Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

1. Aspecte preliminare

Potrivit art. 275 C. proc. pen. "Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor lor legitime'.

In conceptia legiuitorului, pot face o astfel de plangere nu numai partile ci si persoanele ale caror interese legitime au fost vatamate printr-un act sau printr-o masura procesuala¹.

Prin natura sa juridica, plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala difera atat fa plangerea penala reglementata de art. 222 C. proc. pen., ca mod general de sesizare a organelor de urmarire penala²; cat si de caile de atac propriu-zise (apelul, recursul, recursul in anulare, recursul in interesul legii, contestatia in anulare si revizuirea), care se raporteaza la actele de judecata.

Obiectul plangerii³ poate fi o masura sau un act intervenite in cursul efectuarii activitatii de urmarire penala, sau un act, efectuat inainte de inceperea urmaririi penale si anume, rezolutia de a nu incepe urmarirea penala.

2.Plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare si se depune direct la procuror sau la organul de cercetare penala.

In vederea realizarii operativitatii urmaririi penale cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare.

Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii.

Dupa primirea plangerii, procurorul este obligat sa rezolve, in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata modul in care a fost rezolvata plangerea persoanei indreptatite. Daca plangerea nu se rezolva in termenul acordat de art. 277 C. proc. pen., procurorului i se poate aplica o sanctiune disciplinara.

3. Plangerea contra actelor procurorului

Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie.

In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

In cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la instiintarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. (6) (persoana care a facut sesizarea), art. 246 alin. (1) si art. 249 alin. (2) (persoanele interesate despre incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala).

Dispozitiile art. 275-277 (referitoare la dreptul de a face plangere, obligatia de inaintare a plangerii si termenul de rezolvare) se aplica in mod corespunzator.

Daca a fost respinsa plangerea adresata procurorului (conform art. 275-278 C. proc. pen.), impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, se poate face plangere la instanta.

Dreptul de a face o asemenea plangere revine persoanei vatamate, precum si oricaror alte persoane ale caror interese legitime au fost vatamate prin actul respectiv, intr-un termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare a plangerii adresate acestuia¹. Instanta la care se poate adresa plangerea este instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.

Daca prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile prevazut in art. 277 C. proc. pen., termenul in care se poate face plangere la instanta curge de la data expirarii termenului de 20 de zile.

Pentru solutionarea plangerii adresata instantei, parchetul trebuie sa trimita dosarul instantei in termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se solicita aceasta.

Instanta citeaza persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi, precum si persoana care a facut plangerea, fara ca neprezentarea acestor persoane legal citate sa impiedice solutionarea cauzei. Daca instanta considera absolut necesara prezenta persoanei lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia (prin mandat de aducere).

La termenul fixat pentru judecarea plangerii, termen la care prezenta procurorului este obligatorie, instanta da cuvantul persoanei care a facut plangerea, persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi si apoi procurorului.

Judecand plangerea, instanta verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate si poate pronunta una din urmatoarele solutii:

- respingerea plangerii, prin sentinta, cu mentinerea solutiei din rezolutia sau ordonanta atacata;

- admiterea plangerii, prin sentinta, cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale;

- admiterea plangerii, prin incheiere, cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si, cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, cu retinerea cauzei spre rejudecare; in acest ultim caz, actul de sesizare a instantei, ca prima instanta, il constituie plangerea persoanei impotriva rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata, adresata instantei.

Sentinta prin care instanta respinge sau admite plangerea, in urma judecarii acesteia, poate fi atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate.

In situatia in care se respinge plangerea, persoana in privinta careia instanta, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala, nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul din cazurile prevazute in art. 10 C. proc. pen.

Potrivit art. 278¹ C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 281/2003) instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata.