Specificul cercetarii criminalistice a unor categorii de documente falsificate prin tehnica de calcul IT

Specificul cercetarii criminalistice a unor categorii

de documente falsificate prin tehnica de calcul IT

Sectiunea 1

Particularitatile cercetarii criminalistice a
buletinelor si cartilor de identitate falsificate

Aparitia documentelor de identitate a fost dictata de necesitatea cunoasterii numerice si individuale a populatiei tarii. La inceput, inregistrarea locuitorilor viza cunoasterea cat mai exacta a numarului de contribuabili si a persoanelor apte sa fie mobilizate in scopuri militare.

Ulterior, din considerente de ordin administrativ, economic, cultural,    s-a simtit nevoia constituirii unui sistem-cadru pentru tinerea evidentei nominale a tuturor locuitorilor tarii.

In prezent, activitatea de organizare a evidentei populatiei este reglementata de Legea nr. 105/1996[1]. Potrivit dispozitiilor din aceasta lege, cetatenii romani care domiciliaza in Romania sunt pusi in legalitate de urmatoarele acte de identitate:

- buletin (carte) de identitate;

- adeverinta de identitate (carte de identitate provizorie).

Principalele elemente avute in vedere la stabilirea autenticitatii unui act de identitate sunt[2]:

- aflarea actului in termenul de valabilitate, termen care este limitat la o anumita perioada de timp, specificata in mod expres in continutul sau;

- corespondenta intre infatisarea persoanei si fotografia aplicata pe actul de identitate;

- existenta elementelor de protectie sau de securitate, destinate sa ateste autenticitatea unui act de identitate si sa previna falsificarea sau contrafacerea sa. La buletinele de identitate s-a avut in vedere imbunatatirea modului de capsare a fotografiilor si de aplicare a stampilelor sau a timbrelor seci.

Avand in vedere trecerea la tiparirea si la punerea in circulatie a unui tip perfectionat de act de identitate, respectiv cartea de identitate, pot fi retinute elementele de securitate ale acesteia, destinate sa impiedice actiunile de falsificare sau contrafacere[3]:

cartea de identitate este tip cartela, cu dimensiuni de 105 mm lungime, 74 mm latime si 0,7 mm grosime, fiind tiparita pe o singura fata;

suportul pentru fotografie, text ori alte inscriptionari, este inglobat intre doua straturi transparente; toate cele trei straturi sunt asamblate tehnologic in asa fel, incat formeaza un tot unitar;

fotografia este color, cu dimensiuni de 38 x 30 mm, fiind realizata cu mijloace informatice direct pe suportul cartii de identitate;

drapelul tarii, realizat in culori nationale, este dispus in pozitie centrala, pe marginea superioara a cartii, la o distanta de 3,2 mm de laterala stanga si 2,8 mm de cea dreapta; dimensiunile lui sunt de 45 mm lungime si 7 mm latime;

sigla este reprezentata de un oval in interiorul caruia se afla inscriptia "EVP" (evidenta populatiei - ea este plasata sub fotografie, fiind incadrata la stanga de codul formatiunii de evidenta populatiei care a emis cartea si la dreapta de simbolul judetului);

zona de citire automata prezinta urmatoarele particularitati: fonta de siguranta este asemanatoare celei aplicate pe bancnote, iar prin desenul complex, combinatia de culori si procedeul de imprimare, asigura protectia impotriva falsificarii; zona este prevazuta cu caractere identificabile optic; intregul text este tiparit la imprimanta color, cu caracterele alfabetului latin.

Pentru falsificarea buletinelor de identitate se foloseste, in principiu, inlocuirea fotografiei si a unor file din buletin, indepartarea scrisului din rubricile privitoare la datele de identitate si inscrierea unor noi mentiuni.

Specific falsului comis prin retusare, este faptul ca actiunea este indreptata asupra scrisului care completeaza rubricile cu datele de identitate: nume, prenume, data nasterii. Semnele care compun textul apar de cele mai multe ori ingrosate sau dublate, iar uneori intregul text este ingrosat pentru a-i imprima o anumita uniformitate.

