TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

Despre titluri de valoare in general

1. Consideratii generale

Titlurile de valoare sau de credit reprezinta inscrisuri care incorporeaza anumite valori patrimoniale si care constata existenta unei obligatii comerciale sau drept de creanta pe care posesorul acestuia il poate executa dupa trecerea unui anumit interval de timp. Circulatia acestor titluri care incorporeaza valori patrimoniale nu este conditionata de efectuarea unor formalitati, cum ar fi cele prevazute de legislatia civila pentru cesiunea de creanta, ci, prin incorporarea drepturilor in titlu, se simplifica circulatia acestora, iar exceptiile personale ale debitorului fata de titularul initial nu mai pot fi ridicate.

Emiterea si circulatia titlurilor de valoare sau a titlurilor de credit reprezinta fapte de comert obiective, conform prevederilor art. 3 din Codul Comercial.

2. Caracteristici comune ale titlurilor de valoare:

a) caracter constitutiv - dreptul de creanta este incorporat direct in titlul de valoare respectiv si poate fi exercitat numai in temeiul inscrisului respectiv;

b) caracter formal - inscrisul care constata dreptul respectiv trebuie sa imbrace o anumita forma si sa contina toate mentiunile prevazute cu caracter obligatoriu de lege;

c) caracter literal - intinderea si natura dreptului continut in titlu se pot determina numai in masura si in conditiile mentionate in inscrisul respectiv. Astfel, nu pot fi admise nici un fel de alte mijloace de proba in vederea determinarii cuprinsului sau intinderii obligatiilor/drepturilor respective in afara titlului insusi. Titlul confera posesorului legitim certitudinea dreptului sau in conditiile mentionate in acesta;

d) titlul confera un caracter autonom creantei respective - dupa emiterea titlului, emitentul acestuia nu este obligat in virtutea raportului juridic originar (fundamental), ci exclusiv in virtutea semnarii titlului. Mai mult, in circulatia titlului, fiecare nou posesor este considerat a avea un drept nou, originar propriu, autonom si nu un drept cedat.

3. Utilitatea comerciala a titlurilor de valoare: a) instrumente de plata - pot servi la stingerea unei obligatii banesti; b) instrumente de credit - pot fi cedate inainte de scadenta fie in proprietate, fie in garantie, pentru a se obtine un credit, mobilizand o creanta baneasca; c) instrumente de garantie - avand in vedere caracterul constitutiv si autonom al titlurilor de valoare, acestea pot fi folosite ca mijloace alternative de garantare a executarii unor obligatii comerciale, aceasta fiind functia cea mai des utilizata in practica pentru titlurile de valoare.

4. Clasificarea titlurilor de valoare:

a) Dupa continutul acestora: titluri de valoare care dau dreptul la plata unei sume de bani - efecte de comert, negociabile, care reprezinta si titluri de credit: cambia, biletul la ordin si cecul; titluri care confera drepturi complexe patrimoniale si nepatrimoniale - valorile mobiliare, in principal actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale detinute public; titluri de valoare care confera dreptul la anumite cantitati de marfuri - titluri reprezentative ale marfurilor: conosamentul, recipisa de depozit, warantul.

b) Dupa modul de circulatie al acestora: titluri nominative, in cuprinsul carora este mentionat numele posesorului legitim; titluri care se transmit prin cesiune, ce consta in inscrierea in titlu a numelui cesionarului si predarea titlului; titlurile la ordin - titlurile care cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai de catre o anumita persoana si care se transmit prin gir - cambia si biletul la ordin; titlurile la purtator, care nu determina persoana titularului drepturilor si care se transmit prin simpla traditiune a titlului respectiv.

c) Dupa cauza: titlurile cauzale, care mentioneaza cauza obligatiei - actiunile, conosamentul; titlurile abstracte, care incorporeaza dreptul respectiv, fara a mentiona cauza obligatiei, avand valoare juridica prin ele insele - cambia, biletul la ordin, cecul.

