Solutionarea pasnica a diferendelor

Solutionarea pasnica a diferendelor

Sect 1. Principiul solutionarii pasnce a diferendelor international.

1.1.Consacrarea jurid a princip. Proceduri pt solutionarea pe cale pasnica a conflictelor dintre state, cum ar fi negocierile, medierea sau arbitrajul, au fost folosite inca din antichitate. Cele 2 Conferinte de la Haga, din 1899 si 1907, respectiv Convent incheiate in cadrul acestora, au codificat procedurile de solutionare pasnica, iar odata cu infiintarea Societatii Natiunilor, la mijloacele pasnice identificate prin cele 2 conventii s-au adaugat atributiile in acest domeniu ale Consil Societatii Natiunilor si s-a creat Curtea Permanenta de Justitie International ca prima institutie permanenta cu functii jurisdict careia i se puteau adresa doar statele. Dar obligatia statelor de a solutiona exclusiv pe cale pasnica diferendele dintre ele, considerata ca unul dintre princip fundament ale dr international a fost consacrata doar odata cu intrarea in vigoare a Cartei ONU si cu impunerea prin Carta si a celuilalt princip fundament al dr international referitor la interzicerea recursului la forta. Astfel, in art.2 alin(3) al Cartei (Principiile) se stabileste ca ,,toti membrii Organiz vor rezolva diferendele lor international prin mijloace pasnice, in asa fel incat pacea si securitatea international, precum si justitia, sa nu fie puse in primejdie", iar inca din art.1 al Cartei (Scopurile organiz), se afirma ca organiz isi propune ,,sa infaptuiasca, prin mijloace pasnice si in conformitate cu principiile justitiei si dr international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu caracter international care ar putea duce la o incalcare a pacii". Ca un prim comandament legat de reglem pasnica a diferendelor international e obligatia statelor de a solutiona orice diferend exclusiv prin mijloace pasnice. E vorba despre o obligatie generala care se refera la toate categoriile de litigii, indiferent de natura acestora. Pt realiz acestei obligatii de ordin general statelor le incumba o obligatie prealabila folosirii mijloacelor pasnice de solutionare a diferendelor, si anume obligatia de a evita nasterea unor diferende, prin dezvoltarea unor relatii de cooperare si buna vecinatate care sa conduca la mentinerea pacii si securitatii international. Respectarea princip reglem pasnice a diferendelor implica recunoasterea unor dr, ca si impunerea unei serii de obligatii corelative, dintre care sunt de retinut urmatoarele: a)In timpul procesului de reglem pasnica, statele parti la un diferend international, ca si alte state, tb sa se abtina de la orice act susceptibil de a agrava situatia; b)Aplicarea princip solutionarii pasnice impun respectarea riguroasa a libertatii partilor de alegere a modalitatilor acestei reglem. Astfel partile la un diferend au dr de a alege, in mod liber, prin consimtamant reciproc, acele mijloace de reglem pasnica care se potivesc cel mai bine imprejurarilor si naturii diferendului; c)Pe cale de consecinta, obligatia de a solutiona orice diferend sau situatie pe cale pasnica nu pote fi considerata ca incompatibila cu exercitarea suveranitatii statelor; d)Diferendele tb sa fie solutionate in conformitate cu princip de justitie si de dr international.

1.2.Notiunile de diferend si situatie. In anul 1924, Curtea Permanenta de Justitie International a definit diferendul ca ,,un dezacord asupra unei probleme de dr sau de fapt, o opozitie de teze juridice sau de interese intre state". In Carta ONU si in alte documente international, alaturi de notiunea de ,,diferend" figureaza si notiunea de ,,situatie", aceasta din urma cu un sens mai larg: ca o stare de fapt care ar putea duce la frictiuni international sau ar putea da nastere unui diferend. In timp ce diferendul reprez o neintelegere sau un dezacord declarat intre doua sau, uneori, intre mai multe state, cu privire la un dr, o pretentie sau un interes, termenul de situatie exprima o stare de fapt care ar putea da nastere unui diferend si care, de regula, priveste mai multe state. In plus, in timp ce obiectul diferendului este, in general, precis si clar circumscris, situatiile implica interese mai complexe ce antreneaza ingrijorarea unui nr mai mare de state.

