TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL

TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL

LIMITELE TERITORIULUI DE STAT (FRONTIERELE)

A.     Notiune

Frontierele sunt linii reale sau imaginare, trasate intre diferite puncte pe suprafata pamantului, care despart teritoriul unui stat de teritoriile altor state, de marea libera, in adancime pana la limita accesibila tehnicii, iar in inaltime pana la spatiul cosmic.

& frontiere

Frontierele intre statele vecine se stabilesc de regula prin tratate, in timp ce frontierele maritime se stabilesc prin legislatia interna a statelor riverane.

Ele reprezinta, in esenta, limita juridica a spatiului in care un stat isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.

B. Clasificarea frontierelor

a)         Din punct de vedere geografic frontierele de stat pot fi naturale si geometrice.

Cele naturale sunt stabilite in functie de particularitatile geografice - albii si rauri, inaltimi de munti, vai, litoralul marii.

Cele geometrice sunt linii drepte, care despart unele state. Din considerente practice frontierele se abat adesea de la liniile drepte pentru a nu desparti o localitatea de sursele de apa, pentru a nu scinda o localitate sau o cladire, dar si din cauza unor fenomene naturale, (ridicari sau scufundari de terenuri).

Mai rar intalnim frontiere astronomice - pe paralele sau meridiane geografice (o portiune intre SUA si Canada, frontiera dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud, de paralela 38 latitudine nordica si meridianele care despart sectoarele polare arctice).

b)          Dupa elementele de teritoriu pe care le despart, frontierele pot fi: terestra, fluviala, maritima si aeriana.

Frontiera terestra desparte uscatul dintre doua state, putand fi geometrica sau naturala.

Cea fluviala separa teritoriile a doua state, pe un curs de apa si se stabileste in functie de particularitatile apelor de frontiera. In cazul fluviilor nenavigabile, linia frontierei urmeaza linia mediana a cursului de apa. In cazul fluviilor navigabile, linia de frontiera este linia talvegului (senalului navigabil), sau a adancurilor celor mai mari. Cand fluviul isi schimba talvegul, linia frontierei se fixeaza pe noul talveg. Daca fluviul are mai multe brate, frontiera se fixeaza pe bratul principal.

In cazul in care se schimba pozitia albiei, frontiera ramane, in principiu, pe locul albiei vechi, iar fluviul devine apa interioara a statului pe teritoriul caruia si-a mutat albia.

Pe podurile care leaga doua state, frontiera se stabileste la mijlocul podului, daca intre cele doua state nu intervine alta intelegere; la fel in cazul barajelor pe apele de frontiera.

De obicei, frontiera pe ape se stabileste prin acorduri convenite intre statele riverane.

Frontiera maritima este limita exterioara a apelor teritoriale (marii teritoriale), de pana la 12 mile de la liniile de baza stabilite prin legislatia interna, iar pentru statele vecine o linie trasata prin intelegere, conform unor reguli de delimitare bazate pe echidistanta, echitate, linia generala a tarmului si alte criterii.

Frontierele aeriene sunt liniile perpendiculare care pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice, pana la limita inferioara a spatiului cosmic.

C. Stabilirea frontierei

Se realizeaza prin tratate, in doua faze:

a.       delimitarea care constituie precizarea directiei generale a frontierei, urmata si de o scurta descriere a traseului, care este fixata si pe harta, anexata la tratat;

b.      demarcarea care consta in fixarea in teren a liniei frontierei potrivit tratatului.

Daca delimitarea este o operatiune de negociere, demarcarea se efectueaza de comisii mixte, formate din reprezentantii statelor parti, care fixeaza traseul liniei de frontiera pe baza tratatului si semnele de demarcare - stalpi de metal, beton, lemn, copaci, ridicari de pamant, geamanduri.

Comisiile intocmesc si documente speciale de demarcare - procese verbale de descriere a traseului, harti ale frontierei, procese verbale de descriere a semnelor, fotografii sau scheme ale anumitor portiuni sau semne de frontiera.

D. Regimul de frontiera ^s

Se stabileste prin legi interne si prin conventii intre state, si are rolul de a asigura paza frontierelor de stat si prevenirea conflictelor sau incidentelor.

Prin lege, se stabilesc, totodata, modul de trecere a frontierei si controlul, folosirea apei, a pamantului, activitatile economice, uneori sederea in localitatile de frontiera, se pot stabili fasii de frontiera, tangente la linia de frontiera, care sunt administrate numai de autoritatile de frontiera.

Prin conventii internationale, se reglementeaza problema intretinerii frontierei, a utilizarii drumurilor de frontiera, a trecerii frontierei, de catre autoritatile graniceresti, vamale, insotitori de vagoane, locuitorii care poseda loturi de pamant pe teritoriul celuilalt stat etc. Se stabilesc si punctele de trecere de frontiera terestra.

4. APELE INTERIOARE

A. Notiune

Sunt cursurile de apa situate in intregime pe teritoriul unui stat, cele ce formeaza frontiera dintre doua sau mai multe state (ape contigue) si cele ce traverseaza frontierele mai multor state, cum sunt fluviile internationale. Ultimele doua categorii sunt numite si ape de frontiera.

Apele interioare, care fac parte din teritoriul statului pe care sunt situate, se afla sub suveranitatea teritoriala a acestuia, statul stabilind regimul utilizarii lor.

In ceea ce priveste apele care formeaza frontiera intre state, in lipsa unei conventii intre statele in cauza, fiecare dintre ele are dreptul sa foloseasca pentru navigatie, fara nici o restrictie, portiunea dintre tarm si frontiera.

In practica, se reglementeaza, prin conventii, navigatia pe rauri si lacuri de frontiera, pentru navele statelor vecine. Alte acorduri au creat sisteme mixte de navigatie si de folosire, in scopuri energetice, a raurilor de frontiera.

B. Apele maritime interioare sunt apele situate intre tarm si liniile de baza de la care se masoara marea teritoriala, inclusiv golfurile interioare si apele porturilor.

In aceasta categorie intra si marile interioare, adica acele mari care sunt inconjurate de teritoriul aceluiasi stat (ex. Marea Arai) sau cele ale caror tarmuri si comunicare cu marea libera sunt pe teritoriul unui singur stat (ex: Marea Alba, Marea de Azov, ambele situate in teritoriul fostei URSS). Regimul lor este stabilit exclusiv de catre statul respectiv.

& Ape interioare

Constituie ape maritime interioare si golfurile si baile interioare care au deschidere spre mare mai mica de 24 mile marine, dar si golfurile si baile "istorice', care desi au o deschidere mai mare (deci ar putea fi considerate mare libera), au fost declarate de catre statele respective ca fiind ape interioare, din considerente de ordin istoric (datorita importantei lor economice sau pentru securitatea statului riveran, fiind folosite pe o perioada indelungata numai de catre acesta). De exemplu golful Bristol apartine Angliei, golful Hudson apartine Canadei, golful Granville apartine Frantei. Regimul lor juridic este stabilit de statut respectiv.

In ceea ce priveste golfurile sau baile la care sunt riverane doua sau mai multe state, delimitarea si folosinta sunt reglementate, de obicei, prin acord. Ele constituie tot ape interioare, singura problema care se pune fiind cea a delimitarii.

C. Apele porturilor cuprinse intre tarm si linia care uneste instalatiile permanente ale portului, cele mai avansate spre larg (parte integranta a sistemului portuar), sunt ape maritime interioare, aflate sub deplina suveranitate a statului riveran.

Acesta poate permite sau interzice accesul navelor in anumite porturi, stabilind porturi deschise pentru navele straine. Cele inchise sunt de obicei porturi militare si cele pentru cabotaj intre porturile aceluiasi stat. Celelalte sunt deschise pentru vasele comerciale straine, in temeiul normelor cutumiare si ale Conventiei multilaterale din 1923 de la Geneva privind regimul international al porturilor maritime.

In timpul stationarii in apele porturilor, navele se supun reglementarilor si legilor statului portuar.

Navele militare pot intra in port numai pe baza unei autorizatii prealabile al statului portuar, care poate impune restrictii cu privire la numarul navelor si durata stationarii. Astfel de nave pot intra fara autorizare, numai in caz de forta majorul (furtuna, avarie, etc.) sau daca la bordul lor se afla seful statului respectiv sj reprezentantul diplomatic acreditat in tara in care este portul.

Navele militare se bucura de imunitate de jurisdictie penala si civila, neputand fi sechestrate, confiscate sau rechizitionate. De aceea, infractiunile comise la bord, intre membrii echipajului, se pedepsesc conform legilor statului navei. Daca infractorul se refugiaza pe tarm, el trebuie sa fie predat capitanului navei. Imunitatea de jurisdictie a navei se extinde si asupra membrilor echipajelor i navelor de stat. In caz de dezertare, membrii echipajelor nu pot fi arestati de comandantul navei; remiterea dezertorilor nu este obligatorie pentru statui de, resedinta.