CAMBIA

1. Consideratii generale

Cambia este un titlu de valoare in baza caruia o persoana, numita tragator, da ordin unei alte persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o anumita suma de bani unei terte persoane - beneficiar - sau la ordinul acesteia.

Cambia este emisa sau transmisa in principal in scopul stingerii unui raport juridic fundamental izvorat dintr-un contract comercial. In cadrul mecanismului cambial, un rol important este jucat nu numai de catre raportul fundamental in baza caruia cambia a fost emisa initial, dar si de functia acesteia de titlu de valoare formal si complet. Astfel, in baza raportului fundamental, debitorul urmarit poate opune creditorului o exceptie specifica raporturilor lor personale, dar fiecare semnatar ulterior al cambiei, in virtutea titlului insusi, este tinut raspunzator de plata acestuia fata de posesorul legitim al cambiei. Pe de alta parte, raportul juridic fundamental in baza caruia cambia a fost emisa este exterior si, de regula, preexistent fata de raportul juridic cambial. Prin emiterea cambiei catre beneficiar se sting, de fapt, doua obligatii: obligatia trasului fata de tragator, ca si obligatia tragatorului fata de beneficiar. Beneficiarul poate stinge mai departe alte obligatii ale sale prin transmiterea cambiei prin gir in favoarea creditorului sau, inscriind pe spatele acesteia ordinul de a se plati acea suma de bani creditorului sau.

Noul raport juridic de drept cambial nu antreneaza desfiintarea raportului fundamental, astfel ca posesorul cambiei accepta un instrument de plata simplificat, dar nu renunta la garantiile suplimentare ce pot fi atasate raportului fundamental. In acest fel se poate explica faptul ca obligatia cambiala, desi este o obligatie abstracta, este nula daca este semnata fara cauza sau daca se bazeaza pe o cauza ilicita.

Legislatia aplicabila in materie este Legea nr. 58/1934, care corespunde principiilor fundamentale mentionate in Conventia Internationala din 1930, semnata la Geneva, cuprinzand legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin, modificata si completata de catre Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 impreuna cu reglementarile specifice emise de catre Banca Nationala a Romaniei.

2. Caracterele juridice

Pe langa caracterele generale ale titlurilor de valoare, cambia are si urmatoarele caractere proprii: titlu de credit utilizat ca efect de comert sau efect financiar datorita caracterului abstract si literal al inscrisului; are ca obiect intotdeauna plata unei sume de bani; este un titlu complet - in sensul ca va trebui sa cuprinda toate mentiunile necesare pentru identificarea obligatilor cambiali sau a sumelor de bani ce vor fi platite; lipsa unor astfel de mentiuni nu poate fi suplinita cu alte documente, iar calitatea obligatului cambial mentionata pe titlu nu poate fi contestata; titlu la ordin , transmisibil prin gir; titlu abstract - in sensul ca, odata emisa cambia, drepturile si obligatiile decurgand din aceasta devin independente de raportul juridic fundamental in baza caruia cambia a fost emisa; creeaza obligatii autonome, in sensul ca obligatiile create in baza raportului juridic cambial sunt independente, fiecare semnatura pusa pe cambie fiind sursa unui nou raport juridic distinct; creeaza obligatii neconditionale, in sensul ca obligatiile create in baza raportului juridic cambial nu pot fi afectate de nici un fel de conditie; creeaza obligatii juridice solidare - in sensul ca, prin transmiterea cambiei pe calea girului, ultimul posesor legitim al acesteia poate cere plata sumei de bani prevazute in cambie de la oricare dintre semnatarii acesteia, fara a exista o ordine prestabilita.

Functiile cambiei sunt urmatoarele: instrument de schimb valutar; instrument de credit; instrument de plata.