Practica judiciara evidentiaza faptul ca in ultima perioada de timp, falsificarea vizeaza chiar si unele elemente ale textului tiparit. Astfel, au fost constatate cazuri de modificare a seriei buletinului de identitate fie prin radierea unor trasaturi ale literelor, fie prin adaugare a altora. De exemplu, din seria B.L., prin radiere a rezultat B.I., iar prin adaugare, B.E. sau B.U.

Modificari asemanatoare au fost intalnite si la scrisul executat cu masina speciala, la rubricile "Nume de familie", "Prenume", "Prenumele parintilor", "Locul nasterii". In aceste cazuri se va acorda atentie deosebita trasaturilor suspecte, la care apar variatiuni de grosime, iar aspectul punctiform specific textului original, lipseste. Se urmareste de asemenea corespondenta distantelor dintre punctele care alcatuiesc trasaturile grafice examinate comparativ.

Elemente importante pentru depistarea falsului in actele de identitate sunt oferite de verificarea modului in care sunt respectate cerintele privind modul de completare a acestora. Precizarea se impune, deoarece alaturi de noile acte de identitate (cartea de identitate si cartea provizorie de identitate), continua sa fie valabile pentru o anumita perioada de timp, vechile documente, respectiv buletinele si adeverintele de identitate.

Sectiunea 2

Cercetarea falsului in
documentele de trecere a frontierei

Unul din drepturile si libertatile fundamentale care trebuie recunoscut de toate statele lumii este cel privitor la libera circulatie a persoanei: "Orice persoana e libera sa paraseasca orice tara, inclusiv propria tara"[4]. "Acest drept nu poate face obiectul unor restrictii decat daca acestea sunt prevazute prin lege, pentru a ocroti securitatea nationala, ordinea publica, sanatatea si moralitatea sau libertatile acestora Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra in propria tara" .

In noul context intern si international, fenomenul infractional in domeniul regimului pasapoartelor si vizelor la frontiera de stat a Romaniei reprezinta o problema majora, careia organele in drept trebuie sa-i acorde atentia cuvenita. Se impun masuri concrete pentru a preveni si combate orice forma de incalcare a regimului pasapoartelor, in special pe linia inlaturarii posibilitatilor de falsificare a acestora.

In ceea ce priveste pasaportul, acesta este un document de calatorie international, eliberat unui cetatean de catre autoritatile competente ale statului, prin care se certifica identitatea si cetatenia posesorului. El confera cetateanului dreptul de a trece frontiera de stat a Romaniei prin punctele de trecere deschise traficului international de calatori sau prin alte locuri stipulate prin tratate, conventii si acorduri internationale.

Pasapoartele sunt falsificate printr-o mare diversitate de procedee. Unele sunt simple si au ca rezultat falsuri grosolane, ce pot fi constatate cu ochiul liber sau cu lupa. Insa concomitent cu sporirea numarului infractiunilor de fals, a crescut considerabil si calitatea contrafacerilor. Falsurile realizate prin folosirea tehnicilor de varf sunt foarte reusite si creeaza serioase dificultati in descoperirea lor.

Din punct de vedere al legii penale, falsul in pasapoarte poate fi material, intelectual sau fals privind identitatea. Sub aspectul modalitatilor practice de executare, el este total (contrafacerea) sau partial.

In ceea ce priveste contrafacerea, se cunosc doua categorii de pasapoarte contrafacute in totalitate:

eliberate de organizatii si organisme inexistente, fanteziste, ori nerecunoscute de statul roman;

confectionate in mod fraudulos in numele unor tari recunoscute de autoritatile romane.

In prima categorie sunt incluse pasapoarte eliberate de: "Organizatia Internationala a Romilor", "Principatul Sea-Land", "World Service Authority", "Principatul Castellania". De asemenea se afla in circulatie pasapoarte cu titulaturi curioase, cum ar fi: "International Passepartout-Passepartout Romano Lill", "International Carte D'identite Rom", "Reisseausweis Delegazion Romano", "Paspoort Persoonyk" . Aceste pasapoarte sunt eliberate de catre organizatii cum ar fi "Asociatia pentru protectia tiganilor din Tarile de Jos" cu sediul la Amsterdam, care contra unor sume de bani ii ajuta in realitate pe tigani sa-si ascunda adevarata identitate atunci cand au savarsit infractiuni sau se sustrag urmaririi penale, judecatii sau executarii pedepsei. In afara denumirilor amintite, pe copertile pasapoartelor sunt imprimate diferite desene cum sunt: o roata de caruta, un cal, doua brate incrucisate, un foc sau o cununa de frunze.

Desi acest tip de pasapoarte nu este emis in numele unor state, ci in nume propriu de catre unul din organismele sau organizatiile amintite, ele creeaza mari dificultati, deoarece au o evidenta aparenta de autenticitate care inseala vigilenta personalului insarcinat cu controlul in punctele de trecere a frontierei, mai ales daca acesta nu este suficient de informat in legatura cu tipurile de pasapoarte acceptate de statul roman.

Privitor la cea de a doua categorie de pasapoarte, este de mentionat ca exista persoane particulare, precum si diferite organizatii specializate in contrafacerea de pasapoarte cu siglele unor state recunoscute de tara noastra. In acest sens este de semnalat existenta in circulatie a unui mare numar de pasapoarte false emise in numele unor tari cum sunt: Iordania, Irak, Siria, Iran, Arabia Saudita, Israel, Marea Britanie, Germania, Canada, Olanda.

Realizarea unor contrafaceri perfecte este practic imposibila daca se are in vedere numarul mare de elemente de siguranta cu care sunt prevazute pasapoartele. Depistarea lor este insa extrem de anevoioasa daca in punctele de trecere a frontierei nu exista aparatura tehnica adecvata pentru examinare. Aici trebuie sa existe macar cataloage cu caracteristicile tuturor pasapoartelor recunoscute de statul roman, care sa serveasca la compararea cu caracteristicile documentelor prezentate de persoanele care solicita intrarea sau iesirea din tara.

Pentru depistarea contrafacerilor se va urmari aparitia unor deosebiri referitoare la: culoarea, materialul si dimensiunile copertilor; forma si continutul mentiunilor, desenelor, siglelor de pe coperta; calitatea hartiei din care sunt confectionate filele pasaportului, observandu-se cu precadere grosimea, elasticitatea si densitatea acestora, filigranul, brosarea, impresiunile fluorescente, caserarea, precum si celelalte elemente de siguranta; modul de tiparire, deoarece uneori apar greseli din acest punct de vedere; forma si continutul impresiunilor de stampila si timbru sec; vizele si stampilele de intrare-iesire - de multe ori acestea sunt contrafacute, pentru a justifica prezenta intr-un anumit punct de frontiera. In cazul in care exista suspiciuni cu privire la autenticitatea pasaportului, acesta va fi retinut, in vederea examinarii lui ulterioare in cadrul unei expertize criminalistice.

O alta metoda de contrafacere des utilizata este inlocuirea filei laminate care contine fotografia si datele de identitate. Astfel, dupa extragerea filei, se introduce fila contrafacuta, care se broseaza alaturi de celelalte file ale pasaportului. Falsul este greu de descoperit, mai ales daca la contrafacerea filei si foliei laminate sau folosit copiatoare color sau tehnici tipografice moderne.

In astfel de cazuri, examinarea de laborator este indreptata cu precadere asupra felului si calitatii tiparului, precum si a imprimarilor UV, singurele in masura sa evidentieze eventuale deosebiri fata de un pasaport autentic. Atunci cand pe fila cu datele de identitate se afla o fotografie integrata (scanata), pentru contrafacerea acesteia se utilizeaza copiatoarele color. De asemenea, fila poate fi inlocuita cu o pagina nefolosita dintr-un alt document autentic, pe care a fost aplicata in prealabil noua fotografie cu ajutorul unor tehnici computerizate. Peste ea se aplica o laminata contrafacuta, iar in final se recoase pasaportul.

In toate situatiile in care fila cu fotografia este substituita in intregime, falsul este tradat si de alte elemente, cum sunt:

fila nou introdusa nu se aliniaza cu celelalte file din pasaport, deoarece in momentul rebrosarii nu poate fi prinsa la nivelul acestora;

ata folosita la rebrosare are o alta fluorescenta decat in mod obisnuit;

orificiile cusaturii sunt de dimensiuni mai mari si au aspect neregulat;

de multe ori, la rebrosare se foloseste o banda foarte ingusta de scotch sau un adeziv puternic, ce pot fi observate la examinarea in UV sau cu ajutorul microscopului.

