Testamentul

Testamentul

Scurt istoric privind testamentul

Potrivit art. 650 Cod civil, patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai in temeiul legii (la persoanele, in ordinea si in cotele determinate de lege), dar si in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata prin testament, caz in care mostenirea (devolutiunea) este testamentara.

Este posibila si coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara. Codul nostru civil nu a pastrat principiul roman al incompatibilitatii mostenirii testamentare cu cea legala, permitind - iar daca exista mostenitori legali rezervatari impunind chiar - coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara.

Desi se poate afirma ca in dreptul nostru mostenirea legala este regula si constituie dreptul comun in materia transmiterii patrimoniului succesoral, ea poate fi inlaturata - in tot sau in parte - in conditiile sau in limitele prevazute de lege, prin testamentul lasat de de cuius.

Aceasta inseamna ca legea consacra principiul libertatii testamentare, libertate la care nu se poate renunta, in sensul ca orice persoana capabila este libera de a lasa (sau a nu lasa) un testament si de a dispune pe aceasta cale de patrimoniul sau pentru caz de moarte. In dreptul nostru libertatea testamentara nu este absoluta, legea prevazind anumite ingradiri, cea mai importanta fiind institutia rezervei succesorale prevazuta in favoarea unor mostenitori legali si care este sustrasa actelor liberale ale celui care lasa mostenirea, fie ca este vorba de liberalitati facute in timpul vietii (donatii), fie pentru cauza de moarte (legate).

Definitia testamentului si caracterele lui juridice. Cadrul legislativ

Definitia legala a testamentului

Potrivit art. 802 Cod civil, "testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau". Din aceasta definitie, coroborata cu alte dispozitii legale, rezulta ca testamentul este un act unilateral, solemn, esentialmente personal si revocabil.

Caractere juridice

Testamentul este un act juridic deoarece cuprinde manifestarea de vointa a testatorului cu intentia de a produce efecte juridice si, ca atare, pentru a fi valabil, trebuie sa indeplineasca conditiile de fond (consimtamintul neviciat, capacitate, obiect si cauza) prevazute de lege pentru orice act juridic si cele specifice liberalitatilor.

Ca act juridic, testamentul este unilateral: vointa testatorului este producatoare de efecte, indiferent de atitudinea legatarului si inainte de acceptarea de catre el a legatului; legatul se dobindeste din momentul deschiderii mostenirii prin actul unilateral al testatorului, daca legatarul nu renunta la legat. Deci acceptarea legatarului nu trebuie confundata cu acceptarea necesara in vederea incheierii unui contract. Cele doua acte - testamentul si acceptarea legatului sau a altor dispozitii testamentare (de exemplu executiunea testamentara) - sint acte unilaterale distincte, cu efecte proprii fiecaruia si nu se unesc in sensul formarii unui act juridic bilateral (contract).

Testamentul este un act juridic esentialmente personal, in sensul ca nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. In masura in care o persoana are capacitatea de a testa, o poate face exclusiv personal, iar daca nu are aceasta capacitate nu o poate face prin reprezentare sau cu incuviintarea altor persoane. Chiar daca testatorul primeste consultatii de specialitate de la o alta persoana (de exemplu avocat) in vederea redactarii testamentului, el trebuie sa exprime vointa sa personala.

Din caracterul personal (si revocabil, unilateral) al testamentului mai rezulta si caracterul lui individual, in sensul necesitatii ca el sa exprime vointa unei singure persoane; legea interzice ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act (art. 857 Cod civil).

Este un act juridic solemn; sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul trebuie sa fie incheiat intr‑una din formele prevazute de lege. Posibilitatea de alegere a testatorului este limitata la formele reglementate strict de lege.

Testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte; daca legea nu prevede altfel, efectele dispozitiilor testamentare se produc numai la moartea testatorului. Deci conditiile de validitate ale testamentului se apreciaza raportat la momentul intocmirii sale, in schimb efectele pe care le produc dispozitiile sale raportat la momentul mortii testatorului. Astfel, fiind, legatarul nu dobindeste nici un drept cit timp testatorul este in viata; testatorul pastreaza dreptul de dispozitie asupra bunurilor de care dispune prin testament.

Testamentul este un act esentialmente revocabil. Pina in ultima clipa a vietii testatorul poate revoca sau modifica unilateral dispozitiile sale testamentare. El are un drept absolut, deci nesusceptibil de abuz, de a revoca dispozitiile testamentare si sub nici o forma nu poate renunta valabil la acest drept. Renuntarea ar constitui un pact asupra succesiunii viitoare, interzis de lege (art. 965 Cod civil).

Avind in vedere ansamblul caracterelor juridice ale testamentului, in multe privinte derogatorii de la dreptul comun al actelor juridice, el se manifesta ca un act juridic exceptional, guvernat in mare masura de reguli de fond si de forma speciale.

Cuprinsul testamentului

Obiectul principal al testamentului il constituie legatele, care sint dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral (legate universale sau cu titlu universal) sau la bunurile ce fac parte din acel patrimoniu (legate cu titlu particular). Alaturi de legate sau chiar fara a cuprinde legate, testamentul poate contine si alte manifestari de ultima vointa a defunctului, cum ar fi:

exheredari - inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, in limitele prevazute de lege (art. 802 si 841 si urm. Cod civil);

numirea de executor testamentar - imputernicit pentru a putea sigura executarea dispozitiilor testamentare (art. 910 si urm. Cod civil);

sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali - de natura patrimoniala (legate) sau de alta natura (art. 902 si 930 coroborat cu art. 830 Cod civil);

revocarea - totala sau partiala - a unui testament anterior sau a unei dispozitii testamentare anterioare, ori retractarea revocarii anterioare (art. 802 si 920 si urm. Cod civil);

partajul de ascendent - imparteala facuta de testator intre descendentii sai a bunurilor succesorale sau a unei parti din aceste bunuri (art. 794 si urm. Cod civil);

recunoasterea de catre mama a copilului trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti sau de catre tata a copilului din afara casatoriei (art. 48 si 57 Codul familiei);

alte dispozitii de ultima vointa - privitoare la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc., dispozitiile legale nefiind limitative.

Concluzii privind notiunea de testament

Avind in vedere cuprinsul (posibil) foarte variat al testamentului - care poate cuprinde nu numai legate (cum pare a rezulta din art. 802 Cod civil), dar si dispozitii de alta natura, care nu vizeaza (cel putin in mod direct) transmiterea patrimoniului (bunurilor) succesorale - s‑a ajuns la concluzia ca daca un testament contine in acelasi timp legate si dispozitii de natura diferita ne aflam "in fata a doua (sau mai multe) acte juridice deosebite, intrunite sub forma unui testament", iar aceste acte pot fi independente intre ele. Mai mult, nefiind obligatoriu ca testamentul sa cuprinda legate, s‑a ajuns la concluzia ca "testamentul nu este decit un tipar juridic, o forma in care trebuie sa fie imbracate unele acte de ultima vointa, cum sint legatul sau executiunea testamentara", ca "in unitatea materiala a inscrisului testamentar sint cuprinse, din punct de vedere intelectual, o pluralitate de acte juridice deosebite supuse, fiecare, cit priveste fondul, regimului sau juridic propriu".

Din teoria actelor juridice de sine statatoare, imbracate in forma testamentara (numita si testament - forma juridica) rezulta ca:

Validitatea dispozitiilor testamentare trebuie sa fie analizata separat, pentru fiecare in parte, deoarece este posibil ca unul dintre acte sa fie nul, fara sa atraga nulitatea celorlalte[1]. Relativa independenta a dispozitiilor testamentare dintr‑un testament se manifesta si in domeniul revocarii. Revocarea unor dispozitii testamentare printr‑un testament ulterior poate produce efecte chiar daca celelalte dispozitii ale testamentului revocator ar fi ineficace, daca dispozitia revocatoare este valabila si testamentul care o contine nu este nul in intregime.

