Simulatia - exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti

SIMULATIA - EXCEPTIE DE LA OPOZABILITATEA CONTRACTULUI FATA DE TERTI

1. CARACTERIZARE GENERALA

1) Notiune. Simulatia este o operatiune juridica cu caracter complex care consta în încheierea si existenta concomitenta între aceleasi parti a doua contracte: unul aparent sau public - prin care se creeaza o situatie juridica aparenta contara realitatii - si un alt act secret (denumit si contraînscris), care da nastere situatiei juridice reale dintre parti, anihilând sau modificând efectele produse în aparenta de contractul public.

2) Reglementare Conform art. 1175 Cod civil: “actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decât între partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”.  Din interpretarea acestui text legal reiese limpede ca efectele simulatiei reprezinta o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului, deoarece, actul secret încheiat între parti nu poate fi opus tertilor, desi forta sa obligatorie se mentine în raporturile dintre parti.

3) Conditiile simulatiei

a. contraînscrisul sa fie un act secret sa nu fie cunoscut tertilor; contraînscrisul îsi pierde caracterul secret în toate cazurile când face obiectul unor operatiuni de publicitate, cum ar fi înscrierea actului în  cartea funciara, darea de data certa, etc. In schimb, îndeplinirea formalitatilor fiscale (cum ar fi înregistrarea actului secret la organele fiscale în vederea stabilirii impozitului aferent), încheierea actului chiar în forma autentica, nu duc la pierderea caracterului secret al contracînscrisului.

b. contraînscrisul sa fie contemporan cu actul public – contemporaneitatea celor doua acte trebuie înteleasa în sensul ca se refera la acestea ca la negotium si nu ca la acte în sens material. Astfel, este indiferent daca sub aspect temporal înscrisul constatator al actului secret a fost redactat dupa actul aparent daca existenta sa ca negotium, era anterioara actului public. Cele doua acte trebuie sa coexiste în timp, fiind necesar ca actul secret, daca a fost încheiat anterior sa fie înca în vigoare între parti la data perfectarii actului public.

Nu poate fi vorba de simulatie atunci când actul public a fost încheiat anterior actului secret. In acest caz poate fi vorba de un act secret menit sa modifice sau sa înlature efectele actului public în conditiile în care ambele acte exprima vointa reala a partilor.

c. sa existe intentia comuna a partilor de a simula -  pentru a fi în prezenta simulatiei, este necesar ca între parti sa existe un acord simulator, ceea ce presupune intentia lor comuna de a efectua o operatiune complexa menita sa ascunda tertilor adevaratele raporturi dintre ele. Acordul simulator implica reprezentarea atât a actului public cât si a celui privat, precum si a efectelor pe care acestea le vor produce.

2. FORMELE SIMULATIEI

1) Fictivitatea (simularea consimtamântului). Suntem în prezenta acestei forme de simulatie atunci când actul public exprima o stare de fapt si de drept care în realitate nu exista. Actul secret prevede ca actul public este inexistent sau ca nu va produce nici un efect juridic. Realitatea este în acest mod complet disimulata fata de terti. Ex.: actul aparent de vânzare-cumparare este un act public menit sa sustraga bunul vândut de la executarea silita pe care o pot începe creditorii vânzatorului, în realitate, partile prevazând printr-un act secret ca vânzarea–cumpararea nu a avut loc.

2) Deghizarea Acest caz de simulatie presupune încheierea unui contract care da nastere adevaratelor raporturi dintre parti, contract pe care, pentru a-l tine secret în tot sau în parte, îl îmbraca în forma unui alt contract. De regula, prin actul public se ascunde natura actului secret (simularea cauzei actului juridic). Ex.: o donatie deghizata printr-un act public de vânzare-cumparare (deghizare totala); un contract de vânzare-cumparare în care doar clauza privitoare la pret este deghizata, în sensul ca actul secret stipuleaza un pret mai mare decât cel public pentru a eluda plata unor taxe sau impozite (deghizare partiala).

3) Interpunerea de persoane In acest caz de simulatie, partile actului aparent prevad, într-o conventie secreta, faptul ca una dintre ele nu are callitatea de parte contractanta si stabilesc cine este adevaratul contractant. De exemplu, partile pot sa încheie un act public de donatie prin care sa fie desemnat donatar o persoana interpusa pentru faptul ca, datorita unei incapacitati legale adevaratul donatar nu poate primi în mod public donatia de la donator. Pentru a fi în prezenta acestei simulatii este necesar ca acordul simulator sa existe între toate cele trei persoane participante la simulatie. Simulatia prin interpunere de persoane nu se confunda cu mandatul fara reprezentare. In cazul celui din urma, o persoana numita mandatar încheie pe seama mandantului (fara a face cunoscuta identitatea acestuia) un act juridic. Tertul care încheie actul juridic cu mandatarul nu are cunostinta de existenta mandatului.

3. SCOPURILE SI LIMITELE SIMULATIEI

1) Scopurile simulatiei Simulatia este întotdeauna marcata de un scop abstract care consta în intentia de a ascunde tertilor actul secret încheiat între parti. Pe lânga acest scop abstract, partile pot fi animate de o multitudine de scopuri concrete. Partile pot sa urmareasca eludarea unei dispozitii legale legate de plata unor taxe si impozite (cazul fraudei fiscale), sustragerea unor bunuri de la executare (frauda civila) sau scopuri care nu presupun nimic ilicit, cum ar fi intentia donatorului de a-si ascunde adevarata identitate fata de donatar.

