:

- doar in primele doua cazuri este vorba despre o intervertire a precaritatii propriu-zisa, deoarece are loc in aceeasi persoana - aceeasi persoana se transforma din detentor, in posesor;

- in ultimele doua cazuri, este vorba despre o schimbare a caracterului precaritatii prin schimbarea persoanei posesorului (bunul se transmite de la un detentor precar, la un posesor).

SECTIUNEA III: EFECTELE POSESIEI

Posesia produce unele efecte generale, indiferent daca posesorul poseda cu drept, ori fara drept si alte efecte specifice, pentru posesorul de buna-credinta.

a) Efectele generale ale posesiei:

-1) posesia creeaza prezumtia de proprietate;

-2) posesia este aparata prin actiunile posesorii;

-3) posesorul dobandeste proprietatea din uzucapiune in cazul imobilelor.

b) Efectele specifice posesiei de buna-credinta:

-1) uzucapiunea prescurtata, de la 10-20 ani, in materie de imobile;

-2) prescriptia instantanee (art. 1909 C.civ.), in materie de mobile;

-3) posesorul de buna-credinta dobandeste fructele bunului posedat.

In continuare, ne vom referi numai la unele dintre efectele posesiei, iar celelalte urmeaza sa fie studiate in cadrul altor capitole ale lucrarii.

1) Posesia creeaza o prezumtie de proprietate

- Posesorul este prezumat a fi proprietarul bunului, pana la proba contrara (conform art. 1854 C.civ.). Rezulta ca, daca posesorul are calitatea de parat intr-o actiune in revendicare, el este scutit sa faca dovada dreptului sau de proprietate, pentru ca ii profita prezumtia de proprietate - pana la proba contrara.

- In cazul bunurilor mobile (conform art. 1909 alin. 1 C.civ.), aceasta prezumtie de proprietate in favoarea posesorului de buna-credinta, este absoluta, in sensul ca reclamantul intr-o actiune in revendicare, nu poate face proba contrara.

Deci, operand aceasta prezumtie absoluta de proprietate in favoarea posesorului de buna-credinta, actiunea in revendicare mobiliara va fi respinsa.

- In cazul bunurilor imobile, prezumtia de proprietate are un caracter mai atenuat, deoarece poate fi rasturnata prin proba contrara - reclamantul avand posibilitatea de a-si dovedi dreptul sau de proprietate.

2) Actiunile posesorii

- Notiune : sunt acele actiuni prin care este ocrotita posesia cu toate ca aceasta este doar o stare de fapt.

- Sediul materiei: reglementarea acestor actiuni se face prin art. 674-676 din C.proc.civ.

- Justificarea acestora:

* prin actiunile posesorii, se apara insusi dreptul titularului, deoarece de cele mai multe ori, posesia exprima insusi dreptul real;

* prin actiunile posesorii, se evita haosul si dezordinea in societate, deoarece nimeni nu-si poate face dreptate singur;

* deoarece posesia duce la uzucapiune, actiunile posesorii, determina, astfel, posibilitatea dobandirii dreptului de proprietate.

- Felurile actiunilor posesorii:

- actiunea posesorie generala (actiunea in complangere);

- actiunea posesorie speciala (actiunea in reintegrare);

- Actiunea posesorie generala: are ca scop incetarea oricarei tulburari a posesiei. Conditii (conform art. 674 C.civ.):

- sa nu fi trecut un an de la tulburare (deposedare);

- sa fi posedat cel putin 1 an inainte de producerea tulburarii (deposedarii);

- posesia sa fi fost utila (neviciata) si neintrerupta:

- Actiunea posesorie speciala: are ca scop apararea posesiei impotriva deposedarii (sau a tulburarii) prin violenta.

Conditii:

- sa nu fi trecut 1 an de la deposedare (tulburare)

* Nu se cer si celelalte doua conditii, ca in cazul actiunii posesorii generale. Trebuie sa precizam faptul ca aceasta actiune apartine nu numai posesorului, dar si detentorului precar, deoarece si acesta trebuie sa aiba un mijloc de aparare, contra actelor de violenta.

Precizare: hotararea judecatoreasca definitiva data in cadrul actiunilor posesorii, nu are autoritate de lucru judecat in cadrul actiunilor petitorii (de exemplu, actiunea in revendicare).

3) Posesorul de buna-credinta pastreaza fructele

Cine are dreptul sa dobandeasca fructele?

* Fructele, ca si productele, se cuvin proprietarului, deoarece acestea constituie efecte normale ale dreptului de proprietate[5].

- Deci, daca proprietarul ii cere posesorului restituirea bunului, el ar fi in drept sa ceara si restituirea fructelor si productelor respectivului bun.

- Conditiile pastrarii fructelor de catre posesor:

a) fructele sa fi fost percepute. Aceasta percepere trebuie sa fi avut loc la timp (adica in momentul ajungerii lor la maturitate, sau la scadenta, in cazul fructelor civile) si nu cu anticipatie (cum ar fi cazul locatorului care incaseaza cu anticipatie chiria). Per a contrario, daca fructele sunt percepute cu anticipatie, atunci posesorul trebuie sa le restituie.

b) buna-credinta a posesorului. Aceasta trebuie sa rezulte dintr-un titlu translativ de proprietate care sa nu fie valabil (nul absolut sau relativ); daca acesta ar fi valabil, atunci dobanditorul ar fi proprietar, si nu s-ar mai pune problema restituirii fructelor.

Exemplu: bunul a fost dobandit de la un neproprietar, care nu avea, deci, calitatea de a transmite dreptul de proprietate ("nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are"), iar actul juridic respectiv este lovit de nulitate.

Dovada bunei-credinte: buna-credinta a posesorului (care a crezut ca dobandeste titlul de la adevaratul proprietar), se prezuma in mod relativ[6].

- Justificarea dobandirii fructelor:

- fundamentul dobandirii fructelor, este echitatea, deoarece posesorul a fost de buna-credinta si a consumat fructele crezandu-se proprietar; daca ar fi obligat sa le restituie, atunci i s-ar crea o paguba nemeritata, deoarece nu a urmarit, in acest fel, sa se imbogateasca. Deci, pastrarea fructelor de catre posesor, apare si ca o sanctiune a proprietarului neglijent, care a pierdut posesia bunului.

- Situatia posesorului de rea-credinta (care a stiut ca nu este proprietar):

- restituie bunul posedat;

- restituie fructele (fie ca au fost percepute fie ca nu au fost percepute);

- restituie valoarea lor, daca le-a consumat, sau le-a instrainat;

- are dreptul de a i se restitui cheltuielile necesare pe care le-a facut pentru conservarea bunului si culegerea fructelor. Exemplu: art. 484 C.civ. prevede ca proprietarul trebuie sa restituie posesorului cheltuielile cu araturile, semanaturile si munca depusa.

Cuvinte- cheie (concepte si terminologie):

- "posesie"; "detentie"; "vicii ale posesiei"

- "intervertirea precaritatii"

- "posesor de rea-credinta"

Bibliografie de capitol:

- Ion Filipescu - Drept civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale", Editura Actami, Bucuresti, 1998

- C.Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu - Drept civil roman, vol. I, Bucuresti, 1929;

- M.G.Rarincescu - Drept civil, vol. I, Bucuresti.