Navele de stat folosite in scopuri necomerciale, sunt, in general asimilate navelor de razboi

Navele comerciale sunt supuse ordinii juridice a statului portului; ele trebuie sa respecte legile si sunt supuse jurisdictiei penale si civile a acestuia. Daca, insa, infractiunile nu afecteaza deloc statul portului si nu depasesc cadrul, navei, de regula, se permite jurisdictia statului navei.

5. MAREA TERITORIALA

Reprezinta fasia de mare de o anumita latime - (pana la 12 mile marine), situata de-a lungul litoralului unui stat, dincolo de liniile de baza.

Liniile de baza se constituie din linia celui mai mare reflux de-a lungul coastei, iar unde este cazul, liniile care unesc punctele cele mai avansate spre larg ale insulelor, stancilor, ale altor formatiuni terestre din apropierea tarmului si instalatiile permanente cele mai avansate ale porturilor. Liniile de baza se stabilesc prin legi interne de catre state.

Latimea marii teritoriale este, potrivit Conventiei asupra dreptului marii (de la Montego Bay, din 1982) de pana la 12 mile marine.

Marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian se afla sub suveranitatea deplina a statului riveran. Folosirea sa este supusa legilor, regulamentelor si jurisdictiei statului riveran.

Acesta are dreptul de a lua toate masurile pentru apararea securitatii sale, pentru explorarea si exploatarea bogatiilor naturale, pentru exercitarea controlului vamal, sanitar si al documentelor.

Singura deosebire fata de apele maritime interioare o reprezinta dreptul de trecere inofensiva recunoscut navelor comerciale straine. Prin aceasta se intelege, fie navigarea prin marea teritoriala, fara a intra in porturi sau in apele interioare, fie traversarea marii teritoriale spre porturi sau din porturi spre larg.

Pentru a fi considerata inofensiva, trecerea trebuie sa respecte legile si regulamentele statului riveran privind navigatia, precum si regulile dreptului international si trebuie sa fie continua si rapida.

Oprirea sau ancorarea navelor comerciale straine in apele teritoriale este permisa numai in masura in care sunt determinate de nevoile obisnuite ale navigatiei sau sunt impuse de imprejurari fortuite (avarii, furtuni, etc).

Daca nu se respecta aceste conditii, statul riveran are dreptul de a obliga nava sa paraseasca apele sale teritoriale iar, la nevoie, sa o supuna la sanctiuni.

In schimb, statul riveran este obligat sa nu impiedice trecerea inofensiva a navelor si sa le aduca la cunostinta, daca este cazul, eventualele pericole care ameninta navigatia in apele sale teritoriale; el nu se amesteca in ordinea interna a navelor straine respective si poate, din motive de securitate, sa inchida anumite zone din marea teritoriala accesului navelor straine, cu conditia sa lase deschise rutele maritime regulate, indispensabile navigatiei.

El stabileste regimul cercetarilor hidroenergetice, stiintifice si de alta natura in marea teritoriala, putand sa le interzica; statul riveran poate interzice si vanatul, pescuitul sau orice alte activitati economice in anumite date.

& Marea teritoriala

Statul riveran nu poate sa perceapa impozite sau taxe navelor comerciale aflate in trecere inofensiva, decat in cazul in care navele beneficiaza de servicii prestate, ca pilotajul, sau daca a efectuat lucrari speciale pentru imbunatatirea conditiilor de navigatie (de exemplu construirea unui canal artificial).

Statul riveran isi exercita jurisdictia penala (arestarea unor persoane, acte de ancheta) pe nave comerciale straine, de la intrarea pana la iesirea din apele teritoriale, de regula numai daca in timpul trecerii s-au comis acte care aduc atingere statului riveran sau tulbura ordinea in marea teritoriala, sau daca s-a cerut statului de catre capitanul navei. Asemenea masuri pot fi luate oricand este vorba de informatii temeinice privind traficul ilicit de stupefiante.

