PROCEDURA STABILIRII RASPUNDERII PATRIMONIALE SI EXECUTAREA SILITA A DESPAGUBIRILOR

PROCEDURA STABILIRII RASPUNDERII PATRIMONIALE SI EXECUTAREA SILITA A DESPAGUBIRILOR

1. Procedura de stabilire a raspunderii patrmoniale

Dupa evaluarea prejudiciului si stabilirea raspunderii patrimoniale a salariatului, se va putea trece la recuperarea acestui prejudiciu.

In dreptul civil (dreptul comun) raspunderea patrimoniala presupune obligarea autorului faptei prejudiciabile la acoperirea, dintr-o data, a intregului prejudiciu.

In dreptul muncii, salariatul beneficiaza de o serie de norme de protectie, asa incat angajatorul nu-si va putea acoperi prejudiciul dintr-o data. Astfel, potrivit art.273 din Codul Muncii, suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca.

Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi, impreuna cu celalalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza jumatate din salariul respectiv.

In stabilirea cuantumului ratelor se au in vedere salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

In cazul in care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face intr-un termen de maximun 3 ani, de la data la care s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul se poate adresa executorului judecatoresc in conditiile Codului de procedura civila.

Cu alte cuvinte, chiar daca este evident de la inceput ca, din cauza cuantumului mare al acestuia, prejudiciul nu va putea fi acoperit in primii 3 ani, prin asemenea retineri din salariu, angajatorul nu va putea trece la executarea silita a salariatului. El va continua sa opereze retineri din salariu pana la finele celor 3 ani. Abia dupa aceea va solicita instantei, de exemplu, scoaterea la licitatie publica a bunurilor salariatului, in vederea acoperirii prejudiciului ramas. Trebuie remarcat caracterul exprem de dezavantajos pentru angajator a acestor prevederi.

In ceea ce priveste procedura stabilirii raspunderii patrimoniale si a cuantumului despagubirilor trebuie subliniat faptul ca prin noul Cod al muncii a fost inlaturata posibilitatea despagubirii angajatorului prin emiterea deciziilor de imputare . Astfel, angajatorul nu mai poate face retineri din salariu in baza unei decizii de imputare. Insa, daca salariatul isi recunoaste fapta si exista un acord cu privire la cuantumul acestor despagubiri, atunci angajatorul poate, in baza unui angajament de plata scris al angajatului, sa efectueze retineri din salariu in vederea recuperarii prejudiciului material suferit

Daca cele doua parti nu reusesc sa solutioneze pe cale amiabila aceasta problema, raspunderea patrimoniala a salariatului poate fi stabilita numai de instanta judecatoreasca, in temeiul unei actiuni formulate de angajator in termen de 3 ani de la data cand acesta a cunoscut prejudiciul produs precum si persoana care l-a creat.

Daca instanta admite actiunea formulata de angajator va emite o hotarare judecatoreasca prin care se va stabili si cuantumul despagubirilor la care angajatorul este indreptatit

In temeiul hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, investita cu formula executorie, angajatorul va retine suma stabilita pentru acoperirea daunelor, in rate lunare, din drepturile salariale cuvenite celui obligat la despagubiri. Aceste rate nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net. Daca salariatul are si alte retineri salariale, atunci acestea impreuna cu retinerile pentru despagubiri nu pot depasi jumatate din salariul cuvenit.

Daca acoperirea integrala a prejudiciului prin retinerile lunare nu a putut fi realizata in termen de 3 ani de la data la care s-a efectuat prima retinere, angajatorul are dreptul de a se adresa executorului judecatoresc.

In situatia in care contractul individual de munca al salariatului inceteaza inainte ca acesta sa-l fi despagubit integral pe angajator, recuperarea prejudiciului se va realiza:

- prin retinere de salariu de catre noul angajator al salariatului; angajatorul pagubit va transmite in acest scop noului angajator hotararea instantei investita cu formula executorie;

- prin urmarirea bunurilor sale (executare silita), in conditiile Codului de procedura civila, daca salariatul nu s-a reincadrat la alt angajator.

Asa cum am subliniat mai sus, potrivit noilor reglementari, angajatorul nu mai poate face retineri din salariu in baza unei decizii de imputare si vom evidentia acest aspect prin relatarea unei spete a instantelor constantene

Este posibila suspendarea unei decizii de imputare fata de modificarile noului Cod al muncii?

