PREDICTORI AI ATASAMENTULUI SECURIZANT LA COPII PRESCOLARI PROVENITI DIN FAMILII INTACTE SI LA CEI PROVENITI DIN FAMILII DIVORTATE

PREDICTORI AI ATASAMENTULUI SECURIZANT LA COPII PRESCOLARI PROVENITI DIN FAMILII INTACTE SI LA CEI PROVENITI DIN FAMILII DIVORTATE

Cercetatorii care au studiat efectele divortului asupra copiilor, au studiat predominant scolarii si adolescentii. Acesti copii tind sa aiba mai multe probleme comportamentale, sociale si de invatare, atat acasa, cat si in scoala, decat copii cu familii intacte (Allison & Furstenberg, 1989; Baumrind, 1989). In plus, copii ai caror parinti divorteaza mai tarziu au aratat mai multe probleme in comportament atat inainte de divortul paintilor, cat si dupa, fapt care ar putea sugera faptul ca, conflictele familiale pot avea un anumit rasunet in starea psihologica de bine a copilului atat inainte, cat si dupa divortul parintilor (Cherlin, Chase-Lansdale, Furstenberg, Kiernan, & Robins, 1991).

Unii cercetatori au concluzionat ca divortul experentiat in timpul copilariei, in special in timpul copilariei timpurii are mai multe efecte adverse asupra copiilor decat in copilaria mijlocie si adolescenta (Allison & Furstenberg, 1989). Intr-o analiza a datelor facuta de Institutul National a Sanatatii Copilului si a Dezvoltarii Umane (NICHD), in studiul intreprins de Clarke- Stewart, Vandell, McCartney, Owen, and Booth (2000) a aratat ca in primii trei ani din viata, copii din familii monoparentale au inregitrat scoruri mai scazute in ceea ce privesc achizitiile cognitive, sociale si comportamentale, decat copii proveniti din familii intacte (intregi).

Separarea de parinti, schimbarea (permanenta sau temporara) a domiciliului, drepturile de vizitare, tulbura semtimentul copiilor de securitate. Solomon, George, si Wallerstein ,(1995) au impartit copii din familii divortate si familii intacte, in grupuri de atasament securizante si insecurizante folosind procedura clasica "strange-situation" si au gasit ca mai multi copii din familii divortate au fost clasificati ca fiind nesiguri, lipsiti de aparare, decat au fost copii proveniti din familii intacte. Potrivit lui Amato (1994), copii de varsta prescolara au reactionat la separarea parintilor prin confuzie si teama de abandon. Acest sentiment de insecuritate care apare dupa divortul parintilor ar putea constitui un precursor al problemelor academice si de comportament intalnite la copii mai mari care provin din familii divortate. Copii care la varsta de trei ani au fost gasiti ca fiind nesiguri, confuzi, in jurul varstei de 4-5 ani au fost caracterizati de catre educatoare ca fiind mult prea dependenti emotional si atradeau frecvent atentia negativa a acesteia (Sroufe, Fox, & Pancake, 1983). Dimpotriva, copii securizati emotional sunt mai putin dependenti emotional, educatoarele tratandu-i intr-o maniera corespunzatoare varstei copiilor. La varsta de 10 ani, copii nesiguri luati in studiu erau mai putin competenti social si mai dependenti de adulti decat copii securizati emotional. (Urban, Carlson, Egeland, & Sroufe, 1991).

Distresul emotional la care mamele sunt supuse imediat dupa divort se presupune a fi asociat cu stresul sever din cauza starii economice (Duncan & Hoffman, 1985) si depresia materna (Shaw & Emery, 1987). Hetherington, Cox, and Cox (1982) afirma faptul ca in perioada imediat urmatoare divortului mamele devin mai autoritare si mai punitive cu copii lor (scolari). Lipsa sensibilitatii parentale a fost asociata cu depresia, care poate duce la insecuritatea emotionala a copiilor care iau parte la divotul parintilor. Insa mamele care beneficiaza de suport social pot fi capabile sa-si mentina un stil parental adecvat (pozitiv), astfel amortizand efectele bolnavicioase ale divortului.

Un studio intreprins de cercetatorii americani Hira Nair si Ann D. Murray (2005) a incercat sa exploreze influientele divortului asupra atasamentului prescolarilor. Autorii au presupus ca disolutia maritala este asociata cu anumite variabile ce tin de starea de sanatate psihologica a mamei, care variabile intervin asupra calitatii de a fi parinte, care la randul ei prezice nivelul securitatii de atasament. Autorii au vrut sa vada daca efectele divortului decurg din conflictul parental, distresul mamei, depresia materna si suportul social, sau daca aceste efecte au fost mediate sau moderate de stilul parental al mamei dupa divort. Autorii au luat de asemenea in considerare temperamentul copilului, pentru ca acei copii cu temperamente mai dificile ar putea intampina o mai mare dificultate de a se adapta la stresul cauzat de divort, decat copii cu temperamente mai usoare (Hetherington & Stanley-Hagen, 1999).

Participantii la studiu sunt alcatuiti din 58 de diade mama-copil, copii avand varste cuprinse intre 3-6 ani, diade care iau parte la procesul de divort (n=28) si diade din familii intacte (n=30), diade din zone metropolitane. Familiile divortasera in urma cu o medie de 12 luni inainte ca studiul sa inceapa. Media de varsta a copiilor era de 4.43 ani (SD=.80), 55% -baieti , 45%-fete, 90% erau de rasa alba, iar 10% - alte rase(afro-americani, americani nativi, asiatici, spanioli). Vartsa medie a mamelor este de 33.5 ani, 55% din mame aveau cel putin un nivel de educatie peste diploma de liceu, iar venitul mediu se situa intre 40.000-50.000 $.