3. Conditiile de validitate ale cambiei

Conditiile emiterii cambiei: a) conditii de fond: sunt supuse legilor comerciale, cambia fiind, in baza art. 3 din Codul Comercial, o fapta de comert; b) conditii de forma: forma scrisa; mentiunile obligatorii: denumirea de cambie; ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani; numele trasului; scadenta; locul platii; indicarea beneficiarului; data si locul emiterii; semnatura emitentului; mentiunile facultative: clauze care influenteaza obligatia cambiala sau clauze care nu influenteaza obligatia cambiala.

4. Transmiterea cambiei - girul

Girul este actul juridic prin care beneficiarul cambiei - girant - transmite cambia impreuna cu toate drepturile care ii sunt atasate unei alte persoane - giratar - printr-o mentiune scrisa si semnata pe cambie. Prin gir, beneficiarul ordona trasului sa plateasca suma de bani inscrisa pe titlu giratarului sau altei persoane desemnate la ordinul acestuia. Prin gir se creeaza un nou raport juridic distinct prin care se garanteaza si plata de catre obligatul principal catre giratar a sumei de bani inscrise pe cambie.

Pentru a fi valabil, girul trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma, si anume, trebuie scris pe cambie sub forma unui ordin de plata a sumei de bani adresat debitorului principal.

Efectele girului sunt urmatoarele: a) efectul translativ - ca efect al legii, prin gir se transmit toate drepturile izvorate din cambie, inclusiv eventualele drepturi accesorii acesteia; b) efectul de garantie - in baza girului, girantul isi asuma obligatia de a garanta acceptarea la plata a cambiei de catre tras astfel fiind tinut personal pentru plata sumei de bani in cazul in care trasul refuza acceptarea la plata; c) efectul de legitimare - ca efect al girului, giratarul este legitimat in calitate de creditor al sumelor mentionate in cambie si este socotit ca un posesor legitim al acesteia.

5. Acceptarea cambiei

Acceptarea la plata a cambiei reprezinta manifestarea de vointa a trasului in sensul asumarii si executarii la scadenta a obligatiei de a plati suma de bani mentionata in cambie. Prezentarea cambiei la acceptare este o obligatie facultativa a posesorului cambiei, astfel incat cambia poate fi prezentata de catre posesorul ei legitim la plata fara o acceptare prealabila a acesteia. In cazul in care scadenta cambiei este precizata ca fiind la un anumit timp de la vedere, prezentarea cambiei spre acceptare este obligatorie. De asemenea, aceasta formalitate este obligatorie in cazul in care tragatorul sau girantul au inserat in titlu o clauza speciala in acest sens.

Cambia se prezinta spre acceptare de catre posesorul acesteia catre tras pana la data scadentei, cu exceptia cazurilor in care acceptarea este obligatorie. Prezentarea cambiei spre acceptare se face la domiciliul trasului. Acceptarea se va inscrie pe cambie prin cuvantul "acceptat" sau orice alta expresie echivalenta. Simpla semnatura a trasului poate echivala cu acceptare. Acceptarea cambiei la plata trebuie sa fie neconditionata.

6. Avalul cambiei

Plata unei cambii poate fi garantata de catre un tert, pentru intreaga suma prevazuta in cambie sau pentru o parte din ea. Avalul este deci o garantie inscrisa pe cambie, asumata de un semnatar al cambiei sau de o terta persoana de a plati integral sau partial suma mentionata pe cambie, in aceleasi conditii ca si cel garantat. Avalul reprezinta o garantie pentru plata sumei de bani, si nu pentru persoana debitorului. Spre deosebire de gir, al carui scop principal este transmiterea cambiei si numai in subsidiar garantarea acceptarii la plata, unicul scop al avalului il reprezinta constituirea unei garantii. Prin aval se creeaza un nou raport juridic independent, de garantare a platii cambiei.

