Celelalte creatii tehnice - drept de autor

Celelalte    creatii tehnice

1. Protectia comunitara a programelor

Primul text comunitar relativ la programe este directiva (CE) nr. 91/250 din 14 mai 1991 privind protectia juridica a programelor de ordinator. Ea defineste programele de ordinator ca "programe sub orice forma s-ar prezenta ele, inclusiv cele care sunt incorporate materialului; acest termen cuprinde si activitatile preparatorii de conceptie care conduc la dezvoltarea unui program, cu conditia ca ele sa fie de natura sa permita realizarea unui program de ordinator intr-un stadiu ulterior" (considerentul nr. 7)

Directiva stabileste principiul protectiei programelor de ordinator prin dreptul de autor: "conform dispozitiilor prezentei directive, statele membre protejeaza programele de ordinator prin dreptul de autor ca pe niste opere literare in sensul conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice. ()" (articolul 1-1). Un program este deci protejabil daca este original, adica daca el constituie "creatia intelectuala proprie autorului sau" (articolul 1-3).

Titularul dreptului de autor (persoana fizica sau juridica care a creat programul sau angajatorul in cadrul unei creatii salariate) dispune de un drept de reproducere si de reprezentare (articolul 4). Se prevad totusi anumite exceptii la dreptul de autor. Cea mai importanta se refera la operatia de decompilare (articolul 6), care consista in a reproduce codul programului pentru a obtine informatiile necesare interoperabilitatii cu alte programe.

Statutul programelor nu a fost totusi niciodata absolut clar. Amintind ca "numai expresia unui program de ordinator este protejata si ca ideile si principiile care se afla la baza diferitelor elemente ale unui program, inclusiv cele care se afla la baza interfetelor sale, nu sunt protejate de dreptul de autor ()" (considerentul nr. 12), directiva nu a tinut cont de practica Oficiului European al Brevetelor, care a admis foarte repede (dosarul Vicom din 15 iulie 1986, T 208/84) posibilitatea de a proteja printr-un brevet un program care produce un efect tehnic.    Pentru OEB, faptul ca idea care subintinde o inventie este considerata ca o metoda matematica nu inseamna ca revendicarea unui procedeu tehnic care utilizeaza aceasta metoda are drept obiect protectia metodei matematice ca atare. Prin urmare, procedeul revendicat are un caracter tehnic si nu este exclus de la brevetabilitate in sensul articolului 52 al Conventiei asupra brevetului european (CBE).

Urmare a numeroaselor dezbateri care au pus in evidenta interesul intreprinderilor informatice europene pentru o protectie a programelor de ordinator prin brevetul de inventie, Comisia Europeana a prezentat, la 20 februarie 2002, o propunere de directiva privind brevetabilitatea inventiilor puse in practica cu ajutorul ordinatorului. Acest proiect de directiva propune ca, pentru a fi brevetabila, o inventie pusa in aplicare prin executarea unui program pe un ordinator trebuie sa aduca, intr-un domeniu tehnic, o contributie care nu este evidenta pentru un specialist (articolele 4-1 si 4-2 din propunere). Propunerea de directiva este inca in discutie.

Adoptarea unei directive privind brevetabilitatea inventiilor puse in aplicare cu ajutorul ordinatorului ar conduce la cumulul protectiei prin brevet cu cea prin dreptul de autor. Intr-adevar, brevetul va proteja principiile tehnice noi in timp ce dreptul de autor va proteja expresia lor originala.

2. Certificatele de obtinere vegetala

Dezvoltarea cercetarii agronomice si multiplicarea creatiilor implicand interventia omului in domeniul vegetal a condus la instituirea unei protectii specifice a obtinerilor vegetale.

Certificatul de Obtinere Vegetala protejeaza morfologia globala a plantei si se distinge de brevetul care protejeaza tehnologia exploatata plecand de la aceasta planta.

