Raspunderea internationala a persoanelor fizice (particulare)

Raspunderea internationala a persoanelor fizice (particulare)

Pentru actele savarsite de persoanele fizice in nume propriu nu raspund statele ai caror cetateni sunt. Totusi, poate raspunde si statul in situatia in care acesta nu a luat toate masurile necesare de prevenire a actelor respective, daca putea lua asemenea masuri. In rest, aceste persoane particulare raspund, pentru faptele comise, in fata instantelor statului ai caror cetateni sunt sau in fata altor instante, ale altor state, in functie de circumstantele comiterii faptei. De asemenea, ei mai pot fi chemati in fata unor instante internationale.^[1] Persoanele fizice, in plan international, nu raspund numai pentru fapte de natura a fi aduse in fata unor instante internationale, ci, dupa cum am vazut, ele pot comite si infractiuni internationale. In afara organelor care reprezinta statul, unele persoane particulare savarsesc infractiuni internationale, toate statele avand obligatia de a le incrimina in legislatiile lor nationale si de a lua masuri pentru pedepsirea autorilor.

Aceste infractiuni internationale, fie ca se cheama acte de terorism, fie ca se cheama trafic de stupefiante sau piraterie, atrag raspunderea individuala a persoanelor care se afla in postura de infractor. In dreptul international, asemenea infractiuni sunt cunoscute sub denumirea de delicta juris gentium, fiind in general incriminate prin acorduri, tratate si conventii internationale cu caracter multilateral sau bilateral.

Terorismul international constituie o grava infractiune internationala indreptata impotriva vietii sau integritatii corporale a persoanelor, a unor grupuri oficiale sau neoficiale ori a unor institutii de stat sau obstesti. Infractiunea internationala de terorism are ca elemente constitutive intimidarea si violenta constand in acte de asasinat, distrugeri, degradari si diversiune.

Pentru a motiva definitia de mai sus, enuntam cateva din cele mai grave atentate ale organizatiei supranumite "reteaua terorii"- reteaua al-Qaida - evenimente petrecute in ultimul deceniu : 7 august 1998-Doua explozii la ambasadele SUA din Kenya si Tanzania provoaca decesul a 224 de persoane si ranirea altor mii ; 12 octombrie 2000-Atentat cu bomba impotriva vasului USS Cole din Yemen.17 militari americani au murit ; 11 septembrie 2001-Peste 3.000 de persoane au murit in atentatele comise asupra turnurilor gemene din New York si a cladirii Pentagonului din Washington;12octombrie 2002- O explozie la un club din insula indoneziana Bali provoaca moartea a 202 persoane ; 20 noiembrie 2003 - Consulatul Marii Britanii si sediul unei banci din Istambul sunt distruse de doua explozii concomitente, provocand decesul a 27 de persoane si ranirea a peste 450 de persoane ; 11 martie 2004 - Organizatia Al-Qaida revendica atentatele de la Madrid, soldate cu 192 de morti, din care 16 cetateni romani, si 1.400 de raniti.

Potrivit doctrinei si normelor dreptului international, teritoriul suveran al unui stat cuprinde in limitele frontierelor sale solul, subsolul, apele, precum si spatiul aerian de deasupra solului si a apelor teritoriale.^[2] Pirateria sau brigandajul maritim si aerian, ca infractiune internationala, consta in acte de violenta cu caracter ilicit, comise pe mare sau in aer, fie in scopul de a prada, captura, scufunda sau dobori navele sau aeronavele atacate, fie pentru realizarea, in acest mod ilicit, a unor interese politice. In raport de pericolul pe care il prezinta aceste fapte pentru viata calatorilor si siguranta circulatiei, pirateria constituie o crima grava de drept international, de natura a crea tensiune si incordare in relatiile internationale.

Infractorul, ca persoana fizica, este atat subiect al infractiunii, cat si subiect al raspunderii penale. Raspunderea penala consta in obligatia unei persoane fizice de a suporta o pedeapsa, ca urmare a savarsirii unei infractiuni. In consecinta, raspunderea pentru infractiunile internationale revine indivizilor care le-au savarsit, in numele sau cu asentimentul statului. Persoanele fizice care au ordonat, au executat sau au comis asemenea fapte, in numele sau cu asentimentul statului vor suporta sanctiuni penale. Statului, ca entitate suverana, ii revine raspunderea internationala decurgand din normele de drept care guverneaza aceasta materie.^[3]

Articolul 7 din Statutul Tribunalului Militar International de la Nűrnberg prevede expres : "Situatia oficiala a acuzatilor, fie ca sefi de state, fie ca inalti functionari nu va fi considerata ca temei pentru absolvirea de raspundere sau pentru diminuarea pedepsei."^[4]

La 20 noiembrie 1945 a inceput procesul de la Nűrnberg, precedent unic in istorie, care a devenit unul dintre cele mai importante puncte de referinta in dreptul international. Sentinta pronuntata de Tribunalul Militar International la 1 octombrie 1946, stabilind raspunderea penala a principalilor criminali de razboi nazisti, a pus capat erei in care agresiunea si agresorii nu erau pedepsiti.^[5]

Marea insemnatate istorica a acestui proces consta in aceea ca, prin sentinta sa, Tribunalul Militar International a statuat cu deplina autoritate ca agresiunea reprezinta cea mai grava crima internationala. Acest principiu fundamental al dreptului international se afla consacrat in Carta Organizatiei Natiunilor Unite, in statutele Tribunalelor militare internationale de la Nűrnberg si Tokio, precum si in numeroase conventii multilaterale si documente de drept international cu caracter imperativ.

Din punct de vedere juridic, subiect al unei infractiuni este persoana fizica ce a comis o fapta penala, aceasta fiind denumita si autor. Subiect al raspunderii penale rezultata din comiterea unei infractiuni pot fi si persoanele care au savarsit in mod indirect o infractiune prin participare, cooperare, instigare sau tainuire. In conceptia generala este subiect al infractiunii atat acela care savarseste o infractiune consumata, cat si acela care comite fapta numai in faza de tentativa sau de acte pregatitoare. Acesta este sensul larg al notiunii de infractiune si al subiectului ei. Intrucat in dreptul international persoanele fizice care comit infractiuni fac parte din organele statului, conditiile necesare subiectului infractiunii referitoare la varsta majora si responsabilitatea mentala de actiune nu sunt pertinente. In consecinta, aceste imprejurari nu vor putea fi invocate pentru exonerarea sau atenuarea raspunderii.

Spre deosebire de dreptul intern unde persoana fizica, in anumite situatii este aparata sau exonerata de raspunderea penala, aceste situatii nu pot fi invocate in cazul persoanelor vinovate de comiterea unor crime internationale. De asemenea, pe planul dreptului international nu opereaza in sensul exonerarii de raspundere nici asa-zisul "act de stat"ori "necesitatile militare" si nici "ordinul superiorului ierarhic", situatii care insa de la caz la caz si in functie de imprejurarile concrete in care au fost comise faptele ilicite pot constitui motive in dozarea pedepsei. In fine, in materia crimelor internationale nu poate fi invocat principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor ("nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege") cum, de asemenea, nu opereaza nici prescriptia.^[6] Savarsirea crimelor internationale constituie o incalcare a principiilor si normelor dreptului international public in vigoare la data comiterii acestora, neputandu-se pune sub nici o forma problema neincriminarii lor. Pe cale de consecinta, oricare ar fi data cand au fost comise crimele internationale, ele constituie o incalcare a legalitatii internationale si sunt imprescriptibile.

Dreptul international public, in ansamblul sau, are rolul de preventie si sanctiune a faptelor care pericliteaza pacea si securitatea umanitatii si constituie garantia dezvoltarii relatiilor de colaborare intre state.