7. Plata cambiei si consecintele neplatii acesteia

Cambia trebuie prezentata la plata in mod obligatoriu de catre posesorul legitim al titlului catre tras, chiar in cazul in care acesta a refuzat acceptarea cambiei, sau avalistului, trasului sau altor debitori in regres daca s-au indeplinit formalitatile legale. Plata cambiei se poate cere la scadenta, care este determinata de la emiterea titlului sau determinabila ulterior de catre posesorul acesteia. Cambia trebuie prezentata la plata in ziua scadentei sau in maximum doua zile lucratoare dupa expirarea scadentei acesteia. In cazul scadentei la vedere, cambia trebuie platita la prezentare. Locul si adresa platii sunt cele indicate in titlu, iar in lipsa acestora, plata se face la locul si adresa indicate langa numele trasului.

Pentru a fi valabila, plata trebuie sa fie facuta de o persoana capabila si care nu a fost declarata in faliment. Plata la scadenta, in conditiile legii, facuta de catre trasul acceptant duce la stingerea obligatiei cambiale a trasului, ca si a celor ale tuturor debitorilor cambiali.

Posesorul cambiei care nu a primit suma de bani prevazuta in cambie poate obtine satisfacerea dreptului sau prin mijloace cambiale - actiunile cambiale sau prin mijloace extracambiale, care sunt de fapt actiuni in justitie reglementate de dreptul comun (imbogatirea fara justa cauza, actiunea cauzala formulata in baza raportului juridic fundamental). Actiunile cambiale pot fi actiuni directe, indreptate impotriva celor direct obligati la plata, si anume acceptantul la plata si avalistul acestuia, sau actiuni in regres, care sunt actiuni contra oricarui alt obligat cambial, adica impotriva tragatorului, girantilor si avalistilor acestora.

Avand in vedere ca, in temeiul legii, cambia reprezinta titlu executoriu, posesorul cambiei are la indemana executarea cambiala ca o forma specifica de executare a obligatiilor asumate in baza raportului juridic cambial. In aceste conditii, odata indeplinite formalitatile pentru constituirea dreptului de regres, cambia poate fi investita cu formula executorie de catre judecatoria locului platii si, pe baza cambiei astfel investite, se poate trece direct la executarea silita a debitorului.

8. Exceptiile cambiale

Debitorul cambial se poate opune pretentiilor posesorului prin invocarea anumitor exceptii, limitate insa de caracterul autonom al cambiei ca titlu de valoare. Exceptiile cambiale sunt de doua tipuri: a) exceptii cambiale obiective: absolute - cele pe care le poate invoca orice debitor impotriva oricarui creditor (prescriptia, nevalabilitatea formala a cambiei etc.) - sau relative - cele pe care numai anumiti debitori le pot invoca impotriva oricaror posesori ai cambiei (falsificarea semnaturilor, nevalabilitatea obligatiei cambiale etc.); b) exceptii cambiale subiective: absolute - pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor posesori ai cambiei (lipsa de legitimare, incapacitatea posesorului cambiei etc.) - sau relative - care privesc un anumit raport cambial si pot fi invocate de un anumit debitor si de un anumit posesor al cambiei (vicii de consimtamant sau exceptii privind raportul juridic fundamental).

9. Prescriptia

Actiunile cambiale directe se prescriu in termen de 3 ani de la data scadentei cambiei. Actiunile de regres se prescriu in termen de un an de la data protestului de neacceptare a platii. Actiunile exercitate de debitorii de regres contra altor debitori de regres se prescriu in termen de 6 luni de la data platii cambiei sau de la data actiunii in regres impotriva respectivului debitor.

BILETUL LA ORDIN

1. Consideratii generale

Biletul la ordin este inscrisul prin care emitentul (debitorul) se obliga sa plateasca beneficiarului sau la ordinul beneficiarului o suma de bani la locul si scadenta aratata in titlu. Biletul la ordin este reglementat de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata si completata de catre Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, impreuna cu reglementarile specifice emise de catre Banca Nationala a Romaniei, printr-un numar restrans de articole - art. 104-107. In art. 106 se precizeaza in mod expres ca, in masura in care nu sunt incompatibile, toate dispozitiile relative la cambie sunt aplicabile si biletului la ordin.