In schimb, forma (testamentara) fiind comuna, viciile de forma se rasfring asupra tuturor dispozitiilor a caror validitate este conditionata de validitatea testamentului.

Recunoasterea unui copil printr‑un testament se distinge de toate celelalte dispozitii prin faptul ca este un act irevocabil si produce efecte imediat - nu la moartea testatorului - caci calitatea de parinte nu poate fi recunoscuta cu termen sau sub conditie. Validitatea actului de recunoastere nu depinde nici de validitatea testamentului, daca conditiile special prevazute de lege sint indeplinite[2].

Deci testamentul este o forma juridica pe care o poate imbraca o multitudine de acte juridice independente intre ele si cu regimuri juridice distincte, iar definitia din art. 802 Cod civil vizeaza legatul ca dispozitie testamentara, iar nu testamentul - care poate cuprinde in continutul sau si alte (chiar si numai alte) dispozitii de ultima vointa cu regimuri juridice deosebite. In ce priveste caracterele juridice ale testamentului, ele sint aplicabile intocmai legatului, dar sint specifice si altor dispozitii testamentare (exheredari, numirea de executor testamentar etc.), in masura in care legea nu prevede altfel (de exemplu recunoasterea unui copil este irevocabila si produce efecte imediate, iar nu la decesul testatorului; partajul de ascendent se poate face si prin donatie, cind nu este act unilateral; revocarea unei dispozitii testamentare anterioare se poate face si altfel decit printr‑un testament ulterior etc.).

Interpretarea continutului testamentului

Cu toate ca testamentul este un act juridic solemn, vointa testatorului poate sa fie exprimata insuficient de clar, termenii intrebuintati sa aiba mai multe intelesuri etc., mai ales in cazul testamentului olograf. In caz de indoiala si neintelegere intre persoanele interesate, instanta este chemata sa interpreteze continutul testamentului, clauzele pe care le contine.

Cu exceptia art. 908 Cod civil (referitor la legatul care are ca obiect un lucru de gen nedeterminat calitativ si care trebuie sa fie prestat de calitate mijlocie), legea nu stabileste reguli de interpretare a clauzelor testamentare. Astfel fiind, se admite ca sint aplicabile, in mod corespunzator, si in aceasta materie, regulile care guverneaza interpretarea contractelor (art. 977-985 Cod civil).

Urmatoarele aspecte trebuie avute in vedere in mod special in materia interpretarii testamentelor:

Interpretarea dispozitiilor testamentare trebuie sa se faca dupa intentia, vointa reala (dovedita) a testatorului, si nu dupa sensul literal al termenilor (art. 977 Cod civil).

Intentia testatorului se va cauta in principal in insusi continutul testamentului, si numai in mod accesoriu in acte si imprejurari exterioare, extrinseci.

In caz de indoiala, prin aplicarea in mod corespunzator a art. 983 Cod civil la materia analizata, clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali (mai ales daca este vorba de intinderea legatului), iar nu a legatarilor. Prin aceasta regula nu trebuie anihilata regula de interpretare a clauzei in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n‑ar produce nici unul[3] (art. 978 Cod civil).

Clauzele testamentare se interpreteaza unele prin altele, dindu‑se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg (art. 982 Cod civil); actul juridic nu poate fi interpretat scindat, el trebuie examinat in intregime[4].

Conditii de fond pentru valabilitatea testamentului

Dispozitiile testamentare, ca acte juridice, trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general: capacitatea de a incheia actul in cauza, consimtamint valabil, obiect determinat (determinabil) si licit, iar cauza sa fie reala, licita si morala (art. 948 si urm. Cod civil). Acestea prezinta unele particularitati in materia dispozitiilor testamentare, in special in privinta legatelor si a altor dispozitii testamentare referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral.