DREPTURILE OMULUI - INSTITUTII CARE SE OCUPA DE ACEST DREPT

DREPTURILE OMULUI - INSTITUTII CARE SE OCUPA DE ACEST DREPT

Sistemul international de promovare si garantare a drepturilor omului este fondat de relatia triunghiulara existenta intre actiunea de elaborare a instrumentelor, de aplicare a lor si de educare in spiritul respectarii valorilor umanitare. Aceasta relatie se realizeaza printr-o ampla si multiforma colaborare interguvernamentala in cadrul unor organizatii si institutii subregionale si nationale, organizatii nonguvernamentale, institutii umane si centre de cercetare, prin mass-media si altele.

1 La nivel mondial se afla sistemul Natiunilor Unite a carui piesa de baza este Comisia Drepturilor Omului, organ politic compus dintr-un numar de 43 de state membre ale O.N.U.. Ea are o tripla misiune :

1) de a elabora instrumentele de enuntare si protectie a drepturilor omului;

2) de a promova drepturile omului prin punerea la punct a unor mecanisme eficace;

3) de a reactiona la violarea flagranta si sistematica a drepturilor omului.

Pactele internationale ale drepturilor omului, adoptate de catre Adunarea Generala a O.N.U., in anul 1966, au propriile lor organe de control. Astfel, Pactul international referitor la drepturile civile si politice a creat Comitetul drepturilor omului, al carui mandat este de a verifica masura in care statele se achita de obligatiile asumate prin acest pact. Activitatea sa se desfasoara pe baza rapoartelor, pe care statele au obligatia sa i le prezinte periodic. La pact este anexat un Protocol facultativ, care imputerniceste Comitetul sa primeasca si sa examineze plangeri adresate de catre particulari.

Alte organe de control au fost create prin insusi dispozitivul unor conventii adoptate sub auspiciile Natiunilor Unite. Astfel este Comitetul pentru eliminarea discriminarilor rasiale competent pentru conventia omonima, care numara la ora actuala 125 de state parti.

UNESCO, care a pregatit Conventia privind lupta pentru discriminare in domeniul invatamantului, actioneaza in directia dezvoltarii educatiei in spiritul respectarii drepturilor omului.

La nivel regional exista trei dispozitive: european, inter-american si african.

1 Dispozitivul paneuropean, nascut din Actul final de la Helsinki, functioneaza in cadrul Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa. In afara de actul final, dispozitivul mentionat se concretizeaza pana in prezent sub forma unei organizatii permanente, in cadrul careia statele europene impreuna cu S.U.A. si Canada dezbat realizarile in materie de drepturile omului.

Consiliul Europei, creat de Congresul de la Haga din 8-9 mai 1948, din initiativa Comitetului international al miscarilor pentru unitatea Europei, a facut din respectarea drepturilor omului principalul motor al actiunii sale. Numeroase instrumente pe care le-a elaborat, intre care doua sunt cele mai cunoscute - Conventia Europeana a Drepturilor Omului(1951) si Carta sociala europeana(1961) - au creat un sistem de mecanisme de garantare, cum ar fi Comisia drepturilor omului si Curtea europeana a drepturilor omului, ambele deschizand in prezent accesul la ele, atat statelor cat si indivizilor.

2 Dispozitivul interamerican, fondat pe Carta Organizatiei Statelor Americane, adoptata la conferinta de la Bogota din 1948, enunta in preambul ca "misiunea istorica a Americii este de a oferi omului un pamant al libertatii si un mediu favorabil deplinei dezvoltari a personalitatii sale si realizarii acestor aspiratii".

La aceeasi conferinta s-a adoptat si "Declaratia americana a drepturilor si indatoririlor omului", cu sase luni inaintea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Prin Conventia interamericana a drepturilor omului, adoptata la San Jose in 1969 si intrata in vigoare in anul 1978, au fost instituite doua organe de control : Comisia interamericana a drepturilor omului, abilitata sa vegheze la aplicarea Declaratiei americane si a Conventiei interamericane, si Curtea Interamericana. Sistemul interamerican care copiaza Conventia Europeana nu difera sensibil de acesta.

3 Dispozitivul african, bazat pe "Carta africana a drepturilor omului si popoarelor", prevede crearea unor comisii africane a drepturilor omului si popoarelor, intrata in vigoare in 1987 si compusa din 11 membri care actioneaza cu titlu personal. Desi destul de imprecis, mandatul comisiei este foarte apropiat de cel al Comisiei Drepturilor Omului din cadrul O.N.U.. Ea poate primi comunicari atat de la state, cat si de la organizatii neguvernamentale, respectiv particulari.

Totodata, Comisia poate efectua, la cererea Conferintei, sefilor de state si de guvern, studii aprofundate si poate sa prezinte rapoarte asupra unor situatii, insotite de recomandari. In starea sa actuala, mecanismul african nu ofera aceleasi posibilitati victimelor violarilor drepturilor omului, precum omologii sai - european si american.

3 La nivel national

Drepturile omului nu au vocatia de a ramane simple enunturi sau deziderate. Functia lor sociala este de a deveni componente esentiale ale vietii juridice, politice si sociale ale fiecarui stat, pe baza unei actiuni deliberative, inclusiv intr-un program de dezvoltare.

Toate organele statului trebuie sa concureze la asigurarea respectarii universale a tuturor drepturilor omului.

In ultimii ani, intr-o serie de state au fost create comitete si asociatii ale drepturilor omului, care conseiaza guvernele asupra problemelor drepturilor omului sau asupra modalitatilor de intelegere, standarde interregionale de protectie in legislatie sau in practica. In Romania un asemenea rol si l-a asumat Asociatia Romana de Drept Umanitar.