RAPORTUL JURIDIC CIVIL

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

I.            Definitia raportului juridic civil

Notiunea de raport, in general, desemneaza o relatie de determinare, complementaritate si interdependenta, intre doua sau mai multe persoane, obiecte fenomene sau notiuni.

Asadar raportul juridic civil este acea relatie socio-volitiva, reglementata de o norma de drept si in care, subiectele se manifesta, pe pozitii de egalitate juridica, in calitate de titulari de drepturi si obligatii.

II.         Caracterele raportului juridic civil

Analiza definitiei date anterior permite prezentarea urmatoarelor trasaturi care caracterizeaza raportul juridic civil:

Caracterul social - trasatura potrivit careia, raporturile civile, ca de altfel orice alte raporturi juridice, se stabilesc si fiinteaza numai intre persoane fizice sau juridice.

Caracterul volitiv sau, in unele cazuri, dublu volitiv al raportului juridic civil.

Pornind de la definitia data raportului juridic civil - relatie sociala reglementata de o norma de drept civil - rezulta ca, intotdeauna, vointa legiuitorului este incorporata, fara exceptie, in orice raport juridic civil. In cazul raporturilor juridice civile nascute din acte juridice (contracte - de exemplu),vointei legiuitorului, incorporata in norma de reglementare, i se adauga vointa partilor care au consimtit la incheierea actului.

Caracterul istoric, este o alta trasatura a raportului juridic civil, potrivit careia, acesta poarta amprenta conditiilor sociale si politice existente in momentul nasterii si pe parcursul derularii sale.

Egalitatea juridica a partilor, constituie ultima trasatura caracteristica raportului juridic civil si este data de metoda de reglementare specifica ramurii dreptului civil. Egalitatea juridica presupune existenta unor raporturi de subordonare dintre parti, dar nu implica neaparat un numar egal de drepturi si obligatii si nici nu se confunda cu egalitatea in fata legii.

III.      Structura raportului juridic civil

Raportul juridic civil are o structura tripartita, care presupune intrunirea cumulativa a urmatoarelor elemente constitutive:

Subiectele sau partile raportului juridic civil, care pot fi persoane fizice sau juridice, titulare de drepturi si obligatii.

Continutul raportului juridic civil, care reprezinta suma drepturilor ce revin partilor si a obligatiilor pe care acestea si le asuma.

Obiectul raportului juridic civil este constituit din totalul actiunilor sau inactiunilor la care partile sunt indreptatite sau, dimpotriva, obligate. Altfel spus, el reprezinta conduita comisiva sau omisiva la care partile raportului juridic sunt indrituite sau silite.

Absenta oricaruia dintre cele trei elemente, pune in pericol existenta raportului juridic civil.

PARTEA A II- A.

SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

A.    Determinari, concepte si trasaturi

Caracterul social al raportului juridic civil face ca subiectele sale sa fie numai oamenii, luati fie individual ca persoane fizice, fie organizati in diverse grupuri, ca subiecte colective de drept, respectiv persoane juridice.

Persoana fizica este omul luat individual, ca titular de drepturi si obligatii, avand deci capacitate juridica.

Prin urmare, capacitatea juridica este aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a fi titular de drepturi si obligatii.

Persoana juridica, este acel subiect colectiv de drept care, pentru a putea fi titular de drepturi si obligatii, trebuie sa indeplineasca cumulativ trei conditii:

a)           Sa aiba o organizare de sine statatoare, cu o functionalitate organizatorica caracterizata prin structura interna, organe de conducere, etc.

b)           Sa dispuna de un patrimoniu propriu care sa-i confere dreptul de a participa in nume propriu la acte si fapte juridice si de a-si angaja propria raspundere.

c)           Sa-si fixeze si sa urmareasca un scop licit, bine determinat si care sa nu contravina intereselor generale ale societatii si dispozitiilor imperative din lege.

B.          Clasificarea subiectelor de drept civil

Intr-o prima clasificare, cu caracter destul de general, subiectele raportului de drept civil pot fi:

individuale

colective.

In categoria celor individuale intra persoanele fizice care, in raport de anumite criterii, pot fi si ele subdivizate.

□ Astfel, dupa criteriul capacitatii de exercitiu, subiectele individuale de drept civil se impart in:

persoane fizice fara capacitate de exercitiu (minorii sub 14 ani si interzisii judecatoresti);

persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa sau limitata (minorii intre 14 si 18 ani);

persoane fizice cu capacitate de exercitiu deplina.

□ In raport de criteriul cetateniei, subiectele individuale de drept civil se impart in:

cetateni romani;

straini;

persoane cu dubla cetatenie;

apatrizi (persoane fara nici o cetatenie).

Notiunea de persoana juridica, desi folosita cu precadere de dreptul civil atunci cand se refera la subiectele colective, "nu acopera" toata gama formelor de participare colectiva la formarea si desfasurarea raporturilor juridice civile, deoarece exista si alte colective de drept (instante judecatoresti, asociatii, fundatii), care nu sunt persoane juridice.

□ Dupa criteriul patrimoniului, persoanele juridice - subiecte colective de drept civil - se impart in:

persoane juridice cu patrimoniu privat (particular);

persoane juridice cu patrimoniu de stat;

persoane juridice cu patrimoniu cooperatist;

persoane juridice cu patrimoniu mixt.

□ Dupa criteriul nationalitatii, persoanele juridice pot fi:

de nationalitate romana;

de alta nationalitate.

C.          Individualizarea, pluralitatea si schimbarea subiectelor de drept civil

Individualizarea sau determinarea subiectelor raportului juridic civil.

Cunoasterea subiectelor raportului juridic civil este posibila, sau nu, inca din momentul nasterii sale, dupa cum drepturile subiective sunt absolute sau relative.

a.      In cazul subiectelor raporturilor juridice civile in al caror continut intra drepturi relative, subiectele sunt cunoscute inca din momentul nasterii sau formarii raportului.

De exemplu, in cazul incheierii unui contract de vanzare cumparare se cunosc, de la inceput, atat vanzatorul cat si cumparatorul. La fel, in cazul unui raport de creanta, se cunosc, de la inceput, atat creditorul cat si debitorul.

b.      La raporturile juridice care contin drepturile civile absolute, este cunoscut doar subiectul activ (titularul dreptului), toate celelalte persoane ca subiecte pasive fiind nedeterminate.

Individualizarea concreta a celuilalt subiect este ulterioara nasterii raportului, ea devine posibila doar atunci cand o persoana aduce atingere dreptului absolut respectiv, ocazie cu care se naste un al doilea raport juridic cu un izvor si continut distincte fata de primul.

Spre exemplu, in raportul juridic de proprietate, titularul dreptului, ca subiect activ, este cunoscut de la inceput, in timp ce subiectul pasiv este nedeterminat, universal si abstract. Ele se concretizeaza doar atunci cand o persoana aduce atingere acestui drept, moment in care se naste cel de-al doilea care da dreptul la eventuale despagubiri, restituirea bunului, etc.

Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil

Dupa numarul subiectelor lor, subiectelor raporturile juridice civile pot fi: simple sau complexe.

Raporturile civile simple - constituind regula in materie - au cate un singur subiect activ si pasiv, care pot fi, dupa caz, persoane fizice sau juridice.

Raporturile civile complexe, constituie exceptia, si se prezinta sub o diversitate de forme:

pluralitatea activa, atunci cand exista mai multe subiecte active si unul pasiv; de pilda, doi creditori si un debitor;

pluralitatea pasiva, care presupune o situatie inversa primeia, adica un singur subiect activ si mai multor pasivi; exemplu: un imprumutator (creditor, subiect activ) si doi imprumutati (debitori, subiecti pasivi);

pluralitate mixta; apare atunci cand atat subiectele active cat si cele pasive sunt cate doua sau mai multe.

In raporturile civile obligationale, pluralitatea de subiecte poate imbraca una din urmatoarele forme:

Obligatia conjuncta - care constituie regula - rezultata dintr-un raport cu pluralitate de subiecte si potrivit careia fiecare creditor are dreptul la partea sa iar fiecare debitor este obligat si urmarit doar pentru partea sa.