Metode si procedee de falsificare si de examinare a vizelor. Amplificarea fara precedent a fenomenului migrationist in contextul international actual, se repercuteaza negativ si in materia vizelor aplicate pe documentele de trecere a frontierei. S-au inregistrat incercari de falsificare inclusiv a vizelor romanesti, ceea ce a impus inlocuirea formei initiale a acestora cu una noua, care contine mai multe elemente de siguranta si care din punct de vedere calitativ corespunde cerintelor impuse prin tratate si acorduri internationale.

Sub raport criminalistic, avand in vedere intinderea actiunii falsificatorului, falsul poate fi total sau partial. Falsul total este realizat in cele mai multe cazuri de persoane particulare sau diverse organizatii cu activitate ilicita, care dispun de solide cunostinte de specialitate si aparatura corespunzatoare. Contrafacerea este indreptata mai ales asupra vizelor apartinand unor state cum sunt: Germania, Austria, S.U.A., Elvetia, Norvegia, Suedia si Danemarca. Falsul partial este executat cu privire la mentiunile din continutul unei vize valabile, cum sunt: "data eliberarii", "valabilitate", "insotitor", "numele si prenumele titularului" (la vizele care contin o astfel de rubrica). De asemenea, uneori se procedeaza la decuparea vizei dintr-un pasaport valabil, sau la extragerea filei pe care se afla viza si aplicarea acestora pe un alt pasaport.

Frecventa mare cu care este intalnit falsul asupra vizelor, a determinat intensificarea preocuparilor statelor pentru a gasi si introduce noi tehnici de securizare. In prezent, un mare numar de tari (Marea Britanie, Germania, Franta, Danemarca, Suedia, Norvegia, Romania) folosesc vize sub forma de imprimate prevazute cu numeroase elemente de siguranta, greu de falsificat. Ele sunt confectionate din hartie speciala (cu o anumita compozitie, culoare, elasticitate si grosime) si contin imprimari fluorescente invizibile cu ochiul liber, tiparituri cu diferite caracteristici, holograme, fonta de siguranta specifica, iar la completarea lor se utilizeaza cerneluri speciale.

Sectiunea 3

Cercetarea falsului in cartile
de credit si alte mijloace de plata

Cartea de credit reprezinta un instrument modern de plata, care da dreptul detinatorului autorizat, de a achizitiona bunuri sau servicii fara prezenta efectiva a numerarului[6].

Cartea de credit este fabricata din trei straturi de material plastic, dintre care cel central este imprimat pe ambele fete intocmai ca o foaie de hartie. Spre deosebire de hartie, pe aceasta folie de plastic nu poate fi imprimat filigranul. Folia este plasata gen "sandwich" intre doua foi de plastic egale si transparente. Totul este presat la o temperatura inalta pentru a forma un bloc solid, si apoi taiat la dimensiunile si formatul standard. Daca aceste carti trebuie sa aiba o semnatura, pe carte se pune o banda de protectie care se trateaza de asemenea la o temperatura inalta, pentru a i se asigura o buna integrare. Tentativa de stergere a semnaturii, face sa apara cuvantul "anulat" care se gaseste marcat pe banda de protectie.

Cartea de credit trebuie sa fie rigida . Necesitatea unei carti plastifiate rigide este determinata de faptul ca pe suprafata sa sunt prezente semne imprimate in relief sau in adancime, care reprezinta numele si numarul cartii clientului.

In prezent, in lume exista sisteme mondiale majore care globalizeaza cu succes platile prin carduri: VISA International, Europay International, American-Express, MasterCard International, Dinners, Discover.

Elemente de protectie ale cartilor de credit. Cartile de credit prezinta o serie de caracteristici comune care le confera uniformitate tehnologica si recunoastere universala. Aceste caracteristici comune sunt:

suport fizic din material plastic cu dimensiuni si grosime standard;

pe aversul cardului este inscriptionat prin tiparire, gofrare (embosare) sau gravare laser, numele emitentului, numarul cardului, perioada de valabilitate, sfera de aplicabilitate si numele posesorului;

pe aversul cardurilor este aplicata sigla emitentului, logo-ul organizatiei de carduri si holograma standard de securitate (aceasta din urma este diferita ca forma, in functie de marca de emisiune: VISA, DINERS);

pe reversul cardurilor intotdeauna este aplicata o banda magnetica pentru incriptarea elementelor de securitate, precum si un spatiu rezervat exclusiv semnaturii posesorului.