2. Conditii de forma si de executare

Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca biletul la ordin sunt aceleasi ca si cele prevazute pentru cambie, cu exceptia faptului ca intr-un bilet la ordin nu va figura numele trasului si biletul la ordin nu poate fi acceptat la plata.

CECUL

1. Consideratii generale

Cecul, ca titlu de credit, este folosit de catre titularii de conturi bancare; prin intermediul lor, tragatorul (titularul de cont) da ordin bancii la care are un disponibil banesc, sa plateasca la prezentarea titlului o anumita suma de bani. In vederea emiterii unui cec, tragatorul acestuia trebuie sa aiba disponibil in contul bancar (acoperire). Suma de bani trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si asupra acesteia tragatorul (emitentul) sa aiba dreptul de a dispune prin cec. Emiterea unui cec fara acoperire reprezinta infractiune. Mai mult, intre tragator si banca trebuie sa existe o conventie cu privire la dreptul acestuia de a emite cecuri pe formularele special puse la dispozitia sa de catre banca. Regimul juridic al cecului este reglementat de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 si normele speciale emise in acest sens de catre Banca Nationala a Romaniei.

2. Conditii de valabilitate si executare

Cecul trebuie sa fie emis in forma scrisa, eventual pe formularele special emise de catre banci in acest sens si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: denumirea de cec, ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani, numele celui care trebuie sa plateasca, locul platii, data si locul emiterii, semnatura emitentului.

Cecul este transmisibil prin gir, care trebuie scris pe cec si semnat de catre giratar. Daca titlul contine clauza "nu la ordin", atunci acesta poate fi transmis prin cesiune pe calea dreptului comun. Cecul la purtator se transmite prin simpla traditiune a titlului.

Avalul reprezinta o garantie a platii integrale sau partiale a cecului. Nu se admite un aval din partea bancii asupra careia cecul este tras deoarece legea interzice in mod expres acceptarea de catre banca a cecului tras asupra ei. Avalul trebuie dat in scris pe titlu prin cuvintele "pentru aval" sau alte expresii echivalente. Avalistul este tinut responsabil pentru plata cecului in acelasi mod ca si persoana pentru care a dat avalul.

Plata cecului nu este supusa nici unei formalitati de acceptare la plata, cecul fiind un instrument de plata la vedere. Prezentarea cecului la plata se face la banca, in termenele stabilite de lege: 8 zile de la emitere daca este platibil in localitatea in care a fost emis, si 15 zile in cazul in care cecul este platibil in alta localitate decat cea in care a fost emis. Termenele se calculeaza de la data mentionata pe cec ca si data a emiterii cecului. In cazul in care cecul nu este platit la prezentare, beneficiarul acestuia nu are actiune directa impotriva trasului, adica a bancii la care tragatorul isi are deschise conturile.

Refuzul la plata da dreptul beneficiarului platii la formularea actiunilor in regres impotriva girantilor, tragatorilor si celorlalti obligati de regres. Pentru exercitarea acestor actiuni, cecul trebuie sa fi fost prezentat la plata in termenele prevazute de lege si refuzul de plata al trasului (bancii) sa fie constatat printr-o declaratie oficiala a bancii semnata si datata pe cec. Aceste formalitati trebuie indeplinite inainte de expirarea termenului de prezentare. Beneficiarul cecului refuzat la plata are la dispozitie aceleasi mijloace ca si in materie cambiala pentru a solicita executarea obligatiilor asumate de catre obligati in baza titlului.

Cecul reprezinta titlu executoriu pentru suma inscrisa pe acesta si pentru accesorii. Competenta pentru investirea cu formula executorie este judecatoria de la locul platii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, editia a 5-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004.

Ion Turcu, Insolventa comerciala, reorganizarea judiciara si falimentul, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 2002.

3. Vasile Patulea, Corneliu Turianu, Elemente de drept comercial, Editura Sansa SRL, Bucuresti,