Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale potrivit Codului de procedura fiscala

Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale potrivit Codului de procedura fiscala

Prin adoptarea si intrarea in vigoare a Codului de procedura fiscala s-a realizat unificarea reglementarilor privind solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile centrale si locale.

Sediul materiei este reprezentat de normele cuprinse in Titlul IX al Codului de procedura fiscala aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata.

Potrivit art. 205 din legea mai sus evocata, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie, ca o cale de atac administrativa, potrivit procedurii legale.

Contestatia nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.

Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturilor sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizia de impunere se contesta numai impreuna.

Pot fi contestate in conditiile de mai sus si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

in cazul deciziilor referitoare la baza de impunere contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.

Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Referitor la forma si continutul contestatiei, potrivit art. 206 din Cod, contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:

a) datele de identificare a contestatorului;

b) obiectul contestatiei;

c) motivele de fapt si de drept;

d) dovezile pe care se intemeiaza;

e)semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in
cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.

Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.

In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. in situatia in care se constata nerespectarea acestei obligatii, organele de solutionare trebuie sa puna in vedere contestatorului, printr-o adresa, sa precizeze, in termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate, individualizata.

Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal sub sanctiunea decaderii.

In cazul in care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi inaintata de catre acesta, in termen de zile de la inregistrare, organului de solutionare competent.

In situatia in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Daca actul administrativ nu contine elemente referitoare la posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care aceasta se depune, contestatia poate fi depusa in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.

Contestatia poate fi retrasa de contestator pana la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.

Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestatie in interiorul termenului general de depunere a acesteia.

Competenta de solutionare a contestatiilor este reglementata de art. 209 C.proc.fisc.

Astfel, contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a titlurilor de creanta privind datoria vamala se solutioneaza dupa cum urmeaza:

a)  contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 1.000.000 lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal;

b) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, formulate impotriva actelor emise de organe centrale, precum si cele formulate de marii contribuabili se solutioneaza de catre organe competente de solutionare constituite la nivel central, respectiv Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente.

Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.

Contestatiile formulate impotriva actelor administrative locale se solutioneaza de catre acestea.

Cuantumul sumelor care determina limita de competenta se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

in solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.

Organele competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie, iar cele ale autoritatilor administratiei locale prin dispozitie.

Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.

Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.

Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.

Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.

Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.

Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.

Dispozitiile procedurale privind introducerea altor persoane in procedura de solutionare sunt reglementate de art. 212 C.proc.fisc.

Astfel, organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, in solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei, inainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003.

Persoanele care participa la realizarea venitului si nu au inaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.

Persoanei introduse in procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si obligatiile partilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza obiectul contestatiei si are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.

Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.

in solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.

Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii si autoritati.

Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac.

Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora pot sa depuna probe noi in sustinerea cauzei. in aceasta situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupa caz, i se va oferi posibilitatea sa se pronunte asupra acestora.

Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate nu se va mai proceda la analiza de fond a cauzei.

Organul de solutionare competent poate suspenda prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:

a)  organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele de drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;

b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.

Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.

Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent, indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.

Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.

Organul de solutionare a contestatiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat pana la solutionarea contestatiei, la cererea temeinic justificata a contestatorului.

Daca se suspenda executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda si executarea deciziei de impunere ulterioare.

Organele de solutionare pot dispune instituirea masurilor asiguratorii de catre organul fiscal competent in conditiile Codului de procedura fiscala.

Prin decizie contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa.

In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.

Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.

Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei pe cale administrativa.

Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.

Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse in cauza, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestator sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.