In prima analiza autorii au comparat grupurile intacte cu cele divortate utilizand testul t pentru a studia variabilele. Nu s-au inregistrat diferente semnificative intre cele doua grupe in ceea ce priveste rasa. Insa s-au inregistrat diferente semnificative in ceea ce priveste media anuala a venitului si nivelul maxim de educatie al mamelor din ambele grupuri. Mamele din familiile intacte au declarat un venit mediu anual intre 50.000$ si 60.000$, in comparatie cu 20.000$- 30.000$ declarat de mamele din familii divortate. Mamele din familii intacte au un nivel mediu de educatie de pana la 4 ani de facultate absolviti, in schimb ce mamele divortate -1,2 ani de scoala profesionala. Aceste rezultate sunt sustinute si de alti cercetatori; spre exemplu, meta-analiza a 92 de studii conduse de Amato si Keith (1991) a indicat faptul ca in medie, copii proveniti din familii divortate erau dezavantajati din punct de vedere economic. Rezultatele lui Shiano si Quinn (1994) au concluzionat faptul ca femeile care si-au incheiat studiile inainte de a obtine o diploma de liceu sau unei diplome de facultate si-au sporit sansele de a divorta, pe cand femeile care au reusit sa-si finalizeze studiile sansele de a divorta erau mai reduse.

Nu s-au inregistrat diferente in functie de sexul, varsta sau temperamentul copiilor luati in studiu, spre deosebire de rezultatele lui Amato si Keith (1991), care au raportat faptul ca impactul divortului ar fi mai mare asupra baietilor decat asupra fetelor, insa aceste diferente ar putea apare la o varsta mai mare decat varsta copiilor luati in studiul prezent.

La testul de masurare a atasamentului (AQS revizuit, Waters, 1995) copii proveniti din familii divortate au inregistrat scoruri semnificativ mai mici decat copii proveniti din familii intacte. Rezultatele obtinute in acest sens sunt asemanatoare cu rezultatele obtinute de Clarke - Stewart et al. (2000) pe un grup cu varsta medie mai mica decat grupul din acest studiu.

Datele au aratat ca, in comparatie cu mamele din familii intacte, mamele divortate inregistreaza un nivel mai ridicat de stres, sunt mai predispuse spre depresie, exprima o mai mare nevoie de suport social. Corelatia gasita intre aceste variabile luate in studiu poate fi argumentata consistent prin faptul ca evenimentele negative de viata, precum este divortul, in majoritatea cazurilor lasa femeile cu un sentiment profund de neajutorare (Simons, Johnson, Beamon, & Conger, 1993) si depresie (Menagen & Lieberman, 1986).

Rezultatele acestui studiu arata stilul parental mamelor din familiile intacte este semnificativ mai grijuliu decat stilul parental al mamelor din familii divortate. Aceste rezultaltate se potrivesc cu cele ale studiilor precedente asupra stilului parental in familii divortate si in familii intacte (Bray, 1988; Hetherington et al., 1982; Wallerstein & Kelly, 1980).

Autorii acestui studiu au presupus ca stilul parental al mamelor relationeaza cu atasamentul securizant al copiilor. Rezultatele au confirmat acest lucru. Study of Early Child Care, Clarke-Stewart et al. (2000) sugereaza faptul ca: calitatea interactiunilor in mediul familial este asociat cu atasamentul securizant in analiza efectelor separarii parintilor asupra copiilor. Baumrind, in 1989 demonstreaza ca stilul parental democratic are efecte pozitive asupra copiilor si ca stilul parental democratic ar putea fi sinonim cu stilul sensibil si cooperant, stil care a fost asociat cu atasamentul securizant la copii. Boumrind a descris mamele democratice ale prescolarilor ca fiind afectuoase, iubitoare si suportive si care asigura medii creatoare pentru copii lor. Ainsworth si colaboratorii ei descriu, intr-o maniera similara, mamele copiilor securizati emotional, ca fiind sensibile, cooperante si accesibile din punct de vedere emotional.

Contrar predictiilor altor cercetatori, acest studiu gaseste ca variabilele ce tin de sanatatea psihica a mamelor (stresul, depresia, conflictul, suportul social), desi relationate cu divortul, nu coreleaza semnificativ cu atasamentul securizant al copiilor. Acest rezultat este inconsistent cu rezultatele cercetarilor anterioare (Block, Block, & Gjerde, 1988; Cherlin et al., 1991; Field, 1984; Johnston, 1994; Radke-Yarrow, Cummings, Kuczynski, & Chapman, 1985). In plus, variabilele demografice (varsta, venitul, nivelul de educatie), desi difera intre grupurile intacte si cele divortate, nu relationeaza cu atasamentul securizant.

O contributie importanta a acestui studiu consta in relevarea informatiei conform careia copii de varsta prescolara inregistreaza scoruri scazute in ceea ce priveste atasamentul securizant la un an dupa divortul parintilor, in comparatie cu prescolarii din familii intacte. O implicatie a rezultatelor acestui studiu este acela ca mamele divortate ale prescolarilor ar trebui incurajate sa utilizeze practicile parentale positive.