Izvoarele - Dreptului Constitutional

Notiunea de izvor are o dubla semnificatie : izvor formal si izvor material. Pentru orice ramura a dreptului este necesar sa se studieze problematica izvoarelor materiale ,cu scopul de a se delimita in cadrul sistemului juridic fiecare ramura a dreptului si de a se stabili relatia de determinare a normelor juridice ,precum si continutul si structura normativa a ramurii de drept luate in considerare.

Izvoarele formale (juridice)

Notiunea de izvor formal desemneaza formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de evitare sau de sanctionare a lor de catre stat.

Criteriile de delimitare a izvoarelor formale pentru D.C, :

autoritatea publica emitenta ,de regula un organ statal statal in fruntea ierarhiei sistemului organelor statului ;

continutul normativ al actului juridic avut in vedere ca izvor de drept.

Din aceasta tezulta ca :

Ø      continutul normativ nu se identifica cu actul normativ ,care are semnificatia de izvor formal de drept

Ø      in D.C. pot fi izvoare formale numai acte juridice cu un caracter individual. De aceea ,sub aspectul delimitarii d.p.d.v. al continutului ,izvoarele formale ale D.C. se refera - obligatoriu - la relatiile sociale fundamentale sau - dupa caz - la relatiile sociale ce devin constitutionale ca urmare a normelor juridice care le reglementeaza.

Izvoarele formale ale Dreptului Constitutional

A. Constitutia

Majoritatea recunosc faptul ca normele juridice constitutionale sunt izvoare ale D.C. ,iar actul normativ denumit Constitutie reprezinta principala modalitate de exprimare a normelor constitutionale. In afara de Constitutie ,in aceeasi categorie pot fi incluse si legile de modificare a Constitutiei. Literatura de specialitate considera aceste legi ca fiind inferioare d.p.d.v. al fortei juridice fata de Constitutie dar negresit constitutie - izvor formal pentru D.C. pentru ca instituie ,modifica ,sting raporturi sociale fundamentale reglementate prin normele D.C. Constitutia si legile constitutionale au calitatea de izvor de drept formal specific D.C. si sub aspectul criteriului autoritatii ce le emite. De regula adoptarea unei constitutii sau a unei legi constitutionale se realizeaza dupa o procedura specifica ,derogatorie de la dreptul comun si de catre un organ statal special investit cu aceasta autoritate denumit "Adunarea Constituanta" ,care se poate identifica cu Parlamentul sau poate fi o forma reprezentativa institutionala statala special constituita pentru adoptarea Constitutiei sau a legilor constitutionale.

B. Legea

Conceptul poate fi tratat sub doua aspecte :

a)      ca izvor de drept pentru orice ramura a dreptului ,fiind toate formele de exprimare a normelor de drept

b)      sens restrans ,ca act juridic normativ al Parlamentului. Pentru D.C. legea poate fi izvor de drept numai in sensul b). Constitutiile statelor fac distinctie intre:

Ø      legile organice ce se adopta de catre Parlament prin procedura speciala si reglementeaza domenii speciale prevazute de Constitutie ( art.72(3) - 17 domenii (pag.207/C)

Ø      legile ordinare sunt adoptate de Parlament dupa procedura obisnuita si fac referire la relatii sociale comune ce intra in competenta normativa a reglementarilor legislative.

Toti doctrinarii recunosc calitatea de izvor formal al D.C. legilor organice in masura in care acestea cuprind norme ce reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii ,mentinerii si exercitarii puterii. Teoretic ,si o lege ordinara ar putea reglementa acest gen de relatii ,dar in practica judiciara ,pana in prezent nu se cunosc asemenea cazuri.Ex.legea 27/1996 ,legea 47/1993 ,modificata si republicata in 1997 ,legea 21/1992 etc.

C. Regulamentele Parlamentului

In dreptul constitutional roman ,in baza principiului autonomiei parlamentare ,fiecare Camera a parlamentului isi adopta propriul regulament de functionare. Exista si un al 3-lea ,al sedintelor comune ale celor 2 Camere. Aceste acte juridice au ,evident un caracter normativ ,deoarece reglementeaza proceduri si competente specifice Parlamentului. S-a pus problema de a sti in ce categorie de acte normative pot fi incluse regulamentele.

In unele lucrari din literatura franceza de specialitate ,dar si din cea romana

( Ion Deleanu ) se considera ca regulamentele Parlamentului sunt identice legii ,ca act juridic al Parlamentului. Acest punct de vedere nu se poate retine deoarece regulamentele se adopta de Parlament dupa o procedura diferita de cea prevazuta pentru adoptarea legii. In al 2-lea rand ,continutul notmativ al regulamentelor nu are sfera de cuprindere a unei legi referindu-se in general la relatii sociale reglementate normativ specifice activitatii parlamentare.

In consecinta Regulamentele Parlamentului constituie indiscutabil acte normative specifice si care sunt in acelasi timp izvor formal de D.C.

D. Ordonantele Guvernului

Prin natura lor ,acestea sunt acte normative administrative emise de catre Guvern (se emit in baza art.114, C) prin procedura delegariilegislative ,adica in baza unei legi de abilitare cu un caracter temporar ,emisa de Parlament. Ordonantele pot cuprinde norme de drept care sa reglementeze relatii sociale primare de asemenea reglementate prin lege. Aceste acte normative pot fi izvoare formale ale D.C. numai in masura in care reglementeaza relatii sociale fundamentale legate de puterea statala sau de drepturile si libertatile fundamentale ale omului. In practica judiciara (jurisprudenta) romaneasca ,nu exista pana in prezent Ordonante care sa fie considerate izvoare formale ale D.C.

E. Tratatul international

Articolele 10 si 11 din Constitutia Romaniei instituie obligativitatea ca tratatele internationale la care Romania este parte sa fie respectate si executate cu buna credinta. In baza acelorasi texte de lege si in conformitate cu dispozitiile legii 4/1991 ,tratatele internationale ,ratificate de Parlament ,au forta juridica a legii ,sunt obligatorii si constituie izvor formal al dreptului. Mai mult ,in conformitate cu dispozitiile art.20 din Constitutie ,reglementarile cuprinse in tratatele internationale si in "Declaratia Universala" au prioritate fata de reglementarile interne.

Aceste dispozitii constitutionale confera tratatelor internationale ratificate sau recunoscute calitatea de izvor formal al D.C. ,cu indeplinirea conditiei cntinutului normativ : sa se refere la putere ,la drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Dintre tratatele internationale considerate de doctrina ca izvoare formale ale D.C. enumeram :

Ø      "Declaratia universala a drepturlor omului" ONU 1948

Ø      "Conventia Europeana privind drepturile si libertatile individuale" - Roma 1950

Ø      "Pactul international privind drepturile sociale ,culturale si economice" - ONU 1966 ,ratificat de Romania in 1974 si intrat in vigoare in 1976

Ø      "Pactul international privind drepturile civile si politice" - ONU 1936

Ø      "Conventia europeana privind securitatea pe continent" - Helsinki 1975

Ø      "Carta europeana" - Consiliul europei 1990

Aspecte teoretice dezvoltate in literatura de specialitate privind caracterul de izvor al D.C.

Jurisprudenta in esenta contine suma hotararilor judecatoresti pronuntate de instantele competente ,hotarari care se bucura de incidenta principiului autoritatii lucrului judecat si grupate dupa obiectul juridic la care se refera.

In literaturade specialitate ,s-a subliniat faptul ca orice hotarare judecatoreasca in materie civila este obligatorie ,trebuie respectata de partile implicate in proces ,inclusiv de terti.

In materie penala ,hotararile judecatoresti definitive sunt obligatorii pentru toate subiectele de drept ,indiferent daca au avut sau nu calitate procesuala.

In afara de aceste hotarari ,in materie jurisdictionala pot fi nominalizate deciziile Curtii Constitutionale si cele ale Curtii Supreme de Justitie ,pronuntate in cauzaprivind recursul in interesul legii. S-a pus problema de a sti daca hotararile judecatoresti pot constitui izvor formal al dreptului ,avand in vedere in special caracterul lor obligatoriu. In sistemele juridice englezesc si american ,jurisprudenta reprezinta izvor de drept ,inclusiv pentru D.C. Inseamna ca o hotarare judecatoreasca poate fi invocata oricand ca temei de drept pentru solutionarea unui caz depus judecatii. Ex: solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a legilor si pot constitui temei de drept pentru motivarea unor hotarari ulterioare ale instantelor judecatoresti sau constitutionale.