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - sectia contencios administrative sub nr. 710/2005, reclamantul Sindicatul Salariatilor din Primaria N. a solicitat in contradictoriu cu paratul Primarul Orasului N., sa se dispuna prin hotarare judecatoreasca suspendarea executarii dispozitiei nr. 458/9.11.2005.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat in esenta ca Primarul Orasului Navodari a hotarat retinerea sumelor incasate de salariati cu titlu de prima de Pasti sau de Craciun, inclusive contravaloarea indemnizatiilor de hrana, incepand cu lichidarea drepturilor salariale pentru luna noiembrie.

Parata a formulat intampinare prin care a aratat ca lasa la aprecierea instantei intrucat acordarea indemnizatiei de hrana si a primelor de Paste si Craciun a avut la baza contractul colectiv de munca, in vigoare.

In sedinta publica din 14.12.2005, instanta a pus in discutia contradictorie a partilor natura juridica a cauzei.

Prin incheierea de sedinta din data de 14.12.2005, instanta a constatat natura juridica a cauzei ca fiind litigiu de munca, retinand in esenta ca retinerea unor sume din drepturile salariale cuvenite angajatilor Primariei, dispusa prin dispozitia contestata este un conflict de munca potrivit Legii 168/1999. Pe cale de consecinta, instanta a trimis cauza sectiei civile pentru competenta solutionare.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul sectiei civile a Tribunalului Constanta sub nr. 315/1006.

Procedand la judecarea cauzei, s-a retinut urmatoarele :

Instanta a fost investita cu solutionarea unei cereri de suspendare a dispozitiei nr. 458/9.11.2005 privind recuperarea sumelor reprezentand contravaloarea indemnizatiei de hrana, a primelor de Pasti si de Craciun.

Cererea este nefondata pentru urmatoarele considerente:

Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 53/2003, la data de 1.02003 - a fost abrogata Legea nr. 10/1972, care prin art. 110 prevedea posibilitatea organului jurisdictional de a dispune suspendarea executarii deciziei de imputare pana la solutionarea pe fond a deciziei.

Prin dispozitiile art. 269 - 275 din Legea nr. 53/2003 ce constituie in prezent reglementarea cadru in materia dreptului muncii, sub aspectul angajarii raspunderii patrimoniale, legiuitorul nu a mai prevazut un temei legal pentru suspendarea deciziilor de recuperare a sumelor primite necuvenit de catre salariati.

Pentru considerentele aratate, instanta a respins ca nefondata cererea de suspendare a dispozitiei contestate.

Nota

Raspunderea patrimoniala a salariatilor se poate face doar in temeiul raspunderii civilile contractuale, decizia de imputare prevazuta de Legea 10/1972 nemaigasindu-si aplicabilitate, normele acesteia fiind abrogate de Legea 53/200 Ca atare, intimata nu mai putea angaja raspunderea patrimoniala potrivit normelor ce guverneaza decizia de imputare, iar instanta nu mai avea temei legal pentru a suspenda aceasta decizie.

Principalele modalitati de stabilire si recuperare a prejudiciului produs angajatorului - atat in cazul raspunderii patrimoniale cat si in cazul obligatiei de restituire sunt :

invoiala partilor

actiunea in justitie

Invoiala partilor

Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor (art. 270 alin.1 din Codul muncii), nimic nu le impiedica pe cele doua parti ale contractului sa convina prin buna invoiala, asupra intinderii despagubirii si repararii prejudiciului.

Este cert ca in cazul raspunderii patrimoniale, salariatul si-a incalcat o obligatie concreta stabilita prin contractul de munca, incheiat intre cele doua subiecte ale raspunderii : cel pagubit( angajatorul) si cel ce si-a incalcat obligatiile contractuale (salariatul).

Acordul partilor pentru acoperirea prejudiciului, implica :

- recunoasterea de catre angajator a faptului ca l-a prejudiciat material pe salariat, ori de catre salariat a faptului ca l-a prejudiciat material pe angajator;

- descrierea pagubei;

- cuantumul acestei pagube si modul de stabilire;

- caile de recuperare a prejudiciului.

Acordul partilor se presupune a fi consemnat intr-un inscris, deoarece preintampina un proces ce poate sa se nasca ( art. 1074 din Codul civil). Acest inscris trebuie semnat de ambele parti si inregistrat la angajator. Intr-o astfel de situatia, instanta judecatoreasca nu ar mai putea fi sesizata de cel pagubit pentru ca aceasta sa stabileasca cunatumul despagubirilor si modalitatea de recuperare a pagubei.

Daca instanta este sesizata, va trebui sa ia act de invoiala partilor si sa verifice daca invoielile ce se prezinta nu urmaresc un scop imoral sau illicit, daca nu sunt potrivnice legilor, intereselor statului sau partilor si daca nu sunt rezultatul unui viciu de consimtamant.

In acest sens, partea ( angajatul sau angajatorul ) solicita instantei ca prin intermediul unei actiuni in constatare (denumita si actiune in recunoasterea dreptului) sa urmareasca stabilirea existentei unui drept raport juridic intre cele doua parti care presupune obligatia salariatului de a acoperi paguba cauzata

In acelasi timp, nu exista nici un impediment ca salariatul - unilateral- sa recunoasca producerea pagubei si sa isi asume un angajament scris de plata. Insa, pentru a fi valabil, acest angajament de plata trebuie sa fie acceptat de angajator si astfel, se ajunge tot la invoiala partilor.

In ambele ipoteze trebuie avut in vedere ca nici invoiala partilor si nici angajamentul de plata nu constituie titluri executorii, si drept urmare in baza lor nu se pot face retineri in rate lunare din drepturile salariale pentru acoperirea pagubei, ci numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Dar, nu exista insa nici un obstacol legal, ca prin invoiala partilor - intelegere, act aditional la contractul individual de munca, etc.- sau prin angajamentul de plata, salariatul sa se oblige de buna voie, sa plateasca el direct la salariu, sumele respective, pana la acoperirea integrala a pagubei.

Nu trebuie insa uitat ca potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia se intrerupe nu numai prin recunoasterea dreptului incalcat, ci si printr-un act incepator de executare.

Procedandu-se in modul aratat, se evita declansarea unor procese inutile, pierderile de timp, incarcarea nejustificata a condicii instantelor judecatoresti si, in fond se ajunge la aceiasi finalitate.

Actiunea in justitie

In situatia in care partile nu se inteleg, cand salariatul nu recunoaste producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia sau incalcand invoiala partilor ori angajamentul asumat, refuza despagubirea, singura cale aflata la indemana angajatorului pagubit este aceea de a sesiza instanta competenta ( tribunalul de la sediul ori domiciliul sau)

Cererea de solutionare a unui astfel de conflict de drepturi poate fi introdusa la instanta, conform art. 283 lit.c Codul muncii, in termen de 3 ani de la nasterea dreptului la actiune, respective de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atar paguba cat si pe cel care raspunde de ea

Aceiasi cale este singura posibila si in ipoteza in care fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului este urmare a unei infractiuni sau nu are legatura cu

munca celui in cauza, incidente devenind astfel regulile de la raspunderea civila delictuala.

Este evident ca in lipsa invoieli partilor sau a angajamentului de plata al salariatului vinovat, actiunea respectiva este una in realizarea dreptului deoarece angajatorul urmareste obligarea salariatului la repararea pagubei.

Fireste ca, in cazul raspunderii patrimoniale este vorba de un conflict de drepturi ce priveste executarea contractului individual de munca, in sensul prevazut de art. 248 alin.2 din Codul muncii si de art.5, art.67 lit.a si art. 68 lit.a din Legea nr. 168/1999 pentru solutionarea conflictelor de munca.

2. Executarea silita a despagubirilor

Ulterior solutionarii favorabile de catre instanta judecatoreasca a cererii prin care creditorul obligatiei de reparare a prejudiciului a solicitat obligarea debitorului la plata ei, sub aspectul executarii silite - daca partile nu convin asupra platii nici in aceasta etapa pe cale amiabila- dauna va fi recuperata dupa ce hotararea va fi investita cu formula executorie, in mod diferit[6].

In situatia in care debitor al obligatiei de reparare a prejudiciului este angajatorul, vor fi aplicabile dispozitiile art.79 alin.1 din Legea 168/1999, coroborat cu art. 269 din Codul muncii. Fata de textele de lege mai sus mentionate si tinand seama si de art. 374 alin.1 din Codul de procedura civila, salariatul creditor nu este necesar sa urmeze procedura investirii hotararii judecatoresti date in favoarea sa cu formula executorie. Acesta poate trece direct la executarea silita, potrivit art. 371¹ si art. 580⁵ Cod procedura civila.

Insa, atunci cand salariatul este debitor, situatia va fi diferita intrucat Codul muncii cuprinde norme derogatorii atat fata de art. 79 alin.1 din Legea 168/1999, cat si fata de cele ale Codului de procedura civila, astfel, angajatorul nu isi va putea recupera decat in momentul in care hotararea instantei va fi definitiva si irevocabila.

Cu privire la retinerile din salariu, art.164 din Codul muncii prevede ca nici o retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.

Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila, si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Asadar, in actualul stadiu al legislatiei, fata de interdictia categorica din art.164 din Codul Muncii, nu se pot dispune retineri din salariu decat avand ca temei legea sau o hotarare judecatoreasca. Aceasta inseamna ca, mai inainte de a opera retineri din salariu, angajatorul va trebui sa se adreseze instantei judecatoresti pentru a obtine o hotarare judecatoreasca definitiva. Numai in baza ei se vor putea efectua retineri din salariu.

Decizia de imputare si angajamentul de plata nu mai constituie titluri executorii. Totusi, obtinerea unui angajament de plata din partea salariatului, chiar daca nu dispenseaza angajatorul de obligatia de a se adresa instantei, va constitui un util document probatoriu in fata acesteia.

Va trebui sa va adresati instantei chiar si pentru un prejudiciu neinsemnat? Va trebui sa introduceti actiune in instanta (cheltuind timp, bani si energie) chiar daca salariatul nu se opune acoperirii prejudiciului?

In practica si in doctrina se admite ca este valabila o intelegere intre angajator si salariat, cu privire la acoperirea prejudiciului. Angajatorul ar fi dispensat astfel de obligatia de a se adresa instantei[7].

Printr-o asemenea intelegere, salariatul nu ar putea renunta insa la vreunul dintre drepturile sale, de exemplu de a nu acoperi prejuduciul dintr-o data, ci numai prin rate lunare, care sa nu depaseasca 1/3 din salariu. Intr-adevar, veti avea in vedere prevederile art.38 din Codul Muncii, potrivit caruia "salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute prin lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate".

Daca salariatul nu este de acord, negand fie savarsirea faptei, fie cuantumul prejudiciului, raspunderea patrimoniala nu va putea fi angajata decat in temeiul unei hotarari judecatoresti.

Asadar, daca angajatorul si salariatul nu s-au inteles in legatura cu raspunderea patrimoniala a acestuia din urma, angajatorul va introduce o actiune la tribunalul de la sediul sau domiciliul sau, in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune (cel mai adesea, de la data constatarii prejudiciului).

In fata instantei, angajatorul va trebui sa probeze :

- existenta raportului de munca intre parti;

- prejudiciul si intinderea sa;

- fapta ilicita savarsita de catre salariat;

- vinovatia acestuia;

- legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

Hotararea judecatoreasca astfel obtinuta va fi utilizata ca titlu executoriu pentru operarea retinerilor lunare din salariu.

In cazul in care contractul individual de munca inceteaza inainte ca salariatul sa il fi despagubit pe angajator si cel in cauza se incadreaza la un alt angajator ori devine functionar public, retinerile din salariu se fac de catre noul angajator sau noua institutie, pe baza titlului executoriu transmis in acest scop de catre angajatorul pagubit.

Daca insa, persoana in cauza nu s-a incadrat in munca la un alt angajator, in temeiul unui contract individual de munca ori ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin urmarirea bunurilor sale, in conditiile Codului de Procedura Civila.

Asadar, exista urmatoarele situatii in care bunurile salariatului care a prejudiciat firma pot si executate silit[9]:

- cand, dupa 3 ani de la prima retinere din salariu, se constata ca pe aceasta cale nu va putea fi acoperit integral prejudiciul;

- cand contractul de munca al salariatului a incetat si el nu s-a mai incadrat in alta parte.

Si din acest punct de vedere gestionarii se supun unor reglementari distincte. Lipsurile din gestiune trebuie acoperite integral in termen de o luna de la obtinerea titlului executoriu, altfel angajatorul se va despagubi din garantia in numerar constituita la angajarea gestionarului. Daca aceasta garantie nu este suficienta, se va trece la urmarirea bunurilor proprii ale gestionarului.