Obligatia solidara, care constituie exceptia, prezinta doua forme:

Solidaritatea activa, nascuta dintr-un act juridic, da dreptul fiecarui creditor de a solicita si dobandi de la debitor intreaga creanta, acesta din urma, prin plata facuta, fiind eliberat fata de ceilalti creditori.

Solidaritatea pasiva, nascuta din lege sau din contract,apare in situatia unei pluralitati de debitori, fiecare putand fi obligat sa plateasca creditorului toata suma, dupa care are un drept de regres contra celorlalti debitori.

Obligatia indivizibila - tot o exceptie de la regula conjunctivitatii - care, prin natura sa sau prin vointa partilor, nu poate fi divizata intre creditori sau intre debitori. Prin urmare, solidaritatea poate fi naturala sau conventionala.

Schimbarea subiectelor raportului juridic civil

Schimbarea subiectelor este sau nu operanta dupa cum raporturile civile sunt personale sau patrimoniale, iar drepturile care intra in continutul lor sunt reale sau de creanta, fiind supusa urmatoarelor reguli:

a.       Raporturile nepatrimoniale, fiind strans legate de individualitatea si starea civila a persoanei, nu sunt susceptibile de schimbarea nici uneia din parti.

b.      In cazul raporturilor civile ce au in continut drepturi reale absolute, subiectele pasive, nefiind individualizate, nu pot fi schimbate. Schimbarea subiectelor active, in aceste situatii, este posibila prin transmisiuni legale: vanzare, donatie, mostenire, etc.

c.       In cazul raporturilor civile cu subiecte persoane fizice, si care au in continutul lor drepturi de creanta, schimbarea partilor este posibila.

Schimbarea subiectului activ se poate face prin cesiunea de creanta, subrogatia personala si novatie.

Transmiterea datoriei, deci schimbarea subiectului pasiv, in principiu, in sistemul nostru de drept, nu este posibila. Se poate totusi realiza, folosind pe cale indirecta unele mijloace juridice, cum ar fi: poprirea, stipulatia pentru altul, delegatia.

Schimbarea subiectelor, persoane juridice, se poate face in conditiile prevazute de lege, tendinta fiind de a creste permisivitatea in acest sens.

D.          Capacitatea civila (notiuni generale)

Dupa cum am mai precizat, capacitatea juridica civila, sau mai simplu, capacitatea civila desemneaza acea aptitudine care permite partilor unui raport juridic civil sa dobandeasca drepturi si sa-si asume obligatii.

Sub aspect structural, capacitatea civila cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice, desemneaza posibilitatea generala si abstracta a omului de a dobandi drepturi si a-si asuma obligatii.

Temporal, ea debuteaza o data cu nasterea si inceteaza la decesul omului. Copilul dobandeste drepturi chiar din momentul conceptiei, cu conditia insa de a se naste viu. Ea inglobeaza toate categoriile de drepturi civile permise de lege.

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice.

Desemneaza aptitudinea persoanei ca, prin acte juridice proprii, sa dobandeasca si sa exercite drepturi subiective civile si sa-si asume obligatii.

Capacitatea de exercitiu deplina se dobandeste odata cu majoratul, iar intre 14-18 ani se manifesta restrans si, in unele cazuri, conditionat de avizul parintelui sau al tutorelui. Minorii sub 14 ani si interzisii judecatoresti nu au capacitate de exercitiu.

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice.

Are acelasi continut cu cel al persoanei fizice dar functioneaza dupa principiul specialitatii, conform caruia "persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut".

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice.

Se aseamana cu cea a persoanei fizice, cu precizarea ca, potrivit art. 3 din D. 31/1954, actele juridice din care izvorasc drepturi si obligatii, sunt incheiate de organele de conducere ale persoanei juridice.

In conditiile in care raporturile persoanei juridice cu cei care alcatuiesc organele de conducere nu sunt reglementate prin statut, ele se supun regulilor contractului de mandat.