De regula, statul nu opreste navele aflate in trecere inofensiva, pentru asi exercita jurisdictia civila asupra persoanelor aflate pe nave comerciale straine in trecere prin marea sa teritoriala. Statul riveran poate lua, fata de navele comerciale straine, masuri asiguratorii pentru obligatii asumate in legatura cu trecerea prin mare, ca si masuri de executie si asiguratorii pentru navele care intra in sale interioare sau care stationeaza in marea teritoriala.

Pentru a preveni contrabanda si imbarcarea sau debarcarea ilegala de persoane, statul riveran stabileste, in apele sale teritoriale, si un control frontiera, control vamal si sanitar; are dreptul de a opri si vizita navele straine comerciale in trecere, de a verifica documentele lor, incarcatura, documentele calatorilor.

In ceea ce priveste navele de razboi straine, de regula si acestea au drept de trecere inofensiva prin apele teritoriale ale altor state.

Cu toate acestea, la Conferinta asupra drepturilor marii din 1982, un numar de state au cerut si obtinut recunoasterea de catre Conferinta a dreptului statului riveran de a lua masuri pentru reglementarea trecerii navelor militare straine

Un mare numar state dispun de asemenea reglementari nationale, prin care supun unei autorizatii prealabile intrarea in apele lor teritoriale a navelor militare straine; aceste nave, daca sunt admise, trebuie sa respecte legile si reglementarile statului riveran.

Altfel, acesta are dreptul sa ordone acestor nave parasirea imediata a apelor sale, putand utiliza chiar mijloace de constrangere; submarinele trebuie sa navigheze la suprafata, nu se fac manevre militare, iar comunicarea prin radio cu baza interzisa.

& Zona contigua platou continental zona economica exclusiva Mare libera

6. ZONE MARITIME CU REGIM SPECIAL

Reprezinta zone maritime situate dincolo de limita exterioara a marii teritoriale asupra carora statul riveran exercita drepturi suverane, de jurisdictie si control, avand un regim juridic diferit de cel al largului propriu-zis marii.

Aceste zone sunt:

A. Zona contigua - fasia de mare care se intinde dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, pana la o distanta de 24 mile marine (masurata de i liniile de baza) spre larg.

In aceasta zona, statul riveran, are drepturi de jurisdictie si control, din punct de vedere al securitatii sanitare, vamale, fiscale sau de imigratie teritoriul sau, precum si pentru a pedepsi infractiuni comise pe teritoriul sau.

B. Platoul continental - continuarea, sub apele mari, a partii terestre a marii teritoriale pana la o anumita adancime a marii.

Problema platoului se pune in ce priveste explorarea si exploatarea resurselor minerale din subsolul si de pe solul marii, ca si a resurselor vii legate de sol.

Potrivit Conventiei asupra dreptului marii de la Montego-Bay din 1982, prin platou continental se intelege fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea teritoriala, pe toata intinderea prelungirii naturale a partii terestre a teritoriului statului, sau pana la 200 mile marine, daca prelungirea naturala a partii terestre se intinde pe o distanta mai mica. In unele cazuri, distanta respectiva se masoara de la liniile de baza de la care este masurata marea teritoriala.

Statul riveran are asupra platoului continental drepturi suverane si exclusive; daca el nu exploreaza si nu exploateaza rezervele platoului sau, nimeni nu poate face acest lucru fara consimtamantul sau expres. Aceasta vizeaza resursele minerale si organismele vii, care pastreaza in mod constant contactul cu fundul marii.

Dreptul statului riveran asupra platoului continental nu aduce atingere regimului juridic al apelor de deasupra platoului sau spatiului aerian; exceptie fac instalatiile de explorare-exploatare, care au dreptul la o zona de securitate de 500 m, cu conditia sa nu fie in locuri care ar stingheri utilizarea normala a cailor maritime indispensabile navigatiei. Cablurile si conductele submarine nu pot fi interzise sau oprite de statul riveran; traseul lor se stabileste insa impreuna cu acesta.

C. Zona economica exclusiva - zona situata dincolo de marea
teritoriala, pana la o distanta de 200 mile marine de la liniile de baza de la care se masoara marea teritoriala, practic, portiunea de apa de deasupra platoului continental.

In aceasta zona statele riverane au drepturi suverane si exclusive de explorare, exploatare, gestiune si conservare a resurselor biologice sau nebiologice (indeosebi pescuit, alge marine).

Statele au jurisdictie in ceea ce priveste stabilirea si folosirea de instalatii si lucrari, cercetari maritime, protectia si prezervarea mediului marin. Ele pot permite altor state asemenea activitatii, pe baza de autorizare, deci, le pot concesiona. De asemenea, ele reglementeaza activitatile de cercetare stiintifica in zone economica exclusiva.

7. ZONE MARITIME NESUPUSE SUVERANITATII SAU DREPTURILOR SUVERANE ALE STATELOR

- MAREA LIBERA-

& Marea libera

Marea libera este zona marina situata in afara suveranitatii nationale, fiind deschisa tuturor natiunilor.

Conventia din 1982 de la Montego-Bay a cristalizat conceptia patrimoniului comun al umanitatii asupra acestei zone, in sensul unui regim de exploatare a resurselor, de care sa profite atat tarile are efectueaza lucrarile de exploatare, cat si tarile sarace. A fost imaginat un sistem de autorizare, de alocare de zone la cerere ca si crearea unei intreprinderi si a unei autoritati administrative, care sa exploateze o parte din resurse in interesul tarilor in curs de dezvoltare.

Marea libera are un regim de deschidere pentru toate statele, in conditii de egalitate, nefiind supusa suveranitatii nici unui stat

Regimul juridic al marii libere este guvernat de principiul libertatii marilor, potrivit caruia aceasta este deschisa tuturor statelor.

Libertatile, care decurg din principiul libertatii marii sunt:

ð     libertatea de navigatie;

ð     libertatea de a instala si exploata cabluri, conducte petroliere, submarine;

ð     libertatea de survol;

ð     libertatea pescuitului, dincolo de zonele economice exclusive

De aceste libertati beneficiaza si statele fara litoral, care insa trebuie sa-si asigure accesul la marea libera, prin conventii cu statele de tranzit; exercitarea acestor drepturi nu trebuie sa aduca atingere drepturilor egale ale celorlalte state. Deci, libertatea marii comporta si obligatia de a respecta drepturile egale ale celorlalti.

Din libertatea de navigatie si egalitatea suverana a statelor decurge regula fundamentala, conform careia navele aflate in largul marii sunt supuse exclusiv jurisdictiei statului pavilionului.

Nici un stat nu are dreptul de a exercita autoritate asupra navelor aflate sub pavilionul altui stat. Pavilionul navei indica nationalitatea ei. Modul in care o nava dobandeste nationalitatea si pavilionul unui stat sunt reglementate de dreptul intern la statelor. Fiecare nava are dreptul unui singur pavilion, la o singura nationalitate.

Din principiul jurisdictiei exclusive a statului pavilionului, rezulta ca in caz de abordaj sau alte incidente de navigatie, competenta este a statului a carui cetatenie o are persoana sau a carui nationalitate are nava in cauza.

Navele militare ale unui stat pot lua masuri doar pentru navele comerciale purtand pavilionul acelui stat. Exceptie, in cazul urmaririi in marea libera pentru faptele comise in marea teritoriala.

Pirateria este pedepsita de toate tarile lumii. Navele pirat sunt considerate in afara legii, putand fi oprite de navele sau aeronavele de razboi si pedepsite de autoritatile oricarui stat.

In ceea ce priveste libertatea de a instala si a exploata cabluri si conducte, trebuie subliniat ca acestea sunt si raman in proprietatea statului care le instaleaza, celelalte state nu trebuie sa impiedice instalarea lor, nici sa le inlature sau sa le cauzeze daune.

Libertatea pescuitului a cunoscut, recent, o serie de limitari, decurgand din regimul zonelor economice exclusive, precum si pentru protectia unor resurse pe cale de epuizare. Astfel, pentru protectia focilor din nordul Oceanului Pacific, s-au incheiat conventii in 1911 si 1957. Prin Conventia de la Washington, din s-a stabilit un regim al pescuitului balenelor, cuprinzand sezoane, zone permise si numarul maxim de balene care puteau fi pescuite. Pentru diferite zone, s-au incercat regimuri de reglementare a pescuitului (de exemplu, in Mediterana, in Marea Neagra, in Atlanticul de Nord).

8.C. Regimul navigatiei pe Dunare

Dunarea este al doilea fluviu din Europa (dupa Volga, cu o lungime de 2850 km navigabili). Prin unirea cu Rinul, s-a asigurat comunicarea Marii Negre cu Marea Nordului. Este o cale comerciala din ce in ce mai importanta, care leaga statele europene cu alte state ale lumii.

