Scurte precizari privind pedepsele aplicabile persoanei juridice

Scurte precizari privind pedepsele aplicabile persoanei juridice

Plecand de la faptul ca una dintre functiile pedepselor este aceea de prevenire, o anumita parte a doctrinei a a sustinut faptul ca stabilirea unor pedepse pentru persoana juridica nu va putea avea efecte preventive (generale sau speciale), tinind cont ca persoana juridica nu are nici capacitate volitiva nici intelectuala, ea nu se poate motive astfel incat sa actioneze in conformitate legea pentru a nu incalca obligatiile impuse si nici nu poate fi intimidata astfel incat sa nu recidiveze. Alti autori sustin insa ca, din contra, pedeapsa aplicata persoanei juridice are efecte preventive, afirmand ca o data pedepsita o persoana juridica, celelalte se vor intreba daca merita sa riste putandu-li-se aplica pedepse asemanatoare sau chiar mai aspre.

Art. 53¹ al Codului penal stabileste cadrul general al pedepselor aplicabile persoanelor juridice, respectiv precizeaza felurile si limitele generale ale pedepselor aplicabile persoanei juridice:

 Pedepsele sunt principale si complementare.

Pedeapsa principala este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.

Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice;

b) suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani;

e) afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare

Cu exceptia pedepsei complementare prevazuta la lit. a, toate celelalte pedepse sunt relativ deteminate, avind o limita minima si una maxima (chiar si in cazul pedepsei prevazute la lit. e, doar aparent suntem in prezenta unei pedepse nedeterminate ; in cuprinsul art. 71¹ al Codului penal sunt stabilite limitele de timp ale afisarii hotararii si numarul difuzarilor acesteia

Observam ca regimul sanctionator al persoanei juridice nu cuprinde pedepsele accesorii, asa cum se prevede in cazul regimului sanctionator al persoanelor fizice. Cata vreme pedepsele accesorii decurg din insasi natura pedepselor privative de libertate (aplicabile doar persoanelor juridice) era firesc ca aceasta categorie de pedepse sa fie exclusa din regimul sanctionator al persoanei juridice.

Este de mentionat faptul ca, pe langa pedepsele principale si cele complementare, persoanei juridice ii sunt aplicabile si masurile de siguranta, mai precis masura confiscarii speciale a bunurilor, prevazuta de art. 118 C.pen.

Singura pedeapsa principala prevazuta de lege pentru sanctionarea persoanei juridice este amenda. Majoritatea legislatiilor care reglementeaza raspunderea penala a persoanei juridice consacra acest model de cadru sanctionator, fundamentat in principal pe o singura pedeapsa principala. Limitele amenzii aplicabile persoanei juridice desi sunt net superioare celor aplicabile persoanei fizice, s-ar putea sa nu aiba forta necesara realizarii preventiei generale (pentru marile corporatii o amenda maxima reprezentand echivalentul a mai putin de 60 000 euro s-a putea sa nu aiba forta necesara realizarii scopului urmarit de legea penala). Au fost teoreticieni care au sustinut ca un criteriu de determinare a amenzii aplicabile persoanelor juridice sa fie dat de activul patrimonial sau cifra de afaceri (respectivul criteriu este insa respins de alti autori pe motiv ca ar contraveni principiului egalitatii in fata legii).

In ceea ce priveste pedepsele complementare o singura precizare ar trebui facuta referitoare la utilitatea introducerii unei noi astfel de pedepse, des intalnita si aplicata in dreptul penal al altor state si anume interzicerea de a emite cecuri, bilete la ordin si cambii, pe o anumita perioada de timp. Ratiunea acestei noi pedepse consta in amploarea fenomenului infractional prin utilizarea frauduloasa a unor asemenea mijloace de plata, cu efecte nefaste asupra economiei nationale.

Art. 53² al Codului penal reglementeaza modul de aplicare si executare a pedepselor complementare in cazul persoanei juridice:

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci cand instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savarsita, aceste pedepse sunt necesare.

Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa.

Pedepsele complementare prevazute in art. 53¹ alin. 3 lit. b)-e) se pot aplica in mod cumulativ.

Executarea pedepselor complementare incepe dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare 

Criteriile generale de individualizare a pedepselor aplicabile persoanei juridice sunt reglementate in art. 72 alin. 3 C. pen.

In ceea ce priveste modul de aplicare a pedepselor complementare persoanei juridice, distingem intre aplicarea lor facultativa si aplicarea lor obligatorie.

Aplicarea facultativa este prevazuta de alin. 1 al art. 53² C.Pen., legiuitorul lasand la aprecierea instantei aplicarea pedepselor complementare in functie de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savarsita.

Aplicarea obligatorie este prevazuta de alin. 2 al art. 53² C.Pen si functioneaza atunci cand in norma de incriminare cuprinsa in Partea speciala a codului penal sau intr-o alta lege speciala se prevede un regim sanctionator ce include si aplicarea obligatorie a unor pedepse complementare.

Pot fi identificate urmatoarele deosebiri fata de pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice:

pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice nu sunt conditionate in aplicarea lor de un cuantum al amenzii;

momentul cand incepe executarea lor: executarea pedepselor complementare incepe dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare spre deosebire de pedepsele complementare aplicabile persoanelor fizice a caror executare incepe dupa ce pedeapsa principala a fost executata sau coniderat[ ca executata.

Dupa ce in art. al Codului penal s-a reglementat sistemul pedepselor aplicabile persoanei juridice, principiul legalitatii pedepselor impunea legiuitorului reglementarea continutului acestor pedepse.

Art. 71¹ al Codului penal reglementeaza "Continutul pedepsei amenzii". Amenda este o pedeapsa cu caracter patrimonial constand in diminuarea patrimoniului persoanei juridice prin obligarea acesteia la plata unei sume de bani care se face venit la bugetul de stat. Existenta patrimoniului persoanei juridice a constituit un argument in favoarea instituirii raspunderii persoanei juridice, deoarece avand patrimoniu, persoanei juridice ii pot fi aplicate pedepse patrimoniale.

Art. 71¹ alin. 2 si 3 al Codului penal stabilesc un paralelism intre raspunderea persoanelor fizice si a celor juridice, prin raportarea la pedeapsa principala prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita de persoana fizica:

"Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.

Art. 72 alin. 3 al Codului penal prevede criteriile generale de individualizarea a pedepselor specifice persoanei juridice:

La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridica se tine seama de dispozitiile partii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savarsite si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Aceste criterii sunt in mare similare individualizarii pedepsei in cazul persoanelor fizice cu atat mai mult cu cat poate fi identificat un mechanism sincronic de stabilire a pedepsei principale aplicabile persoanei juridice prin raportare la limitele de pedeapsa fixate in Partea speciala a Codului penal pentru persoana fizica, dupa criteriile prevazute de art. al Codului penal.

Unii autori considera ca ar trebui sa se tina seama si de situatia economica a persoanei juridice sau de consecintele sociale ale pedepselor aplicabile ei. Amenda, de exemplu, nu trebuie sa fie o confiscare deghizata a averii, dupa cum suspendarea activitatii nu trebuie sa fie urmata de dizolvarea persoanei juridice. Scopul pedepsei nu poate fi unul distructiv, fiind recomandata pe cat posibil salvarea persoanei juridice. Alti autori considera insa ca pedeapsa aplicata cu ignorarea acestor imprejurari nu poate fi considerata inechitabila.