2) Limitele simulatiei sunt legate de scopurile pe care ea le urmareste. Daca intentia partilor este aceea de a eluda o dispozitie legala imperativa (cum ar fi cea care impune partilor contractului de vânzare-cumparare încheiat în forma autentica sa declare pretul real) atunci sanctiunea este, de regula, nulitatea absoluta a întregii operatiuni. Daca simulatia nu urmareste vreun scop ilicit, sanctiunea specifica a simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a situatiei juridice rezultate din actul secret.

4. EFECTELE SIMULATIEI

1) Efectele simulatiei în raporturile dintre parti. In raporturile dintre partile contractante, în concordanta cu principiul vointei reale (art. 977 Cod civil) si cu principiul fortei obligatorii (art. 969 Cod civil), va produce efecte actul juridic secret, care exprima vointa lor reala, si nu cel aparent. Aceleasi efecte se vor produce si în raport cu succesorii universali si cu titlu universal ai partilor (art. 1175 teza I Cod civil). Prin exceptie, în situatia în care simulatia este realizata în scopul fraudarii intereselor acestor categorii de succesori, efectele actului secret nu se vor produce fata de ei, întrucât trebuie considerati terti într-o asemenea situatie. Tot terti sunt considerati si succesorii cu titlu particular, precum si creditorii chirografari.

2) Efectele simulatiei fata de terti. In raporturile fata de terti, potrivit art. 1175 teza II Cod civil, actul secret nu poate avea nici un efect. In consecinta, tertilor nu le va putea fi opusa decât situatia rezultata din actul public, desi aceasta nu corespunde realitatii. Actul secret, desi cuprinde adevaratele raporturi dintre terti, este inopozabil tertilor, deoarece acesta nu a fost facut public astfel încât tertii sa îl cunoasca. In acest mod simulatia reprezinta o exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Pentru ca efectele actului secret sa nu se produca, este necesar ca tertii sa nu fi avut cunostinta de existenta si continutul actului secret, adica sa fie de buna-credinta. In cazul în care au avut cunostinta de existenta actului secret, în momentul încheierii simulatiei, actul secret le va fi opozabil, pentru ca în ce îi priveste, si-a pierdut caracterul secret. Cu toate acestea, se considera ca tertii pot sa învoce efectele actului secret care

sunt în favoarea lor. De exemplu, creditorul chirografar poate sa invoce dispozitiile actului secret din care rezulta ca debitorul sau nu a vândut de fapt imobilul proprietatea sa si sa treaca la executarea silita a acestuia. Rezulta ca tertii beneficiaza de un drept de optiune între cele doua acte. Dreptul de optiune le este recunoscut numai sunt de buna-credinta si au luat cunostinta de simulatie într-un moment ulterior încheierii ei. In cazul în care sunt de rea-credinta, le vor fi opozabile doar efectele actului secret. In ultimul caz, nici macar nu mai suntem în prezenta unei simulatii, din moment ce actul secret poate sa fie cunoscut de terti.

3) Efectele simulatiei în raporturile dintre terti. In raporturile dintre terti, se pot ivi situatii în care unii dintre ei sa aiba interesul de a invoca actul secret iar ceilalti actul public. Se considera ca vor avea câstig de cauza aceia dintre terti care, cu buna-credinta vor invoca actul aparent.

4) Actiunea în simulatie

1. Notiune.Caracterizare. Actiunea în simulatie este acea actiune prin care persoana interesata înlatura aparenta creata de mecanismul simulatiei. Ea prezinta urmatoarele caracterisici:

- poate fi exercitata de catre orice persoana interesata sa se constate existenta si continutul actului secret, în scopul de a invoca în favoarea sa acest act sau de a-l ataca daca nu îi este favorabil. Persoana interesata poate sa fie o parte contractanta, fata de care cealalta parte refuza sa execute actul secret, un creditor al uneia dintre parti, care doreste sa dovedeasca fictivitatea actului de înstrainare a bunului debitorului sau, etc.

- este o actiune în constatare;

- este o actiune imprescriptibila;

- se deosebeste de actiunea prin care se urmareste executarea obligatiilor din actul secret sau desfiintarea actului secret. Aceasta din urma actiune este (spre deosebire de actiunea în simulatie) o actiune în realizare, patrimoniala si de regula prescriptibila extinctiv.

2. Proba simulatiei se face diferit dupa cum persoanele care invoca existenta simulatiei sunt parti sau terti:

- partile participante la simulatie, pot proba actul secret numai în conditiile prevazute de art. 1191 si urm. Cod civil. Prin exceptie, se admite ca dovada simulatiei se poate face prin orice mijloc de proba (adica si cu martori sau prezumtii) când:  pârâtul consimte la administrarea unei asmenea probe; când exista un început de dovada scrisa; în cazul imposibilitatii morale a preconstituirii de proba scrisa; când consimtamântul uneia dintre partile actului secret a fost viciat prin dol sau violenta; când suntem în prezenta unei simulatii ilicite menite sa încalce dispozitiile imperative ale legii; când actul public este fictiv. Partilor le sunt asimilate în acest caz succesorii universali sau cu titlu universal.

- tertii propriu-zisi pot dovedi existenta si cuprinsul actului secret prin orice mijloc de proba deoarece, fata de acestia, actul secret este un simplu fapt juridic.