Banda magnetica contine informatii privind numele detinatorului, numarul contului, numarul personal de identificare (PIN) si limita tranzactiilor ce se pot efectua. Aceste informatii sunt vulnerabile si ele pot fi supuse unor operatiuni de falsificare in special la cartile de credit pierdute sau furate. In efortul de a proteja banda magnetica, industria cartilor de credit a introdus campuri de verificare a datelor, ca protectie impotriva falsificarii.

Numarul de identificare a bancii emitente este situat la inceputul grupului de cifre care formeaza contul. De exemplu, la MASTER CARD prima cifra este 5, la AMERICAN EXPRESS - grupul 37, la VISA - 4. Daca pe o carte de credit ce poarta simbolul VISA numarul de cont nu incepe cu cifra 4, acesta este un indiciu ca a fost falsificata.

Tot ca element de protectie este considerata si redarea in relief a cifrelor si literelor ce reprezinta numarul contului, durata de valabilitate si numele posesorului. Redarea in relief are ca scop principal obtinerea instantanee a chitantelor la casele de marcaj din magazinele ce nu sunt dotate cu terminale electronice. Printr-un dispozitiv simplu, prevazut cu hartie autocopiativa care se preseaza peste card, pe aceasta se imprima literele si cifrele in relief de pe suprafata cardului.

Acest mod de imprimare nu asigura o protectie deosebita cartii de credit, deoarece accesul la masini de tiparit in relief este destul de larg, mai ales in state dezvoltate cum ar fi S.U.A., Germania (asemenea dispozitive se gasesc chiar si in spitale, biblioteci, institutii scolare si sunt folosite pentru realizarea de ecusoane, fise, clasoare).

Un alt element de siguranta se afla in spatiul rezervat depunerii semnaturii posesorului, si este situat pe reversul cardului. El contine o tiparire specifica, fiind prevazut cu liniatura sau texte sensibile la radiere, spalare sau corodare.

Alte elemente de protectie pe care le contin cartile de credit impotriva falsificarilor sunt reprezentate de microtexte, elemente fluorescente, holograme. Microtextul este pus in evidenta cu ajutorul aparatelor optice de marit, iar elementele fluorescente pot fi observate numai in radiatii U .V. Holograma este formata dintr-un suport metalizat, pe care se imprima cu ajutorul tehnicii laser diferite desene sau semne grafice. La examinarea in lumina incidenta si schimbarea unghiului de iluminare, acestea isi schimba culoarea in toate componentele spectrului vizibil.

Modalitati de contrafacere si falsificare a cartilor de credit. Tendinta producerii si utilizarii frauduloase a cartilor de credit reprezinta un fenomen negativ care genereaza multiple pierderi sistemului bancar, inclusiv pe plan mondial. El afecteaza economia si este de multe ori legat de infractiunile comise cu violenta si crima organizata.

Numarul cartilor de credit existente in circulatie in prezent este foarte mare, el depasind un miliard. Extinderea fraudei si implicit a cuantumului sumelor de bani insusite in mod ilicit sunt in continua crestere, ceea ce presupune luarea unor masuri concrete - atat in plan national cat si in plan mondial - pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen si limitarea pagubelor pricinuite.

Numarul cartilor de credit contrafacute este foarte scazut. Aparitia lor este legata de gruparile crimei organizate care aveau acces la facilitatile tiparirii litografice de mare turatie. Complexitatea tipurilor de carti de credit, a condus la aparitia unor diversificate modalitati de contrafacere, care folosesc imprimarea printr-un material/ecran poros.

Se apeleaza de multe ori la contrafacerea cartilor de credit, prin metoda cunoscuta sub denumirea de "frauda cu plastic alb". Plasticul alb este un termen generic care desemneaza orice bucata de material plastic, indiferent de culoare, pe care se imprima in relief un numar de cont, data expirarii si numele detinatorului, in scopul efectuarii unor tranzactii frauduloase.

Plasticul alb nu are nici o asemanare cu vreo carte de credit autentica, in afara de dimensiunile si datele imprimate in relief. Acceptarea lui presupune o intelegere intre falsificator si comerciant, care va imprima facturi pentru vanzari fictive, ce vor fi incarcate in contul sau. Banii obtinuti se impart apoi intre cei doi infractori.

Falsificarea partiala a cartilor de credit. In general, falsificarea cartilor de credit presupune cunoasterea unui numar de cont valabil, stergerea si reinscrierea benzii magnetice. Uneori si in acest caz este necesara complicitatea comerciantilor.

Destantarea/restantarea este o prima modalitate de falsificare. Ca operatiune pregatitoare, falsificatorul care a intrat intr-un mod sau altul in posesia unei carti de credit autentice, indeparteaza substanta (de culoare neagra, aurie sau argintie) de pe literele si cifrele aflate in relief cu ajutorul unor abrazive (de exemplu, piatra ponce), in asa fel incat acestea sa nu mai fie vizibile. Dupa aceea, plasticul este intins prin presare cu un fier cald sau cu o presa hidraulica, pentru a indeparta caracterele alfabetice si numerice stantate. Operatia este facilitata de faptul ca policlorura de vinil folosita la confectionarea cartilor de credit devine mai plastica atunci cand este expusa la caldura. Dupa indepartarea literelor si cifrelor, urmeaza restantarea unora noi cu ajutorul unor stantatoare de diferite tipuri si cu o marie varietate de caractere.

Decuparea si lipirea consta in indepartarea informatiilor imprimate in relief pe aversul cartilor de credit, prin taiere cu un instrument foarte ascutit si lipirea altor litere si cifre scoase prin acelasi procedeu de pe alte carduri.

Odata ce cunostintele delincventilor despre cartile de credit s-au inmultit, ei au inceput sa contacteze telefonic institutia de autorizare bancara, dandu-se drept comercianti, iar printr-o serie de convorbiri afla numere de cont valabile, pe care le lipesc pe carti de credit pierdute sau furate.

De data relativ recenta este falsificarea comisa prin razuirea unor cifre si litere din cartile de credit tiparite prin identare, continuata cu imprimarea altora cu ajutorul unei imprimante cu transfer termic. Cartea de credit astfel falsificata, este mai sensibila la manipulare, informatiile reimprimate fiind putin rezistente la frecare, deoarece nu sunt imprimate in masa materialului plastic. Modificarea este insotita de alterarea benzii magnetice, pe care se imprima alte date, in baza unui numar de card cunoscut.

Alterarea magnetica consta in modificarea datelor electronice aflate pe banda magnetica aflata pe reversul cardului, cu ajutorul unui decodor (cititor de banda) conectat la un calculator. Aceasta modalitate de falsificare este de data relativ recenta si este mai facila, ea permitand decodarea-codarea oricarui tip de plastic prevazut cu dunga magnetica. Cartea astfel modificata este folosita la efectuarea unor cumparaturi de la magazinele la care acceptarea tranzactiei se face electronic si nu prin telefon.

Pentru banca emitenta, descoperirea fraudelor comise cu ajutorul cartilor de credit falsificate, desi dificila, este totusi posibila, aceasta putand afla in mod operativ toate locurile in care s-a folosit un card intr-o anumita perioada de timp. Printr-un sistem de supraveghere asemanator, se poate stabili si itinerarul unei persoane data in urmarire din diverse motive, daca ea a folosit de exemplu cartea pentru a scoate numerar, pentru cumparaturi ori pentru a alimenta autovehiculul cu benzina.

Anexa 1

Dispunerea dezordonata a particulelor de toner intr-un
detaliu a unei contrafaceri realizate cu un copiator CANON

Detaliu al unei contrafaceri cu copiator XEROX
cu dispunerea particulelor de toner sub forma de bare

Anexa 2

Grafica reprodusa cu doua tipuri diferite
de imprimante cu jet de cerneala

   

Anexa 3

Grafica reprodusa cu imprimanta laser

Anexa 4

Reproducere grafica executata cu o imprimanta cu transfer termic