Conventia internationala UPOV (Uniunea pentru Protectia Obtinerilor Vegetale) din 2 decembrie 1961 (Conventia UPOV din 2 decembrie 1961, semnata la Paris si revizuita la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991) a instituit un regim de protectie specifica si creeaza o Uniune particulara (UPV numara astazi 52 state membre) care isi are sediul la Geneva si care este gestionata de Oficiul Mondial de Proprietate Intelectuala.

La nivel comunitar, dreptul de obtinere vegetala comunitara a fost instituit recent prin regulamentul nr. 2100/94 din 27 iulie 1994, dar se inspira puternic din UPOV.

Creat in iulie 1994 si operational incepand de la 27 aprilie 1995, Oficiul Comunitar al Soiurilor Vegetale (OCSV) este organismul insarcinat cu punerea in aplicare a acestui regim.

Acest regim permite, printr-o cerere unica depusa la OCVV, protectia soiului pe ansamblul teritoriului Uniunii Europene.

Un solicitant poate opta pentru o protectie nationala sau comunitara, dar nu va putea nici sa le cumuleze pe amandoua, nici sa cumuleze o Protectie Comunitara a Obtinerilor Vegetale (PCOV) cu o protectie prin brevet.

2.1. Conditii si procedura de obtinere

Orice persoana, fizica sau juridica, care isi are domiciliul sau sediul pe teritoriul Uniunii Europene sau este cetatean al unui stat care a aderat la UPOV (dar nu este membru al Uniunii Europene) poate depune o cerere la OCVV pentru a obtine protectie.

Soiul, obiect al cererii, poate fi creat sau descoperit, dar trebuie in mod obligatoriu sa fie nou: la data depunerii cererii de protectie, soiul nu trebuie sa fi fost cedat cu acordul celui care l-a obtinut de mai mult de un an pe teritoriul UE, de mai mult de patru ani in afara teritoriului UE (sase ani in cazul arborilor si al vitei de vie).

Soiul trebuie in mod obligatoriu sa mai fie si distinct, omogen si stabil:

OCVV efectueaza o examinare tehnica (examinare DOS) privind Distinctivitatea, Omogeneitatea si Stabilitatea soiului in cauza:

- distinctivitate: soiul trebuie sa se diferentieze net de soiurile analoge deja cunoscute la data depunerii cererii;

- omogeneitate: soiul trebuie sa fie omogen pentru ansamblul caracterelor sale;

- stabilitate: soiul trebuie, la sfarsitul fiecarui ciclu de inmultire, sa fie identic cu definitia lui initiala.

Solicitantul trebuie sa mai supuna aprobarii OCVV o denumire de soi care trebuie sa permita identificarea clara a soiului si sa fie disponibila.

Dupa examinarea cererii si daca OCVV acorda o PVOC, cel care a depus cererea primeste un certificat (COV - care atesta acordarea protectiei) si o copie a hotararii (pe care figureaza o descriere oficiala si detaliata a soiului protejat).

2.2 Efecte

COV este in general acordat pentru o perioada de 25 de ani    si pentru o perioada de 30 de ani in cazul vitei de vie, al cartofilor si al arborilor.

Certificatul ii confera titularului sau un drept exclusiv de a produce, de a introduce pe teritoriu, de a vinde sau a oferi spre vanzare planta intreaga sau o parte din ea sau toate elementele de reproducere sau de inmultire vegetativa a soiului considerat si a siurilor care au fost obtinute din el atunci cand reproducerea acestora cere folosirea repetata a soiului initial.

In interesul public al salvgardarii productiei agricole, o exceptie face derogare de la principiul general al protectiei drepturilor conferite de catre titular: "privilegiul agricultorului". Agricultorii pot utiliza, pe terenurile pe care le exploateaza, produsul recoltei obtinute dintr-un soi protejat fara sa trebuiasca sa obtina autorizare din partea titularului (Hotararea CJCE dosarul C-305/99 Christian Schulin / Saatgut- Treuhand verwaltungsgesellschaft mbH).

3. Protectia comunitara a topografiilor de circuite integrate

Regulile juridice aplicabile topografiilor de circuite integrate sunt armonizate, la nivel comunitar, printr-o directiva (CE) 87/54 din 16 decembrie 1986. Aceasta directiva are ca obiect sa protejeze investitiile realizate de catre actorii industriali in sectorul electronic: "considerand ca functiile circuitelor integrate depind in mare masura de topografiile acestor produse si ca proiectarea acestor topografii cere investitii in resurse umane, tehnice si financiare considerabile, desi exista posibilitatea de a copia aceste topografii la costuri mult inferioare celor cerute de o proiectare autonoma" (considerentul nr. 2).

Circuitul integrat este amenajarea, finala sau intermediara, a unor straturi de materiale izolante si de materiale conducatoare cu scopul de a obtine o functie electronica. Topografia unui circuit integrat corespunde unei serii de imagini legate intre ele, reprezentand configuratia tridimensionala a straturilor care compun un circuit integrat.

Singura reprezentarea tridimensionala a produsului este protejabila si nu produsul el insusi. Este deci vorba de o protectie a formei topografiei si nu a functionalitatilor ei, care sunt susceptibile sa faca si ele in paralel obiectul unui brevet. Conform directivei, topografia unui circuit integrat est "protejata in masura in care ea rezulta din efortul intelectual al creatorului sau si nu este curenta in sectorul circuitelor integrate. Atunci cand topografia unui circuit integrat este constituita din elemente curente in sectorul acestor circuite, ea nu este protejata decat in masura in care combinatia acestor elemente, considerata ca un tot,    raspunde conditiilor enuntate mai sus"(articolul 2-2).

In ceea ce priveste dobandirea dreptului, directiva lasa acest aspect la latitudinea statelor membre. Acestea pot supune dobandirea dreptului unei proceduri de inregistrare sau, dimpotriva, pot prevedea ca acest drept ia nastere fara formalitati specifice (articolul 4-1). Cu titlu de exemplu, Franta a hotarat sa supuna dobandirea dreptului la un depozit pe langa INPI. Directiva mai lasa in seama legislatiilor nationale si chestiunea titularitatii drepturilor.

Conform articolului 5 al directivei, titularul dispune de dreptul de a autoriza sau de a interzice:

- reproducerea topografie sale

- exploatarea comerciala a topografiei sale sau a unui circuit integrat fabricat cu ajutorul topografiei sale.

Sunt totusi autorizate:

- reproducerea in scopul evaluarii, a analizei sau a inregistrarii;

- crearea, plecand de la o astfel de analiza sau evaluare, a unei topografii distincte.

Topografiile sunt protejate pentru o durata de 10 ani.

CONCLUZII

1. Extindere

Extinderea Uniunii Europene va extinde zona geografica a protectiei marcilor si a desenelor si modelelor comunitare.

Incepand cu data aderarii fiecarui nou stat la UE, marcile si desenele si modelele comunitare cerute sau inregistrate inainte de aceasta data vor fi extinse automat la teritoriul noului stat membru. Aceasta extindere teritoriala va avea loc fara nici o formalitate, adica fara examinare suplimentara, fara publicare, fara traducere intr-o noua limba si fara plata unei taxe suplimentare.

Aderarea Uniunii Europene la Actul de la Geneva si la Protocolul de la Madrid

Interesul aderarii Comunitatii Europene la Actul de la Geneva (desen si model international) este in studiu.

De altfel, Comunitatea Europeana ar trebui sa adere la Protocolul de la Madrid (marca internationala) pana la sfarsitul anului 2004 (existenta unui acord politic: hotararea 2003/793/CE a Consiliului).

Aceasta aderare va permite:

- obtinerea unei marci internationale pe baza unei marci comunitare

- desemnarea Comunitatii Europene intr-un singur bloc cu ocazia inregistrarii unei

marci internationale.