Procedura plangerii prealabile

Sectiunea a I-a

Notiunea, natura juridica si efectele

plangerii prealabile

Plangerea prealabila este actul procesual prin care persoana vatamata printr-o infractiune isi manifesta vointa de a fi tras la raspundere penala autorul acelei infractiuni, act fara de care nu poate interveni raspunderea penala si, ca urmare nu poate incepe si nici continua procesul penal.

Afara de caracterul de conditie indispensabila pentru punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, plangerea prealabila are in procesul penal si rolul de act de sesizare a organului de urmarire penala sau chiar a instantei de judecata si rolul de act de inculpare atunci cand ea se adreseaza direct instantei.

Plangerea prealabila produce efecte in rem. Astfel, pentru a fi antrenata raspunderea penala a tuturor celor care au luat parte la infractiune e suficint ca doar una dintre partile vatamate sa fi formulat plangere sau plangerea sa se refere doar la unul dintre autori.

Intrucat plangerea produce efecte in rem si retragerea ei va avea consecinte tot in rem. Astfel o retragerea partiala a plangerii este lipsita de eficienta si in raport cu ceilalti participanti si in raport de cel fata de care a fost retrasa, toti continuand sa fie trasi la raspundere penala.

Impacarea partilor, spre deosebire de retragerea plangerii prealabile, produce efecte in personam astfel ca va fi inlaturata raspunderea penala doar pentru inculpatul cu care persoana vatamata s-a impacat.

Sectiunea a II-a

Conditii de fond si forma pentru introducerea

plangerii prealabile

1. Titularul plangerii prealabile

Conform art.279, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere.

Daca persoana vatamata nu are capacitate de exercitiu, plangerea va fi introdusa de reprezentantul sau legal, iar daca are capacitate de exercitiu restransa, plangerea se face de catre aceasta dar cu incuviintarea reprezentantului sau legal. Pentru aceste persoane, actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu de procuror, fara a fi nevoie de plangere prealabila.

2. Continutul plangerii prealabile

Plangerea prealabila trebuie sa fie facuta in scris si semnata de persoana vatamata. Conform art.283, plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si indicarea persoanei responsabile civilmente, daca este cazul.

Plangerea trebuie sa arate totodata numele, prenumele si adresa persoanei vatamate, precum si manifestarea de vointa a acesteia ca faptuitorul sa fie tras la raspundere penala.

Atunci cand plangerea este facuta de reprezentantul legal sau de mandatar, la plangere trebuie sa se anexeze actele din care rezulta calitatea de reprezentant.

3. Termenul de introducere a plangerii prealabile

Potrivit art.284 al.1, plangerea prealabila trebuie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a cunoscut cine este faptuitorul. In cazul in care persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

Sectiunea a III-a

Organele carora li se adreseaza plangerea prealabila

Conform art.279 al.2 plangerea se adreseaza fie instantei, fie organelor de cercetare penala, in functie de infractiunea savarsita sau de calitatea faptuitorului.

Plangerea se adreseaza instantei de judecata in cazul infractiunilor expres prevazute de art.279 al.2 lit.a, daca faptuitorul este cunoscut. Activitatea procesuala in fata instantei sesizata prin plangerea prealabila se desfasoara potrivit normelor dreptului comun aplicabile in faza de judecata, cu deosebirea ca lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive de judecata este considerata drept retragere a plangerii prealabile.

Atunci cand infractiunea savarsita este o infractiune pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila, oricare alta decat cele enumerate anterior, plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului (art.279 al.2 lit.b).

In cazul in care, insa, faptuitorul are in momentul savarsirii infractiunii o anume calitate, plangerea prealabila se adreseaza organului competent sa efectueze urmarirea penala in respectiva cauza (art.279 al.2 lit.c).

Daca plangerea este gresit indreptata la organul de urmarire penala desi trebuia depusa la instanta sau viceversa, acest organ judiciar este obligat sa o trimita organului competent. In aceste cazuri, plangerea se considera introdusa in termen, luandu-se in considerare data cand a fost depusa la organul necompetent.

Sectiunea a IV-a

Aspecte speciale privind procedura plangerii prealabile

1. Procedura in cazul infractiunilor flagrante

In cazul infractiunilor flagrante supuse plangerii prealabile, organul de urmarire penala este obligat sa constate savarsirea infractiunii, chiar si in lipsa plangerii prealabile.

2. Procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate

In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre infractiunile cu plangere prealabila si infractiuni ce se urmaresc din oficiu se procedeaza la disjungerea. Daca disjungerea nu este posibila cauzele se vor solutiona impreuna, fiind aplicabile regulile generale in materia conexitatii si indivizibilitatii.

3. Procedura schimbarii incadrarii juridice a faptei

In caz de schimbare a incadrarii juridice dintr-o infractiune ce se urmareste din oficiu intr-o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala ori instanta trebuie sa cheme partea vatamata si sa o intrebe daca intelege sa faca plangere.

Bibliografie

Apetrei, Mihai. Drept procesual penal, Editura Victor, Bucuresti, 2004, p.274-288.

Mateut, Gheorghita. Procedura penala. Partea speciala, vol.I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p.34-64.

Pavaleanu, Vasile, Iacobuta, Ioan, Covalciuc, Mihai. Drept procesual penal, Editura Panfilius, Iasi, 2005, p.248-255.

Theodoru, Grigore. Drept procesual penal. Partea speciala, vol. II, Editura Cugetarea, Iasi, 1998, p.149-177.

Tulbure, Adrian Stefan, Tatu, Angela. Tratat de procedura penala, Editura All, Bucuresti, 2001, p.321-328.

Turai, Constantin. Plangerea prealabila, Editura Curentul, Bucuresti, 1938, 200p.

Volonciu, Nicolae. Tratat de procedura penala, vol.II, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p.111-136.