1.3.Mijloacele de reglem pasnica. In ansmblul mijloacelor pasnice de solutionare a diferendelor international se face distinctie intre: -mijloace politice sau diplomatice: negocierile, bunele oficii, medierea, ancheta, concilierea; -mijloace de natura jurisdictionala: arbitrajul si solutionarea judiciara; -organisme sau acorduri regionale: proceduri de solutionare create in cadrul anumitor organizatii international sau prin tratate international.

Sect 2. Mijloacele diplomatice (politice) sunt:

Negocierea, ca mijloc politico-diplomatic de solutionare pe cale pasnica a diferendelor, consta in contacte directe intre parti, in vederea solutionarii diferendului sau a clarificarii elementelor acestuia, in scopul determinarii procedurii pe care partile o vor adopta pt solutionarea propiu-zisa a diferendului. Negociatorii intr-un difernd sunt, in general, functionari ai ministerelor afacerilor externe si/sau membri ai misiunilor diplomatice ale unui stat acreditati pe langa celalalt stat, dar pot fi si alte personalitati care poseda experienta si prestigiu in domeniile ce formeaza obiectul diferendului. In anumite etape ale negocierilor, la acestea pot participa chiar sefi de stat ori de guvern. O regula care se degaja in legatura cu negocierile international are in veder desfasurarea acestora cu buna-credinta, deci cu intentia reala de a se ajunge la o solutie reciproc acceptabila. Durata negocierilor variaza in functie de imprejurarile concrete ale fiecarui caz putand sa se desfasoare doar cateva zile ori mai muti ani, sau chiar decenii. Prin anumite tratate international se stabilesc uneori termene limita pt purtarea negocierilor, dupa care daca nu se ajunge la o solutie acceptata de parti se poate trece la alte mijloace pasnice.

2.2.Bunele oficii desemneaza actiunea amicala a unui tert-care poate fi una sau mai multe pers, unul sau mai multe state sau una sau mai multe organiz international-, tert care intervine pt a facilita contactele directe intre partile la un diferend si a le determina sa negocieze ori sa reia negocierile intrerupte. Pers ori statul care ofera bunele oficii nu se implica deci in solutionarea de fond a diferendului, ci faciliteaza doar comunicarea directa intre parti. In orice caz pt a se angaja in actiuni de bune oficii, tertul are nevoie de acceptarea partilor.

2.3.Medierea reprez acea modalitate de solutionare a diferendului ce presupune un cadru mai formal de negociere, in care partile recurg la serviciile unui mediator care serveste de intermediar, in incercarea de a determina fiecare parte sa inteleaga punctul de vedere al celeilalte parti si, la momentul optim, sa propuna chiar solutii concrete pt rezolvarea diferendului, care insa nu sunt obigatorii pt parti. Mediatorul poate fi o pers aleasa tinand seama de calitatile sale personale sau de functiunile ce la indeplineste, sau poate fi una sau mai multe state ori o organiz international. Reusita unei medieri international depinde in mare masur de calitatile mediatorului.

2.4.Ancheta international este o tehnica traditionala, cutumiara, folosita in cazurile in care exista divergente intre partile la un diferend, asupra situatiei de fapt care l-a degenerat. In aceste cazuri se face apel la terte pers care nu sunt implicate in litigiu. Procedura anchetei impune crearea unor comisii international de acheta pe baza unui acord international incheiat de partile in litigiu. Comisiile de ancheta se alcatuiesc dintr-un nr impar de membri, denumiti comisari, care pot fi cetateni ai statelor parti la diferend, dar si ai unor state terte. Comisarii sunt alesi si isi indeplinesc misiunea in calitate de specialisti, nu de reprezentanti ai statelor. Astfel parile sunt reprez de agenti care expun fiecare versiunea propie asupra faptelor ce formeaza obiectul investigatiei. Cu acest prilej, se pot prezenta diverse documente, se pot audia martori si experti. Comisia se pote deplasa si pe teren pt a face constatari directe, dar numai cu acordul statelor peteritoriul carora urmeaza sa se desfasoare. In urma tuturor acestor cercetari Comisia de ancheta adopta un raport cu majoritate de voturi. Raportul nu este obligatoriu, partile la diferend fiind libere sa nu tina seama de concluziile acestuia, iar in cuprinsul acestuia, comisia se va limita la stabilirea situatiei de fapt fara a propune solutii referitoare la fondul diferendului.

2.5.Concilierea international este un mod de reglem a diferendelor international de orice natura, in care o comisie, constituita de parti, fie cu titlu permanent, fie pt o anumita situatie, ca urmare a unui diferend, procedeaza la o examinare impartiala si se straduieste sa defineasca termenii unui aranjament, susceptibil de a fi acceptat de parti, ori acorda partilor orice concurs care ii va fi cerut in vederea reglementarii. Concilierea se desfasoara prin intermediul unei comisii. Comisia de conciliere se alcatuieste dintr-un nr impar de conciliatori si are atributii atat de elucidare a faptelor care au generat diferendul, cat si de clarificare a problemelor de dr pe care acesta le ridica. Ea intocmeste un raport, ale carei concluzii tb sa fie motivate, in fapt si in dr, prin acestea propunandu-se partilor anumite aranjamemte convenabile pe baza de concesii reciproce.

Sect 3. Mijloacele jurisdictionale se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi fundamentale ale functiunii jurisdictionale: procedura are caracter contradictoriu si tb sa garanteze egalitatea partilor si dr lor la aparare; ea se finalizeaza printr-o hotarare, intemeiata pe considerente de dr; hotararea este pronuntata de un organ independent fata de partile in litigiu si este obligatorie pt acestea. Realizarea jurisdictiei international, spre deosebire de jurisdictia interna, este maracata insa de unele particularitati care rezulta din faptul ca justitiarii sunt in principal statele purtatoare de suveranitate.

Sect 4. Arbitrajul international este un mijloc de solutionare pasnc a diferndelor international in cadrul caruia partile la un diferend, printr-un acord formal incredinteaza solutionarea diferendului unui tert care poate fi reprezentat de o pers sau mai multe pers si se supun deciziei acestuia, ca urmare a unei proceduri contencioase din care rezulta o hotarare definitiva. Recurgerea la arbitraj este facultativa, fiind conditionata de acordul partilor intr-un diferend. Acordul partilor poate sa imbrace urmatoarele forme: a)Compromisul, care reprez un tratat international prin care partile consimt sa supuna diferendul dintre ele unei instante arbitrare; b)Clauza compromisorie, care este o clauza generala sau speciala inclusa intr-un tratat incheiat de parti prin care acestea inteleg sa supuna eventualele diferende dintre ele unei instante arbitrare; c)Declaratie unilaterala a statului la semnarea, ratificarea unui tratat sau la alt moment ulterior, prin care alege arbitrajul ca mijloc de solutionare a diferendelor relative la aplicarea si interpretarea acelui tratat.

4.1.Rolul partilor in procedura arbitrala. Implicarea partilor in organizarea si desfasurarea acestei modalitati de tip jurisdictional, se manifesta prin: a)Alegerea organului arbitral si compunerea acestuia. In afara arbitrului unic si a tribunalului arbitral, o alta forma de arbitraj este arbitrajul prin intermediul comisiilor mixte, care au fost constituite pt areglementa reclamatii pecuniare sau conflicte de delimitarea a frontierelor. In cazul tribunalului arbitral, acesta este compus dintr-un nr dat de arbitri, la alegerea partilor la diferend. Arbitrii sunt in nr impar, de regula 3 sau 5; partile numesc cate un nr egal de arbitrii care, la randul lor, aleg un arbitru tert sau un supraarbitru; b)Definirea misiunii organului arbital. Partilor le incumba sa determine si limitele competentei organului arbitral si sa-i defineasca misiunea care rezulta din formularea problemei ce tb rezolvata si care se include in mod necesar in compromis. Arbitrii nu vor putea sa statueze decat chestiunea ce li s-a supus, caci altfel sentinta lor va fi nula. Atunci cand partile nu se implica in aspectele procedurale, organul arbitral e judecatorul propiei sale competente, in sensul ca isi adopta propiile reguli de procedura; c)Dr aplicabil. Ca regula, tribunalul arbitral tb sa statueze in functie de dr hotarat de partile la diferend, chiar si in cazul cand acestea stabilesc reguli speciale, aplicabile numai litigiului in cauza. d)Procedura. Partile la diferend pot fixa chiar ele regulile procedurii arbitarle. Procedura cuprinde 2 faze, una scrisa si alta orala, aceasta din urma avaind caracter facultativ. Tribunalul e abilitat sa citeze martori, sa ordoneze expertize si sa indice masuri conservatorii. Deliberarile tribunalului sunt secrete.

4.2.Sentinta arbitrala nu poate produce efecte decat intre parti si se bucura de autorit lucrului judecat. Ea e obligatorie pt parti, are caracter definitiv, dar nu e executorie. Executarea sentintelor e voluntara si se bazeaza pe buna-credinta a partilor care au decis sa aleaga si sa urmeze aceasta modalitate de solutionare a diferendului.

Sect 5. Curtea International de Justitie.

5.1.Caracterul facultativ al jurisdictiei CIJ. Exprimarea consimtamantului statelor. Statele membre ONU sunt obligate sa supuna jurisdictiei Curtii solutionarea diferendelor dintre ele numai daca au consimtit expres la aceasta. Exprimarea consimtamantului statelor de a se supune jurisdictiei CIJ poate avea loc a priori,deci inainte si indiferent de existenta vreunui diferend, sau a posteriori deci in cazul si pt solutionarea unui anumit diferend. 1.Acceptarea a priori a jurisdictiei CIJ se pote face prin 2 modalitati distincte: a)printr-o declaratie, respectiv un act unilateral, denumit si ,,clauza facultativa", care se depune la Secretarul General al ONU si prin care un stat se angajeaza sa supuna Curtii toate diferendele jurid care ar aparea in raporturile sale cu un alt stat, cu conditia ca acesta sa accepte aceeasi jurisdictie. Acceptarea a priori a jurisdictiei CIJ mai poate sa rezulte din anumite tratate bilaterale sau multilaterale, privind solutionarea pasnica a diferendelor, care stabilesc competenta CI; b)prin clauzele compromisorii ale unor tratate bilaterale sau multilaterale, avand ca obiect un anumit domeniu de cooperare international, clauze prin care statele parti accepta sa supuna jurisdictiei Curtii eventualele diferende aparute intre ele in cursul tratatului respectiv. 2.Acceptarea a posteriori a jurisdictiei CIJ, deci dupa aparitia intre 2 state a unui diferend, se face printr-un acord special care intervine intre aceste state. Acordul poarta denumirea de compromis si in cuprinsul lui statele stabilesc obiectul diferendului sau problemele asupra carora doresc sa se pronunte Curtea.

5.2.Compunerea si strucrura Curtii are in vedere judecatorii Curtii si organizarea activitatii acestora. Judecatorii permanenti. Curtea e constituita dintr-un corp de 15 magistrati, alesi pe termen de 9 ani si care pot fi realesi, indiferent de cetatenia lor, dintre pers care se bucura de cea mai inalta consideratie morala si care reunesc conditiile cerute pt exercitarea in partile lor de origine a celor mai inalte functii judiciare, ori care sunt juristi avand o competenta recunoscuta in domeniul dr international. Alegerea judecatorilor CIJ se face de catre Consiliul de Securitate si Adunarea Generala a ONU de pe o lista de candidati intocmita de Secretarul General, la propunerea statelor membre ONU. Curte actioneaza in plen si functioneaza ca un ansamblu. 9 judecatori pot constitui un cvorum. Curtea alege un presedinte si un vicepresedinte, pe perioade de cate 3 ani. Judecatorii ad-hoc. Orice stat parte la un diferend supus Curtii tb sa numeasca, pt solutionarea acelui diferend, un judecator ad-hoc, daca niciunul dintre ci 15 judecatori nu e cetatean al sau. Judecatorii ad-hoc sunt deci speciali desemnati pt un litigiu bine determinat.misiunea lor inceteaza odata cu incheierea procesului care a ocazionat numirea lor. Pin numirea de judecatori ad-hoc se urmareste garantarea unei bune adm a justitiei si asigurarea egalitatii partilor. Judecat ad-hoc vor avea aceleasi dr ca si ceilalti judecatori, dar numai pt diferendul la a carui judecare participa. Camerele Curtii. Conform art.26 din Statut, Curtea poate oricand sa onstituie una sau mai multe camere alcatuite din 3 sau mai multi dintre judecatorii sai, pt examinarea anumitor cauze cum ar fi, de exp:conflicte de munca ori cauze privind tranzitul si comunicatiile. Pt a solutiona o anumita cauza ce reprez un interes particular, Curtea poate sa instituie, la cererea partilor, o camera de judecata ad-hoc mai restransa formata din 3-5 judectori, sau poate dispune formarea anual a unei Camere compusa din 5 judecatori care sa dezbata si sa solutioneze cauzele care preteaza unei proceduri sumare.

5.3.Competenta contenciosa a CIJ poate fi analizata sub 2 aspecte: 1.competenta personala-numai statele pot sa fie parti in cauzele supuse Curtii, pers fizice si jurid nu au acces la jurisdictia CIJ. 2.competenta materiala. Conform art.36 alin (1) din Statutul CIJ, in competenta Curtii intra toate diferendele de ordin jurid avand ca obiect: interpretarea unui tratat; orice probleme de dr international; existenta oricarui fapt care, daca ar fi stabilit, ar constitui incalcarea unei obligatii international; natura sau intinderea reparatiei datorate pt incalcarea unei obligatii international.

5.4.Regulile de procedura ale Curtii. Desfasurarea procesului in fata Curtii e conceputa incat sa permita partilor sa-si prezinte toate argumentele, de dr si de fapt, sa asigure contradictorialitatea, in urma careia toate problemele pe care le ridica speta sa pota fi calificata. Procedura admite ca faze distincte administrarea de probe scrise si dezbateri orale. E un sistem suplu care urmareste sa asigure o deplina egalitate intre parti. In cursul desfasurarii procesului, daca considera necesar,Curtea poate decide efectuarea unor anchete sau expertize. De asemenea statul parat poate ridica anumite obiectiuni cu privire la competenta Curtii sau referitor la admisibilitatea actiunii. In asemenea cazuri, rezolvarea acestor probleme considerate obiectiuni sau exceptii preliminare are prioritate aupra examinarii fondului. Dupa ascultarea partilor Curtea poate accepta aceste obiectiuni, le poate respinge ca nefondate sau poate considera ca nu au un caracter preliminar si ca vor fi examinate odata cu fondul litigiului. La cererea unei parti sau din oficiu, Curtea poate dispune, cu titlu provizoriu, luarea unor masuri conservatorii, pana la adoptarea solutiei definitive, in situatiile in care interesele partilor sau un anumit element al litigiului tb sa fie protejat. In situatia in care una dintre parti nu se infatiseaza sau nu isi prezinta sustinerile in fata Curtii, aceasta nu e obligata sa inceteze judecata cauzei.

.5.Hotararea. solutionarea unui diferend supus CIJ se incheie prin adoptarea unei hotarari. Solutia e aceea pt care opteaza majoritatea judecatorilor prezenti. In cazul unei impartiri egale intre voturile judecatorilor, va decide votul Presedintelui Curtii. Motivarea opiniilor separate ale judecatorilor aflati in minoritate fata de cei care au decis solutia adoptata de Curte se anexeaza la hotararea Curtii. Hotararea Curtii e definitiva si obligatorie. Ea se bucura de autoritatea lucrului judecat. Hotararea nu e opozabila decat partilor in litigiu si umai pt cauza pe care o solutioneaza. Caracterul obligatoriu al hot CIJ e interit si de o alta prevedere a Cartei, conform careia o parte la un diferend poate sesiza Consiliul de Securitate daca cealalta parte nu-si executa obligatiile ce-i revin in temeiul unei hot a Curtii. Intr-o asemenea situatie, Consiliul de Securitate poate, in caz ca socoteste necesar, sa faca recomandari sau sa hotarasca masurile de luat pt aducerea la indeplinire a hot.

.6.Competenta consultativa a CIJ. Pe langa competenta de a solutiona diferendelecare ii sunt supuse de catre state, Curte e imputernicita sa emita si avize consultative. Acestea pot fi cerute, pt orice problema juridica, de Adunarea Generala sau de Consiliul de Securitate. Cu autorizarea Adunarii Generale mai pot solicita avize consultative si alte organe sau institutii specializate ale ONU. Statele nu pot cere direct avize cosultative Curtii. Procedura in cazul avizelor consultative se aseamana in principiu cu cauzele contencioase. Dupa primirea cererii de aviz, grefierul notifica partile interesate care pot prezenta expuneri scrise sau orale si sunt admise sa le sustina. Avizele consultative ale CIJ nu au caracter obligatoriu. Opiniile Curtii au devenit o adevarata functie consultativa a acesteia, o parte foaret importanta din activitatea sa.

Sect 6.Instante jurisdictionale cu competenta speciala. In aceasta categorie se incadreaza instantele jurisdic create de state pt reglem acelor tipuri de litigii care privesc un domeniu specializat al activit international si un nr mai limitat de state. Aceste institutii au 3 trasaturi comune: a)ele pot fi sesizate cu privire la un diferend de catre state, dar si de catre particulari, pers fizice sau jurid; b) nu beneficiaza decat de competenta ce la e atribuita de actul constitutiv al unei organiz international sau de o conventie multilaterala; c)eterogenitatea dr aplicabil, ca o consecinta fireasca a primelor 2 trasaturi. Dintre aceste institutii amintim: 1.Tribunalul International pt Dr Marii. Acest tribunal a fost creat prin Conventia Natiunilor Unite asupra dr marii din 1982, cu scopul de a constitui, pt activitatile ce intra sub incidenta Convntiei, un organ permanent de jurisdictie international specializata. Tribunalul are sediul la Hamburg. Statutul tribunalului e asemanator, in multe privinte cu statutul CIJ. El se compune din 21 de membri independenti, alesi pe o perioada de 9 ani din listele de candidati prezentate de state, nici un stat ne putand prezenta mai mult de 2 candidati. Dpdv al structurii organului jurisdict, in cadrul Tribunalului se poate recurge la un sistem de camere, asemanator celui al CIJ. Dpdv al competentei, Tribunalul se caracteriz printr-o dualitate de regim astfel: dr spatiilor marine si dr teritoriilor submarine. Competenta generala a Tribunalului priveste toate diferendele si cererile care ii sunt supuse in conformitate cu Conventia. Tribunalul exetcita si o competenta speciala, privind activitatile de exploatare a resurselor Zonei international a teritoriilor submarine, pe care o exercita prin intermediul Camerei pt reglem diferendelor [rivind teritoriile submarine. Spre deosebire de CIJ, accesul la jurisdictia Tribunalului International pt Dr Marii e deschis nu numai statelor parti la Conventia din 1982, ci si unor entitati nestatale, implicate in activitati in Zona international a teritoriilor submarine (Autoritatea international a teritoriilor submarine, ,,Intreprinderea" si intreprinzatori particulari pers fizice/jurid), cu privire la raporturile lor contractuale cu Autoritatea sau ,,Intreprinderea". O alta particularitate a tribunslului o reprez eterogenitatea dr aplicat ce consta in: dispozitiile conventiei si celelalte reguli de dr international care nu sunt incompatibile cu aceasta; regulile, reglem si procedurile emise de Autoritatea international a teritoriilor submarine; clauzele oricarui contract referitor la activitati desfasuratein Zona. Sentintele Tribunlului sunt definitive si obligatorii. 2.Curtea de Justitie a UE. Aceasta instanta a fost creata prin tratatul de la Paris din 1951, privind constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, ca organ judiciar al acestei organizatii. A fost inlocuita in 1957, in urma Tratatelor de la Roma privind crearea Comunitatii Ec Europene si a Comunitatii Europene a Energiei Nucleare, de o curte unica a celor 3 Comunitati europene. Sediul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene e la Luxemburg, iar ea se compune din 27 judecatori, numiti pt o perioada de 6 ani, prin intelegere, de catre guvernele state membre. Judecatorii aleg, din randul lor, un presedinte pt un mandat de 3 ani care poate fi reinnoit. Numirea alaturi de judecatori si a unor avocati generali care sunt insarcinati sa prezinte public concluziile lor asupra fiecarui caz, confera acestei instante o particularitate distincta, in comparatie cu alte institutii de acelasi gen. Curtea poate fi sesizata de statele membre, de institutiile Uniunii, de particulari, ca si de tribunalele nationale. In general, Curtea asigura respectarea dr comunitar in interpretarea si aplicarea tratatelor constitutive, ca si dr comunitar derivat. Astfel activitatea sa contencioasa e foarte diversa, putand sa se refere la: interpretarea tratatelor si actelor comunitare; aprecierea validitatii actelor comunitare; sanctiuni impuse de Comisia Europena in baza dr comunitar; repararea prejudiciilor produse de institutiile Uniunii sau de agentii acestora; etc. In categoria organelor de jurisdictie international, cu competente specializate in domeniul protectiei international a dr omului, sunt de retinut Curtea Europeana a Dr Omului si Curtea Interamericana a Dr Omului. 3.Jurisdictii adm in sistemul Natiunilor Unite. E vorba de institutiile jurisdict care reglem conflictele intervenite intre institutiile din sistemul ONU si functionarii sau agentii lor. Competenta lor e strict limitata la litigiile dintre o organizatie si functionarii sai, rezultand din exercitarea unei functii pub international. Prima institutie de juristictie adm international e Tribunalul Adm al Organizatiei International a Muncii, infiintat in 1927 si avand sediul la Geneva. O alta institutie asemanatoare e Tribunalul Adm al Natiunilor Unite cu sediul la New York, creat in 1949.

Sect 7.Solutionarea pasnica a diferendelor in cadrul unor organiz international. Tipurile de diferende care pot surveni in cadrul unei organizatii international privesc raporturile dintre statele membre ale organiz. In contextul obligatiei statelor de a-si reglem diferendele pe cale pasnica observam anumite trasaturi pe care le imbraca procesul solutionarii pasnice a diferendelor in cadrul organiz international in general: a)Atunci cand se considera ca prin comportarea unui stat sunt puse in pericol pacea si securitatea international sau scopurile organiz, orice alt stat poate cere declansarea unei proceduri de reglem a conflictului, fiind vorba de un interes comun al intregii comunitati international; b)Orice organiz international e creata si se bazeaza pe recunoasterea existentei unui interes comun al statelor membre care constituie de fapt insasi ratiunea de a fi a acesteia. In plus prin actele lor constitutive, unele organiz international ofera sisteme de reglem a conflictelor care permit tratarea fiecarui diferend in parte potrivit caracteristicilor sale; c)Actele constitutive ale organiz international prevad posibilitatea aplicarii unor sanctiuni impotriva statelor care le incalca regulile; d)ONU si organiz international, prin controlul exercitat asupra obligatiilor asumate prin tratate sau in alt mod, joaca un rol important si original in prevenirea conflictelor. 7.1.Competenta ONU in reglem pe cale pasnica a diferendelor. Potrivit Cartei ONU, diferendele in solutionarea carora intervine Onu pot fi reglem pe 2 cai: prin mijloace pasnice sau prin constangere. In general, ONU, prin Adunarea Generala, poate discuta orice probleme privitoare la mentinerea pacii si securitatii international, poate invita, prin intermediul Consiliului de Securitate, partile aflate in diferend, sa incerece sa-l rezolve prin mijloace pasnice, poate ancheta orice diferend sau situatie care ar putea da nastere unui diferend, sau poate recomanda partilor la diferend procedurile sau metodele de solutionare cele mai potrivite. In principiu, cu exceptia diferendelor de natura juridica, supuse jurisdictiei CIJ ca organ principal al organiz, ONU nu solutioneaza ea insasi, in mod direct, diferendele intre statele membre. Aceste se sting in momentul in care partile implicate accepta solutiile preconizate de catre organiz    sau convin direct asupra unui alt mod de solutionare pasnica a acestora. ONU e imputernicita prin Carta sa actioneze, prin organele sale, pt a pune capat diferendelor dintre statele membre, dar si situatiilor care ar putea da nastere unui diferend, in cazurile in care prelungirea acestora ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii international. Organele ONU carora Carta le atribuie expres competente in materie de solutionare pasnica a diferendelor sunt Consiliul de Securitate si Adunarea Generala.