PRIORITATEA DREPTULUI COMUNITAR

PRIORITATEA DREPTULUI COMUNITAR

1. PRINCIPIUL PRIORITATII DREPTULUI COMUNITAR

Fiind aplicabil in mod direct si incadrat in ordinea juridica interna a statelor membre, dreptul comunitar se intalneste, la acest nivel, cu dreptul international, inevitabilele conflicte urmand a fi rezolvate in favoarea unuia sau a celuilalt.In ciuda principiului fundamental al prioritatii ordinii juridice comunitare, modalitatile de solutionare a divergentelor dintre dreptul comunitar si dreptul statelor membre sunt departe de a fi uniforme si de a multumi statelor in cauza.

A.Principiul prioritatii dreptului comunitar

In lipsa oricarei mentiuni explicite in tratate exista pericolul ca asimiland dreptul comunitar cu dreptul international fiecare stat membru sa pretinda sa-si atribuie un rang de drept comunitar in propria ordine juridica. Aceste teze internationaliste Curtea i-a opus teza comunitara conform careia nu dreptul national ei insasi dreptul comunitar solutioneaza aceasta problema.

a) Confirmarea prioritatii

Rationamentul Curtii de Justitie de a afirma principiul prioritatii se bazeaza pe trei argumente complementare si anume:

-aplicabilitatea imediata si directa ar ramane litera moarta daca un stat s-ar putea sustrage printr-un act legislativ care se opune textelor comunitare. Preeminenta dreptului comunitar este este confirmata de art. 189 in termenii caruia reglementarile au valoare obligatorie si sunt direct aplicabile de catre fiecare stat membru. Aceasta dispozitie ar fi lipsita de deschidere daca un stat ar putea anihila efectele ei printr-un act legislativ opus textelor comunitare.;

-atribuirea de competente Comunitatilor care limiteaza de o maniera corespunzatoare, drepturile suverane ale statelor. Transferarea de catre state din ordinea lor juridica interna in profitul ordinii juridice comunitare a drepturilor si dispozitiilor care corespund tratatului antreneaza o limitare definitiva a drepturilor suverane, limitare impotriva careia nu se poate prevala un act ulterior incompatibil cu notiunea de comunitate;

-unitatea ordinii jurdice comunitare, adica indispensabila uniformitate de aplicare a dreptului comunitar. Forta excentiva a dreptului comunitar nu poate varia de la un stat la altul in favoarea legislatiilor interne ulterioare fara a pune in pericol realizarea scopurilor tratatului.

Dupa o argumentatie suprabundenta, Curtea a sintetizat cele 4 elemente de doctrina asupra prioritatii:

*prioritatea reprezinta o conditie esentiala a dreptului comunitar care nu ar mai putea exista ca drept daca ar putea fi zadarnicit de dreptul statelor membre;

*dreptul comunitar isi afirma superioritatea in virtutea propriei sale naturi ("datorita naturii sale specifice originale");

*ordine juridica comunitara aduce prioritatea in integralitatea sa, in ordinea juridica nationala. Aceasta inseamna ca prioritatea este in primul rand, in folosul tuturor normelor comunitare (dreptul nascut din tratat ) primare sau derivate, aplicabile direct sau nu. Totodata, inseamna ca prioritatea se exercita impotriva tuturor normelor nationale;

*prioritatea nu functioneaza numai in ordinea comunitara adica in relatiile dintre state si institutii ci si in ordinile juridice nationale.

b) Consecintele prioritatii dreptului comunitar direct aplicabil

Aceste consecinte au fost clasificate de Curtea de Justitie in special in hotararea Simmenthal (9.3.78). Principiul prioritatii arata ca consecintele cu efect direct trebuie sa fie aplicate din momentul intrarii in vigoare, in ciuda oricarei preexistente a unei legi nationale incompatibile,si pe durata intregii perioade cat ea ramane in vigoare, chiar daca ulterior se adopta o noua lege incompatibila.

In ce priveste modalitatea de solutionare a unui atare conflict Curtea este radicala si nu lasa sistemelor juridice nationale nici un fel de optiune. Cel care se afla in fata unui astfel de conflict este judecatorul national care este competent sa aplice dreptul comunitar, avand simultan, dreptul de a lasa dreptul national contrar, neaplicat. Ordinii juridice nationale nu i se lasa decat libertatea de a aplica o sanctiune si mai radicala : de a pronumta anularea respectivei dispozitii de drept national.