Referitor la efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor aplicate persoanei juridice, trebuie facute urmatoarele mentiuni:

spre deosebire de persoana fizica unde circumstantele atenuante produc diferite efecte, in cazul persoanei juridice, vorbim despre un efect unic ce opereaza doar asupra pedepsei principale a amenzii, determinand doar reducerea acesteia sub minimul special;

circumstantele atenuante nu au efect asupra pedepselor complementare, in sensul de a inlatura aplicarea acestora, ele ramanand doar unele dintre criteriile generale de individualizarea a pedepsei, potrivit art. 72 alin.3 al Codului penal.

tehnica folosita de legiuitor in cazul persoanei juridice este diferita de cea utilizata in cazul persoanei fizice: daca in cazul persoanei fizice legiuitorul a indicat limita maxima pana la care se pote cobori sub minimul special, in cazul persoanei juridice legiuitorul prevede cu cat se poate cobori sub minimul special, limita maxima pana la care amenda poate fi redusa fiind dedusa prin raportarea minimului special al amanezii la cota de ¼ sau 1/3 cu care se poate cobori sub acel minim.

Referitor la efectele circumstantelor agravante asupra pedepselor aplicate persoanei juridice, trebuie facute urmatoarele mentiuni:

efectele circumstantelor agravante asupra pedepselor aplicate persoanei juridice sunt similare cu efectele acestora asupra pedepsei aplicate persoanei fizice, in sensul ca amenda poate fi sporita pana la maximul ei special, iar daca acesta este neindestulator, se poate adauga un spor de pana la ¼ din acest maxim..

sporul aplicabil persoanei juridice este mai mic decat sporul aplicabil persoanei fizice; unii autori considera inechitabila aceasta prevedere, sustinind ca efectul circumstantelor agravante asupra amenzii ar trebui sa fie similar, indifferent daca inculpatul este persoana fizica sau juridica.

In ceea ce priveste termenele de prescriptie a raspunderii penale a persoanei juridice, legiuitorul a stabilit termene distincte de cele privind prescriptia raspunderii penale a persoanei fizice, dar in accord cu sistemul de stabilire a pedepsei principale aplicabile persoanei juridice, astfel incat termenele de prescriptie a raspunderii penale a persoanei juridice se stabilesc prin referire la pedeapsa privative de libertate aplicabila persoanei fizice pentru infractiunea savarsita. Unii autori considera ca termenele de prescriptie a raspunderii penale atat pentru persoana fizica cat si pentru persoana juridical ar trebui sa fie identice, deoarece potrivit actualei reglementari se pot ivi situatii caudate: de exemplu, pentru infractiunea savarsita de persoana fizica ce a actionat in numele si folosul persoanei juridice, sa nu se fi implinit termenul de prescriptie, acesta fiind de 15 ani, dar pentru aceeasi infractiune savarsita de persoana juridica sa se fi implinit termenul de prescriptie al raspunderii penale, acesta fiind de 10 ani. Sustinatorii opiniei ca avem de-a face cu o inegalitate de tratament, merg chiar pana la a avansa ideeea unei neconstitutionalitati a prevederilor art. 122 al Codului penal si fac trimitere la art. 16 din Constitutie, sustinind respectarea principiului egalitatii in fata legii a cetatenilor chiar si atunci cind se instituie raspunderea penala a persoanei juridice. In sustinerea acestei necesitati de consacrarae a egalitatii de tratament, un argument il constituie alin. ultim al art. 122 "Raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru persoana fizica, dispozitiile prevazute in art. 121-124 aplicandu-se in mod corespunzator

Asadar si in cazul persoanei juridice opereaza:

intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale in conditiile art. 123 C. pen;

prescriptia speciala prevazuta de art.128

In schimb in cazul persoanei juridice nu opereaza dispozitiile privitoare la suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale, prevazute de art. 128 C. pen., deoarece art. 122 alin. 3 nu face trimitere la el. Normal si firesc ar fi ca o viitoare modificare sa priveasca si aceasta omisiune, fiind evident faptul ca si in cazul persoanei juridice poate interveni o imprejurare de neprevazut sau de neinlaturat care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

