Principiul fortei obligatorie a contractului: enuntarea, fundamental si consecintele principiului, forta obligatorie a contractului intre parti si in raport cu instanta de judecata

Principiul fortei obligatorie a contractului: enuntarea, fundamental si consecintele principiului, forta obligatorie a contractului intre parti si in raport cu instanta de judecata. Interpretarea contractului, reguli de interpretare, corelatia dintre forta obligatorie a contractului si forta legii, interventia legiuitorului in contracte, teoria impreviziunii.

Interpretarea contractului. Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor si obligatiilor care s-au nascut, modificat sau stins prin acel contract.

Pentru aceasta este necesar sa se dovedeasca contractul si sa se interpreteze clauzele acestuia.

A interpreta inseamna a determina intelesul exact al clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor interna.

Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse in art. 970, 977-985 din Codul civil, cu precizarea ca unele dintre aceste reguli au caracter general, in sensul ca sunt avute in vedere la interpretarea oricarui contract, in timp ce altele au caracter special, dar sunt interdependente si trebuie sa fie aplicate concomitent.

Regulile generale de interpretare a contractului. Regulile generale de interpretare a contractului sunt:

prioritatea vointei reale a partilor, regula reglementata in art. 977 Cod civil conform caruia "interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor";

contractul produce pe langa efectele expres aratate si alte efecte, regula reglementata in art. 970 alin. 2 Cod civil, care dispune referitor la contracte ca "obliga nu numai la ceea ce este expres intr- insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa", precum si in art. 981 Cod civil care prevede principiul conform caruia "clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg desi nu sunt expres intr-insul".

Regulile speciale de interpretare a contractului

Regulile speciale de interpretare a contractului sunt urmatoarele:

clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul care reiese din natura contractului (art. 979 Cod civil);

clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul in care ele pot produce un efect (art.978 Cod civil);

in cazul in care exista indoiala clauzele contractului se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.980 Cod civil);

regula in dubio pro reo, cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (art. 983 Cod civil);

oricat de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestatiile la care partile s-au obligat (art.984 Cod civil);

atunci cand in contract se da un exemplu pentru aplicarea obligatiilor, nu se restrange numarul si intinderea acestora la exemplul dat (art.985 Cod civil).

Principiul obligativitatii contractului

Principiul obligativitatii contractului este reglementat in art. 969 alin. 1 Cod civil, conform caruia "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".

In doctrina s-a sustinut ca un contract nu poate fi identificat cu o lege, fie numai pentru considerentul ca legea are o aplicatie generala, in timp ce contractul obliga numai pe cei care l-au incheiat.

Un reflex al principiului il reprezinta simetria intre modul de modificare sau stingere a acestuia (mutuus consensus, mutuus dissensus).

Incetarea contractelor intuitu personae

Contractele intuitu personae sunt incheiate in considerarea calitatilor deosebite ale unei parti, iar daca partea a decedat, contractul inceteaza de plin drept. Acest lucru se intampla de exemplu in cazul contractului de mandat.

Suspendarea fortei obligatorii a contractului

Daca una dintre parti nu isi executa obligatia intervine suspendarea obligativitatii contractului. De exemplu, in materia contractului de asigurare, daca partea obligata nu plateste prima de asigurare.

O suspendare temporara apare in situatia in care, pe parcursul existentei unui contract cu executare succesiva, intervine un caz de forta majora care impiedica executarea contractului.