2. PRIORITATEA DREPTULUI COMUNITAR IN STATELE MEMBRE

A. Prioritatea dreptului comunitar in Franta

Daca s-ar lua in consideratie monismul s-ar putea crede ca Franta este cea mai favorabila prioritatii dreptului comunitar, dar lucrurile nu stau chiar asa, solutiile sunt complexe si putin satisfacatoare.

Singura prioritate care face obiectul unei confirmari depline si totale este cea a dreptului comunitar fata de actele administrative. In Franta tratatele internationale avand valoare de lege, jurisdictiei nu i-a fost greu sa decida ca dreptul comunitar (primar sau derivat ) trece inaintea reglementarilor administrative anterioare sau ultrioare.

Constitutia din 1946 sub forta careia s-au ratificat tratatele europene a fost pentru dreptul comunitar de doua ori binevoitoare; o data pentru ca "sub rezerva reciprocitatii Franta consimte la limitarile de suveranitate necesare organizatiei si apararii pacii", iar pe de alta parte, ea nu prevede nici un control al constitutionalitatii tratatelor internationale.

In ce priveste dreptul comunitar si legea, desi art. 55 din Constitutie prevede ca tratatele si acordurile incheiate cu regularitate, au autoritate superioara legii din momentul publicarii lor, sanctionarea prioritatii dreptului comunitar asupra legii a urmat traditia constitutionala franceza, conform careia judecatorul se subordoneaza puterii legislative.

Jurisdictiile judiciare sunt singurile care au urmat Curtea de Casatie si au adoptat o pozitie pe linia jurisprudentei Simmenthal.

B.Prioritatea dreptului comunitar in tarile din Benelux

Aici prioritatea este respectata in cele mai bune conditii.

*In Olanda, revizuirile constitutionale din 1953 si 1956 reglementeaza ansamblul chestiunii in mod expres, minutios si complet. Constitutia prevede ca "un tratat international poate deroga de la dispozitiile constitutionale ", judecatorul interzice aprecierea constitutionalitatii tratatelor, autorizeaza anularea legilor anterioare incompatibile cu dreptul international direct aplicabil, continut in tratatele sau deciziile organizatiilor inaternationale.

*Luxemburgul si Belgia si-au modificat la randul lor, in mod corespunzator constitutiile in scopul de a crea conditii transferului de competente cerut de constructia comunitara.

In schimb ,din lipsa dispozitiilor constitutionale, confirmarea prioritatii dreptului comunitar fata de lege rezulta din solutiile jurisprudentei.

-In Luxemburg Curtea Suprema de Justitie a decis ca tratatul este superior intrucat are o origine mai inalta decat vointa unui organ intern.

Ca urmare, in cazul unui conflict intre intre dispozitiile unui tratat international si al unei legi nationale ulterioare, legea internationala va preleva fata de legea nationala.

-In Belgia ,in contextul dualist, exista o jurisprudenta bine stabilita, conform careia dispozitiile unui tratat internatioanl puteau fi contestate de o lege ulterioara. Hotararea Curtii de Casatie din 21.01971 a fost determinanta:"obligatia statelor de a nu crea o reglementare de drept intern incompatibila cu una de drept international trebuie sa aiba drept corolar suprioritateanormei de drept international fata de norma de drept intern".

C.Prioritatea dreptului comunitar in Germania si Italia

Ambele tari se deosebesc de toate celelalte avand un sistem de verificare a constitutionalitatii deosebit de dezvoltat.. Prioritatea a intampinat serioase greutati care astazi sunt insa, inlaturate.

-Conform Legii fundamentale a Germaniei "Federatia poate transfera pe cale legislativa, drepturi de suveranitate institutiior internationale".

Din 1967 Curtea Constitutionala Federala recunoaste valabilitatea ratificarii tratatelor europene, subliniaza autonomia ordinii juridice comunitare si deduce ca reglementarile ei nefiind acte de autoritate publica germana, nu pot fi supuse controlului constitutionalitatii.

Recunoasterea prioritatii asupra normelor interne chiar ulterioare, s-a produs abia prin decizia din 9 iunie 1971.

-Din cauza situatiei politice in Italia nu a fost posibila o lege constitutonala, fapt pentru care aderarea la comunitati a fost aprobata prin simple legi ordinare, fapt ce a facut obiectul multor contestatii ulterioare dupa ratificare.

Pe baza art. 11 din Constitutie (Italia accepta in conditii de egalitate cu celelalte state, restrangerile de suveranitate necesare unei ordini care sa asigure pacea si dreptatea intre natiuni).

Recunoasterea prioritatii dreptului comunitar fata de legea nationala a avut nevoie de o indelungata jurisprudenta constitutionala.