Dreptul roman nu recunoaste jurisprudentei caracterul de izvor formal al dreptului cu atat mai putin D.C. Cu toate acestea ,in literatura de specialitate au fost analizate unele situatii speciale :

A.     - deciziile pronuntate de catre Curtea Consitutionala a Romaniei privind solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a legii.

Potrivit L 47/1992 ,modificata si republicata ,deciziile Curtii Constitutionale se publica in M.O. al Romaniei si devin obligatorii pentru toate organele statului in masura sa aplice in concret legea.

In consecinta ,declararea ca neconstitutional a unui text de legereprezinta d.p.d.v. practic imposibilitatea aplicarii ei in viitor. Prin asemenea decizii ,Curtea Constitutionala poate declara de neconstitutional un text de lege ce cuprinde norme cu privire la relatiile sociale fundamentale legate te exercitarea puterii in stat deci relatii sociale specifice Dreptului Constitutional. Marea majoritate a autorilor recunosc caracterul de izvor formal al dreptului constitutional unor asemenea decizii ale Curtii Constitutionale .

Pot avea acest caracter interpretativ daca se refera la norme juridice privind dreptul constitutional.

B.     Deciziile Curtii Supreme de Justitie pronuntate in recursurile promovate in interesul legii. Si ele se publica in Monitorul Oficial si devin obligatorii pentru viitor ,privind interpretarea si aplicarea legii.

De regula ,ele pot fi izvoare formale ale dreptului ,dar nu si pentru D.C. ,pentru ca nu vizeaza relatii specifice acestei ramuri de drept.

C.     Hoatararile Guvernului sunt acte normative cu un caracter administrativ ,de regula sunt izvoare de drept ,dar nu li se recunoaste caracterul de izvor de drept pentru dreptul constitutional. Argument :normele cuprinse in hotararile Guvernului ,conform dispozitiilor art.107 din Constitutie ,sunt emise secundum legem si intr-o copetenta derivata ,urmarind intodeauna organizarea executarii legii.

In consecinta ,aceste hotarari pot intodeauna cuprinde norme de drept constitutional care ,intodeauna ,au un caracter primar si presupun o competenta originara in emiterea lor.

Obiceiul juridic (cutuma)

Una dintre cele mai controversate probleme ale dreptului constitutional este cea privind cutuma. In general ,prin obicei se intelege o regula de conduita instituita ca urmare a repetabilitatii si permanentei unei situatii de fapt ,nereglementate de un act normativ ,dar care impune drepturi si in acelasi timp obligatii partilor si care poate si recunoscuta ( consacrata ) de o norma de drept.

In mai multe state ,obiceiul juridic reprezinta izvor formal al dreptului constitutional ,mai ales in ipoteza in care nu exista o Constitutie scrisa. Intr-o asemenea situatie ,obiceiul pote fi recunoscut de lege si de alta imprejurare ,poate actiona in afara unor reglementari normative.

Obiceiul juridic ,ca izvor de drept este diferit de "constitutia cutumiara" ,aceasta fiind aplicata statelor al caror sistem constitutional vizeaza in mod unitar cutume juridice ,statute sau legi si jurisprudenta. In dreptul romanesc ,toate constitutiile antebelice au recunoscut in unele situatii limitative obiceiul ,ca izvor al dreptului constitutional ,in special pentru activitatea Adunarii Legislative ( Constitutia din 1866 ,cea din 1923 )sau referitor la relatiile sociale cu dubla natura (referitor la structurile sociale ,proprietate etc.)

Ex: Constitutia Romaniei din 1938. Actuala Constitutie a Romaniei nu recunoaste in mod direct obiceiul ca izvor formal al dreptului constitutional ,dar in art.41 ,referitor la garantarea dreptului de proprietate ,se face referire la obicei in ceea ce priveste reglementarea relatiilor de buna vecinatate intre proprietari.

Concluzie : Se poate admite in dreptul constitutional romanesc calitatea de de izvor de drept pentru cutuma juridica ,dar cu conditia ca acest lucru sa fie recunoscut prin lege sau printr-un act cu valoare