In ceea ce priveste prescriptia executarii pedespelor aplicate persoanei juridice, urmatoarele precizari se impun a fi facute :

legiuitorul a facut distinctie intre prescriptia executarii pedepsei principale si prescriptia executarii pedepselor complementare ;

termenul de prescriptie a executarii pedepsei principale a amenziui este de 5 ani care incepe sa curga de la data cand hotararea de condamnare a ramas definitiva; unii autori considera ca ar fi fost utila si necesara stabilirea unor termene de prescriptie a exectarii pedepsei principale diferentiate in raport de cuantumul amenzii ;

o formulare generatoare de confuzii gasim insa in ceea ce priveste termenul de prescriptie a executarii pedepselor complementere aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a caror activitate nu poate fi suspendata se prescrie intr-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata . Criticile ce pot fi aduse unei astfel de formulari pot fi sintetizate dupa cum urmeaza :

- Conform art. 74⁴     "Pedepsele complementare prevazute in art. 53¹ alin. 3 lit. a) si b) nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor, constituite potrivit legii.

Dispozitiile prevazute in alin. 1 se aplica si persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei", pe cale de consecinta dizolvarea sau suspendarea activitatii aplicate altor persoane juridice s-ar putea prescrie in termen de 3 ani la fel ca si celelalte pedepse complementare.

Unii autori sustin ca dizolvarea persoanei juridice nu este o pedeapsa complementara susceptibila de prescriptie, pentru ca ea opereaza din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Trebuie de asemnea facuta distinctia intre dizolvare si lichidare, asftel incat chiar daca lichidarea nu s-a efectuat in termen de 3 ani de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare prin care s-a dispus dizolvarea persoanei juridice, aceasta nu inseamna ca persoana si-ar putea recapata personalitatea juridica.

- nici celelalte pedepse complementare nu sunt susceptibile de prescriptia executarii deoarece neexecutarea cu rea-credinta a acestor pedepse complementare are drept consecinta dizolvarea persoanei juridice. Lasand o persoana juridica (condamnata definitiv careia i s-a aplicat o pedeapsa complementara) sa se bucure de reuzltatele economice obtinute in perioada in care activitatea ei trebuia, de exemplu, sa fie total sau partial suspendata, cu motivarea ca s-a prescris executarea acestei pedepse, se confera caracter licit unor venituri obtinute ilicit prin neexectarea pedpsei.

- singura pedeapsa complementara susceptibila de prescriptia executarii ar fi pedeapsa afisarii sau difuzarii hotararii de condamnare.

Un alt text de lege care a starnit controverse este cel al art. 134 C. pen., referitor la reabilitarea de drept a persoanei juridice : Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca in decurs de 3 ani, de la data la care pedeapsa amenzii sau, dupa caz, pedeapsa complementara, a fost executata sau considerata ca executata si persoana juridica nu a mai savarsit nicio alta infractiune. Unii autori sustin ca ar fi fost mult mai eficient din punct de vedere a executarii pedepselor complementare ca reabilitarea persoanei juridice sa fie facuta doar pe cale judecatoreasca, persoana juridica fiind astfel obligate sa faca dovada executarii pedepselor complementare, ceea ce ar fi garantat inca o data executarea acestora in termenele si conditiile stabilite prin hotararea de condamnare.

Modificarile aduse Codului penal prin Legea nr 278/2006 referitoare la raspunderea penala a persoanei juridice au impus modificari in aceasta materie si in Codul de procedura penala. Datorita nuantarii necesare in ceea ce priveste tragerea la raspundere penala a persoanei juridice s-a considerat necesara introducerea in titlul IV al Codului de procedura penala a unei proceduri speciale ce vizeaza persoana juridica in intelesul dat acestui termen de catre Codul penal in vigoare. Este vorba despre art. 479¹ - 479¹⁵ potrivit carora actiunea penala in ceea ce priveste persoanele juridice are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanei juridice ce a savarsit o infractiune.