Pregatirea si perfectionarea profesionala prin unitatile de invatamant

Pregatirea si perfectionarea profesionala prin unitatile de invatamant

Pregatirea profesionala

Problemele pregatirii, perfectionarii si conversiei profesionale fac parte din obiectul dreptului muncii ca raporturi conexe raporturilor juridice de munca.

Pregatirea profesionala are, sub aspect notional, doua acceptiuni:

a. Restransa, respectiv activitatea desfasurata inainte de incadrarea in munca, avand ca scop principal insusirea cunostintelor de cultura generala, profesionala si civice in vederea exercitarii unei profesii sau meserii.

b. Larga, respectiv, incluzand si perfectionarea pregatirii profesionale, deja dobandite, prin insusirea unor cunostinte noi in acord cu progresul social, cu dezvoltarea stiintei, culturii si tehnicii in toate domeniile.

Pregatirea profesionala, in sensul ei larg se realizeaza, in principal, prin sistemul national de invatamant. Dreptul la invatatura constituie o parte a dreptului la educatie si este reglementat ca drept fundamental de art.32 din Constitutia Romaniei. Specificul sau ca drept complex consta in imbinarea libertatii cu obligatia de a invata. Se explica, astfel, consacrarea prin lege a invatamantului general obligatoriu, adica acel prag profesional minim considerat de societate ca necesar pentru pregatirea membrilor sai.

In dezvoltarea prevederilor constitutionale a fost adoptata Legea invatamantului nr.84/1995 modificata prin Legea nr.131/1995 prin care invatamantul este consacrat in mod logic, ca prioritate nationala.

Invatamantul are ca finalitate formarea complexa a personalitatii umane. Se urmareste, la toate nivele sale, realizarea idealului educational intemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti. Idealul educational consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative.

Din coroborarea art.32 din Constitutie cu prevederile Legii nr.84/1995 se desprind principiile organizarii si functionarii sistemului national de invatamant:

egalitatea juridica de acces la toate nivelurile si formele de invatamant, indiferent de conditia sociala si materiala, de sex, rasa, nationalitate, apartenenta politica sau religioasa;

asigurarea invatamantului general obligatoriu de 8 clase (a carui frecventa obligatorie inceteaza la varsta de 16 ani); spre a se realiza acest obiectiv, parintele sau tutorele legal care nu ia masuri pentru asigurarea frecventei scolare a elevului in invatamantul obligatoriu, daca este culpabil, se sanctioneaza contraventional cu amenda;

gratuitatea invatamantului de stat (cu exceptia unor taxe stabilite expres prin lege);

desfasurarea invatamantului de toate gradele in limba romana; studiul si insusirea in scoala a limbii romane, ca limba oficiala in stat, potrivit art.13 al Constitutiei, sunt obligatorii pentru toti cetatenii romani, indiferent de nationalitate;

garantarea dreptului persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata in limba lor materna si a dreptului de a putea fi instruite in aceasta limba, in conditiile stabilite prin lege;

existenta invatamantului de stat si particular. Institutiile de invatamant, inclusiv cele particulare, isi desfasoarå activitatea in conditiile Legii invatamantului si ale altor reglementari legale (cu privire la acreditarea institutiilor de invatamant); privatizarea institutiilor si unitatilor de invatamant de stat este interziså;

garantarea autonomiei universitare, care consta in dreptul comunitatii universitare de a se conduce, de a-si exercita libertatile academice fara nici un fel de ingerinte ideologice, politice sau religioase, de a-si asuma un ansamblu de competente si obligatii in concordanta cu optiunile si orientarile strategice nationale stabilite prin lege pentru dezvoltarea invatamantului superior; la nivelul fiecarei institutii de invatamant superior, reglementarile specifice decurgand din autonomia universitara sunt cuprinse in Carta universitara;

interdictia subordonarii invatamantului scopurilor si doctrinelor promovate de partide sau de alte formatiuni politice; in unitatile si spatiile de invatamant sunt interzise crearea si functionarea partidelor sau altor formatiuni politice, desfasurarea activitatilor de organizare si propaganda politica, dar si cele de prozelitism religios;

proiectarea, fundamentarea si aplicarea strategiei globale a invatamantului, stabilirea obiectivelor sistemului national de invatamant, a celor educationale pe niveluri si profile de invatamant, revin Ministerului Invatamantului pe baza consultarii institutiilor si ministerelor interesate.

1.2. Organizarea invatamantului.

Sistemul national de invatamant cuprinde unitati si institutii de invatamant, de stat si particulare. Acesta are urmatoarea structura:

a) invatamant prescolar;

b) invatamant primar: clasele I-IV;

c) invatamant secundar:

# invatamant gimnazial: clasele V-VIII;

# invatamant profesional;

# invatamant liceal clasele IX-XII (XIII);

d) invatamant postliceal;

e) invåtåmant superior:

# invatamant universitar;

# invatamant postuniversitar;

f) educatie permanenta.

Invatamantul general obligatoriu, care cuprinde invatamantul primar si gimnazial, este invatamant de zi.

Sistemul nostru national de invatamant are caracter deschis, asigurand posibilitatea trecerii de la un profil la altul; pentru elevii si studentii cu performante scolare exceptionale este prevazuta posibilitatea de a promova doi ani de studii intr-un an scolar sau universitar.

In ansamblul sau invatamantul este organizat astfel:

- invatamant de stat (inclusiv cel militar);

- invatamant particular; se organizeaza ca alternativa la invatamantul de stat sau il completeaza. Atat invatamantul preuniversitar cat si cel universitar sunt supuse, obligatoriu, procesului de evaluare in baza criteriilor legale (cuprinse in Legea invatamantului nr.84/1995 pentru invatamantul preuniversitar si respectiv, Legea nr.88/1993 privind acreditarea institutiilor de invatamant superior si recunoasterea diplomelor);

- invatamant cooperatist;

- invatamant confesional, la solicitarea cultelor recunoscute oficial de stat si numai dupa absolvirea, cel putin, a invatamantului gimnazial.

1.3. Perfectionarea profesionala

a)    Premise.

Schimbarile majore si rapide care se produc in viata sociala, implica, in mod necesar, o preocupare permanenta pentru perfectionarea profesionala. Este o cerinta valabila pentru toate categoriile de persoane, dar, in primul rand, pentru cele angrenate in viata profesionala activa. Ca pondere numerica, problema se pune evident, cu deosebire, pentru salariati.

a)    Sistemul de organizare

Legea nr.84/1995 reglementeaza problematica perfectionarii profesionale sau, altfel spus, a educatiei permanente. In acest sens, se prevad urmatoarele:

Ministerul Invatamantului, prin unitatile si institutiile sale, acorda, pe baza de contract, asistenta de specialitate celor care organizeaza diferite programe de instruire a adultilor in sistemul educatiei permanente (perfectionarii profesionale) sau poate organiza direct asemenea programe, din proprie initiativa.

Ministerele, regiile autonome, societatile comerciale, alte persoane juridice sau fizice pot organiza, impreuna cu unitatile de invatamant (sau separat), cursuri de perfectionare profesionala (si de pregatire) a adultilor. Scopul in aceste situatii este diversificat: calificarea propriilor salariati; a viitorilor angajati; conversia profesionalå. Inså, pentru situatiile evidentiate, prevåzute in art.130 alin.1 din Legea nr.84/1995, cursurile nu sunt atestate de Ministerul Invåtåmantului decat dacå: sunt organizate in colaborare cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale pentru protectia socialå a somerilor si reintegrarea lor profesionalå; se desfåsoarå pe baza unor programe avizate de Ministerul Invåtåmantului. In acest caz, se elibereazå certificate de calificare profesionalå recunoscute de Ministerul Invåtåmantului.

In scopul perfectionårii profesionale, al instruirii adultilor dar si pentru sprijinirea sistemului de invåtåmant pot fi organizate, cu aprobare Ministerului Invåtåmantului, institutii si retele de invåtåmant deschis sau la distantå. Ele utilizeazå tehnologiile moderne de comunicare si de preluare a informatiilor, cheltuielile fiind suportate de cåtre beneficiari si de cåtre institutiile interesate. In aceste cazuri, se face o aplicatie concretå a textului constitutional (respectiv art.32) care se referå generic si la "alte forme de instructie si de perfectionare".

Pregatirea si perfectionarea profesionala

in afara unitatilor de invatamant

Invatamantul nu poate asigura, singur, prin unitatile sale, intregul proces al pregatirii si perfectionarii profesionale. Calificarea, policalificarea, recalificarea si perfectionarea profesionala implica preocupari adecvate ale agentilor economici, organelor specializate ale administratiei publice, organelor de informare in masa.

