Prezumtia de proprietate

Prezumtia de proprietate

Fara sa distinga, art 1854 Cod civil dispune ca 'Posesorul este presupus ca poseda pentru sine sub nume de proprietar'. Prezumtia de proprietate actioneaza atat in privinta bunurilor mobile, cat si a celor imobile. Posesorul este prezumat a fi titularul insusi dreptului de proprietate.

Aparenta dreptului este creata de posesie si ofera posesorului, in caz de litigiu, o situatie privilegiata, deoarece sarcina probei revine celui care ii contesta dreptul. Intr-o eventuala actiune in revendicare, posesorul va avea calitatea de parat si va beneficia de doua prezumtii esentiale, care-l scutesc de sarcina probei: prezumtia de buna-credinta si prezumtia de proprietate. Desigur, aceste prezumtii raman valabile pana la proba contrarie. Pe de alta parte, pentru a avea calitatea de parat intr-o actiune in revendicare nu este absolut necesar ca posesorul sa fie de buna-credinta.

Prezumtia de proprietate este mult mai putemica in materie mobiliara, decat in imobiliara. Astfel, in cazul bunurilor mobile, opereaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate (juris et de jure). In acest caz, posesiunea valoreaza insusi titlu de proprietate.

In cazul bunurilor imobile exista doar o prezumtie simpla de proprietate, care va putea fi inlaturata prin proba contrarie.

Posesia permite posesorului sa figureze in calitate de parat in actiunea in revendicare. Calitatea de parat intr-o asemenea actiune o va avea posesorul de buna-credinta sau cel de rea-credinta, indiferent daca se urmareste revendicarea unui bun mobil sau imobil.