Dunarea a avut o mare importanta si din punct de vedere militar de-a lungul secolelor, permitand controlul a numeroase puncte strategice importante.

Actualul regim al navigatiei pe Dunare a fost stabilit la Conferinta de la Belgrad din 18 august 1948 la care au luat parte fosta URSS, Ucraina, Romania, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, SUA, Anglia, Franta si cu vot consultativ, Austria, si care a intrat in vigoare la 11 mai 1949. SUA, Anglia si Franta au refuzat sa o semneze.

In Conventie sa-au stabilit urmatoarele reguli generale:

ð     Libertatea de navigatie pentru toti cetatenii, navele comerciale si marfurile tuturor statelor, pe baza de egalitate, in privinta taxelor portuare si de
navigatie, precum si a conditiilor generale ale navigatiei comerciale. Aceasta nu se refera si la cabotaj;

ð           Regimul stabilit se refera doar la portiunea navigabila a Dunarii (de la Ulm la Marea Neagra), cu iesire la mare pe bratul Sulina;

ð           Navigatia navelor militare pentru statele neriverane este interzisa

ð     Vasele militare ale tarilor riverane navigheaza numai pe sectoarele lor

ð     Dreptul de supraveghere vamala, sanitara, fluviala revine fiecarui stat pe teritoriul sau

& Dunarea

S-a creat o Comisie a Dunarii formata din reprezentanti ai statelor riverane cu atributii de realizare a colaborarii statelor riverane, mai ales in sensul adoptarii de recomandari privind regulile de navigatie, de supraveghere fluviala, vamala si sanitara, de realizare a colaborarii pentru efectuarea de lucrari si de sprijinire a statelor riverane.

Nu are putere legislativa sau jurisdictionala. Pentru diferende referitoare la aplicarea Conventiei, se prevede recurgerea la o Comisie conciliere.

Sediul a fost stabilit la Galati pana in 1957, iar dupa aceea la Budapesta.

Utilizarea apelor Dunarii in alte scopuri decat navigatia este reglementata prin acorduri incheiate intre statele riverane (cum sunt, spre exemplu, cele doua acorduri incheiate intre Romania si Iugoslavia privind sistemele hidroenergetice si de navigatie "Portile de fier" I si II).

TESTE

1.In ce consta dreptul de trecere inofensiva?

2. Ce este zona contigua?

3. Care este regimul actual al navigatiei pe Dunare?

RASPUNSURI SI COMENTARII LA TESTE

Este un drept recunoscut navelor comerciale straine in legatura cu trecerea prin apele teritoriale

Prin aceasta se intelege, fie navigarea prin marea teritoriala, fara a intra in porturi sau in apele interioare, fie traversarea marii teritoriale spre porturi sau din porturi spre larg.

Pentru a fi considerata inofensiva, trecerea trebuie sa respecte legile si regulamentele statului riveran privind navigatia, precum si regulile dreptului international si trebuie sa fie continua si rapida.

Oprirea sau ancorarea navelor comerciale straine in apele teritoriale este permisa numai in masura in care sunt determinate de nevoile obisnuite ale navigatiei sau sunt impuse de imprejurari fortuite (avarii, furtuni, etc).

Zona contigua este fasia de mare care se intinde dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, pana la o distanta de 24 mile marine (masurata de la liniile de baza) spre larg. In aceasta zona, statul riveran, are drepturi de jurisdictie si control, din punct de vedere al securitatii sanitare, vamale, fiscale sau de imigratie teritoriul sau, precum si pentru a pedepsi infractiuni comise pe teritoriul sau.

Acesta a fost stabilit prin Conventia de la Belgrad din 1948 In Conventie sa-au stabilit urmatoarele reguli generale:

ð     Libertatea de navigatie pentru toti cetatenii, navele comerciale si marfurile tuturor statelor, pe baza de egalitate, in privinta taxelor portuare si de
navigatie, precum si a conditiilor generale ale navigatiei comerciale. Aceasta nu se refera si la cabotaj;

ð           Regimul stabilit se refera doar la portiunea navigabila a Dunarii (de la Ulm la Marea Neagra), cu iesire la mare pe bratul Sulina;

ð           Navigatia navelor militare pentru statele neriverane este interzisa

ð     Vasele militare ale tarilor riverane navigheaza numai pe sectoarele lor

ð     Dreptul de supraveghere vamala, sanitara, fluviala revine fiecarui stat pe teritoriul sau