Un pas important l-a constituit decizia din 30.12.1975 care afirma limpede ca o lege care incalca dreptul comunitar si art. 11 din Constitutie este deci, neconstitutionala .

In ce priveste o lege incompatibila ulterioara, initial Curtea, a socotit ca aceasta nu poate fi anulata de judecator ci trebuie declarata neconstitutionala in prealabil, urmand apoi a fi returnata. Acest monopol a fost condamnat de Curtea de Justitie , iar Curtea Constitutionala a sfarsit prin a se ralia si ea acelei pareri si chiar pornind de la premise diferite, a hotarat ca returnarea este inadmisibila si judecatorului insusi ii revine sarcina de a aplica imediat reglementarea comunitara.

D.Prioritatea in alte state care au aderat la Comunitati

Fiind edificate asupra problemelor cu care urmau sa se confrunte la si dupa aderare, precum si cu exigentile Curtii, statele au creat conditii fie prin intermediul unor modificari constitutionale corespunzatoare, fie prin mentinerea expresa in legile de aderare a principiului prioritatii dreptului comunitar fata de reglementarile nationale.

Totusi in lipsa unei jusisprudente decisive a Curtii, nu putem afirma ca acest scop a fost atins pe deplin.

* In Danemarca prioritatea se determina clar prin Legea din 11.10.1972 de ratificare a tratatului de aderare.

* In Irlanda o modificare constitutionala elimina orice posibilitate de conflict intre dreptul comunitar si dreptul Constitutional.

* In Marea Britanie a fost nevoie de un text pentru a deroga de la principiul prioritatii legii ulterioare. Parlamentul nu este legat printr-o Constitutie scrisa rigida, fiind liber sa modifice inclusiv ce a hotarat anterior.

Legea privind Comunitatile Europene (European Comunities Act. 1972) garanteaza in mod pragmatic prioritatea, intai stipuland ca legile ulterioare, trebuie sa fie interpretate in asa fel incat sa fie compatibile cu dreptul comunitar, iar in al doilea rand obligand judecatorii sa respecte "principiile anuntate de Curtea europeana" deci, principiul prioritatii .

*Constitutia Greciei din 1975 autorizeaza in art. 28. para. 2 , 3 transferul de competente si limitarile in exercitarea suveranitatii nationale iar, in para. 1"reglementarile de drept international general acceptate si tratatele internationale ratificate prin legi.fac parte din dreptul intern grecesc si au superioritate oricaror dispozitii contrare legii.

*In Spania Constitutia din 1979, prin dispozitiile art. 93 face ca tratatul de aderare sa poata fi ratificat dupa autorizarea unei legi organice votate de membrii Cortesurilor cu majoritatea absoluta.

* Asemanator, revizuirile constitutionale din 1982 din Portugalia, postuleaza constitutionalitatea delegarilor de competenta iar art. 8 para.3 precizeaza ca" normele stabilite de catre organizatiile internationaale din care si Portugalia

face parte isi produc in mod direct, efecte in ordinea juridica interna daca acest lucru este precizat in mod expres in tratatele constitutive.

3. CONCLUZII PRIVIND RAPORTUL DINTRE DREPTUL NATIONAL SI DREPTUL COMUNITAR

Existenta sistemelor de drept national al celor 15 state membre simultan cu sistemul constituit de dreptul comunitar ridica firesc problema raporturilor dintre ele, in privinta prioritatii aplicarii lor.

In acest sens distingem urmatoarele situati:

a) Substituirea dreptului national de catre dreptul comunitar - care implica transferul de competenta de la national la supranational.

In domeniul in care a operat transferul autoritatile nationele nu mai pot emite norme juridice ci doar organele comunitare.

Substituirea poate fi totala sau partiala. In caz de substituire nu mai exista un raport intre dreptul comunitar si dreptul national deoarece nu mai exista competenta statala in acel domeniu.

b) Armonizarea - presupune luarea unor masuri legislative ce au in vedere o anumita organizare a dispozitiilor nationale. Competenta legislativa apartine autoritatilor nationale dar avand in vedere obiectivele comunitare, trebuie sa adopte norme juridice cu un anumit grad de omogenitete.

c) Coordonarea sistemului de drept national cu cel de drept comunitar

In acest fel sistemul national de drept nu sufera nici o modificare dar se are in vedere coordonarea efectelor normelor juridice.

a)  Coexistenta - in anumite materii, normele nationale coexista cu cele comunitare. Exemplu ni-l ofera normele privitoare la concurenta unde art. 85-87 din Tratatul CEE fac trimiteri si la normele nationale. Jurisprudenta in materie este in sensul primordialitatii normelor comunitare.