Din coroborarea textelor actelor normative - respectiv Legea nr.1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala (modificata si republicata in 1994), Legea nr.84/1995 a invatamantului si hotararile de Guvern nr.360/1990 privind calificarea muncitorilor in unitatile de stat si nr.288/1991 (modificata si republicata in 1995) privind calificarea, recalificarea si perfectionarea pregatirii profesionale a somerilor - rezulta mai multe tipuri (forme) de organizare a pregatirii si perfectionarii profesionale care se desfasoara in afara unitatilor de invatamant.

In cadrul agentilor economici,

Cursurile de calificare, recalificare si policalificare se pot organiza cu avizul directiilor judetene de munca si protectie sociala.

Durata lor este de 3-12 luni si se desfasoara, de regula, fara scoatere din productie; cursurile se organizeaza, pe meserii, cu sau fara pregatire teoretica.

Sunt admise persoanele care au absolvit invatamantul general obligatoriu si au starea de sanatate corespunzatoare.

La astfel de cursuri pot participa, pe baza, de conventie si persoane din randul somerilor (art.1 alin.2 lit.c din H.G. nr.288/1991).

In cadrul centrelor de calificare, recalificare si perfectionare a pregatirii profesionale a somerilor,

Cursurile se organizeaza de catre directiile de munca si protectie sociala. Scopul lor este de a mari sansele somerilor de reintegrare profesionala.

Stabilirea meseriilor, specialitatilor, functiilor si activitatilor in care sunt cuprinsi somerii se face pe baza studiilor privind necesarul de moment si de perspectiva de forta de munca in profil teritorial si in raport cu cererea agentilor economici sau a somerilor care doresc sa presteze o activitate autorizata.

Pregatirea profesionala a somerilor poate avea o durata de pana la 9 luni, stabilindu-se diferentiat in functie de complexitatea meseriei sau activitatii respective. In cazuri deosebite, cu aprobarea ministrului muncii si protectiei sociale, durata pregatirii poate fi pana la 24 de luni. Durata poate fi insa si redusa, pana la jumatatea unui curs de acelasi profil, pentru recalificarea unor someri care au deja cunostinte si deprinderi practice.

Sunt admise la cursuri persoanele apte pentru munca pentru meseria, profesia sau activitatea respectiva, care au studiile corespunzatoare si au fost selectate si orientate profesional. Pot fi admise la cursuri si persoane care nu au absolvit invatamantul obligatoriu, dar poseda cunostinte minime necesare insusirii meseriei sau activitatii respective, verificate prin test.

Pregatirea profesionala a somerilor se poate face atat in perioada ajutorului de somaj sau a ajutorului de integrare profesionala, cat si in perioada primirii alocatiei de sprijin.

Cei care primesc ajutor de somaj, ajutor de integrare profesionalta sau alocatie de sprijin, admisi la cursurile de calificare, incheie, potrivit H.G. nr.288/1991, un angajament cu directia de munca si protectie sociala. In cazul nerespectarii de catre titular a obligatiilor asumate, angajamentul respectiv constituie titlu executoriu, potrivit legii. Pentru aceleasi categorii de persoane, directiile de munca si protectie sociala incheie cu agentii in cauza conventii privind incadrarea in munca.

Absolvirea cursurilor de catre someri se face printr-un examen; centrele de calificare, recalificare si perfectionare a somerilor elibereaza certificatele de absolvire care le dau dreptul sa practice ocupatia, meseria sau specializarea in care au fost pregatiti.

Cheltuielile pentru activitatea de calificare, recalificare si perfectionare a somerilor, se suporta de catre directiile de munca si protectie sociala din Fondul pentru plata ajutorului de somaj.

Absolventii care refuza fara motive temeinice, repartizarea in munca sunt obligati sa restituie cheltuielile de pregatire. Ei au insa dreptul de a se retrage de la curs pentru a se incadra in munca sau pentru a incepe o activitate autorizata, dovedite cu adeverinta de incadrare, respectiv autorizatie de functionare ori daca starea sanatatii, probata cu acte medicale, nu le permite continuarea cursului.

In afara somerilor, la cursurile organizate de centrele de calificare, recalificare si perfectionare profesionala pot participa si persoanele care nu sunt indreptatite sa primeasca ajutoarele prevazute de Legea nr.1/1991. In acest caz, se plateste o taxa de participare la curs.