ANALIZA EVOLUTIEI, REFORMEI SECTORULUI BANCAR DIN ROMANIA

ANALIZA EVOLUTIEI. REFORMEI SECTORULUI BANCAR DIN ROMANIA

in opinia noastra, reforma sectorului bancar ar fi trebuit sa fie considerata, in urma cu noua ani, o componenta de importanta majora a reformei economice generale, deoarece sistemul bancar este acela care trebuia sa sustina restructurarea intreprinderilor, sa ofere produse si servicii bancare de un nivel calitativ superior si, nu in ultimul rand, sa satisfaca exigentele economiei de piata.

Reforma sectorului bancar avand drept componenta principala restructurarea acestui sector este absolut necesara pentru sanatatea pe temen lung a economiei si este conditionata atat de caracterul comprehensiv al procesului in sine, cat si de necesitatea obtinerii simultane, a unui progres substantial ai ajustarilor structurale din economie. Aceste conditionari fac ca reforma sectorului bancar sa fie marcata de progrese cumulative, realizabile pe termen mediu.

.'Dupa evenimentele din^decembjie I989, unui dintre sectoarele caruia i s-a acordat prioritate a fost cel financiar-bancar. /'Printre schimbarile deja intervenite/ si care pot fi considerate ca elemente de reforma a sectorului bancar amintim:

£ adoptarea si intrarea. in actiune a legii privind activitatea bancara;

aparitia bancilor comerciale ca societati pe actiuni cu capital integrai si apoi majoritar de stat;

aparitia bancilor particulare;

trecerea multora dintre bancile comerciale la intensificarea procesului de capitalizare;

largirea sferei de atragere a resurselor de creditare si de plasament al acestora;

dezvoltarea produselor si serviciilor bancare;

variatia ratei dobanzii in functie de inflatie, asfel incat sa ramana real pozitiva;

reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni ca societate bancara⁴²;

infiintarea cooperativelor de credit - banci populare;

infiintarea unor institutii de o importanta deosebita pentru sectorul bancar: Fondul de Garantare a Depozitelor, Fondul Roman de Garantare a Creditelor pentru intreprinzatorii Privati, rondul de Garantare a Creditului Rural, Agentia de Valorificare a Activelor Bancare;

. privatizarea unor banci de stat si retragerea le catre Banca Nationala a autorizatiei de i unctionare pentru unele banci comercialeFJ

Avand in vedere rolul si importanta pe care ie ,iu bancile in buna functionare a agentilor economici si a economiei in ansamblu, consideram ca o analiza atenta, critica asupra masurii in care obiectivele reformei sectorului bancar au fost realizate, ar da unele indicii cu privire la stadiul reformei in sectorul bancar si la perspectivele ca acesta sa fie perfectionat. intr-un viitor relativ scurt.

Analizand evolutia reformei in domeniul bancar putem distinge doua directii clare privind reformarea sa. in primul rand putem vorbi de crearea cadrului legislativ si dezvoltarea retelei bancare iar, in al doilea rand vizam inceperea privatizarii marilor banci de stat, care inca mai detin ponderea in activitatea bancara.

Elemente al restructurarii sistemului bancar din Romania

Principalul obiectiv al restructurarii sistemului bancar este aceia ai crearii unui sistem bancar modern, corespunzator standardelor internationale, care sa contribuie direct la dezvoltarea si stabilitatea economiei. Acest obiectiv poate fi atins prin activitatea concertata a Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor comerciale.

Banca Nationala a Romaniei - banca centrala a statului Roman

Obiectivul fundamental al Bancii Nationale a Romaniei este asigurarea stabilitatii monedei nationale, pentru a contribui ia stabilitatea preturilor, in vederea realizarii obiectivului sau fundamental elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit si de plati, precum si de autorizarea si supravegherea prudentiala bancara, in cadrul politicii generale a statului, urmarind functionarea normala a sistemului bancar si participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piata.

inceputul trecerii la economia de piata a gasit banca Nationala functionand ca o banca comerciala universala de mari dimensiuni cu o activitate imensa, efectuand operatiuni prin sediul sau centrai, 41 de sucursale in orasele resedinta de judet si municipiul Bucuresti si 57 de filiale raspandite in orasele mai importante ale tarii. incepand cu 1 decembrie 1990 Banca Nationala a Romaniei a functionat cu un alt regim. Astfel, toata activitatea comerciala a fost cedata unei banci comerciale nou infiintate, inclusiv filialele, noua retea fiind constituita din centrala si 41 de sucursale judetene.

in aceste conditii rolul de banca centrala a devenit autentic, demarand constructia mecanismelor prin care ea poate interveni in economia reala pentru a-si indeplini atributiunile conferite de lege..

'Fara a intra in detaliu, prezentam succint principalele atributiuni ale Bancii Nationale a l-)maniei~Si''clomeniile de interes:

a)   politica monetara, in cadrul acestei politici se urmaresc proceduri si regulamente specifice prin care Banca Nationala poate sconta, dobandi, lua in gaj sau vinde creante titluri sau alte valori asupra statului, bancilor sau altor persoane juridice, atrage depozite de la banci, acorda credite si stabileste regimul rezervelor minime obligatorii (in lei sau valuta) pe care bancile trebuie sa le mentina in conturi speciale;

b)   politica valutara, insumeaza reglementari privind stabilirea regimului valutar precum si monitorizarea si controlul tranzactiilor pe teritoriul tarii;

c)   emisiunea monetara, Banca Nationala a Romaniei este unica institutie autorizata sa emita insemne monetare sub forma de bancnote si monede metalice ca mijloc de plata legal pe teritoriul tarii, asigurand tiparirea bancnotelor si baterea monedelor metalice, punerea in circulatie a insemnelor monetare schimbarea si retagerea lor din circulatie;

d)   operatiuni cu bancile, pentru Trezoreria Statului si pentru fiecare banca autorizata sa functioneze in Romania, trebuie deschis un cont curent la Banca Nationala care emite reglementari privind instrumentele de plata, coordoneaza si supravegheaza sistemele de plati de interes national, acorda credite si poate asigura servicii de compensare, depozitare, plata, prevenire si limitarea riscurilor de plata si credit;

e)   supraveghere bancara, Banca Nationala a Romaniei are competenta exclusiva de autorizare a functionarii bancilor si raspunde de supravegherea prudentiala a bancilor pe care le-a autorizat sa opereze in Romania, in conformitate cu prevederile Legii bancare;

f)    operatiuni pe contul statului, Banca Nationala primeste incasarile pentru contul curent general ai Trezoreiei Statului, face plati in limita disponibilitatilor existente si poate activa ca agent al statului in diverse operatiuni in conformitate cu obiectivele si responsabilitatile precizate in legislatia bancara;

g)   operatiuni cu aur si active externe, in baza regulilor generale privind lichiditatea si riscul specific activelor externe, Banca Nationala a Romaniei stabileste si mentine rezerve internationale, in astfel de conditii incat sa poata determina periodic marimea lor exacta, rezerve alcatuite cumulativ ori selectiv din urmatoarele elemente: aur; active externe; cambii, cecuri, bilete la ordin, obligatiuni si alte valori mobiliare emise sau garantate de persoane juridice nerezidente; bonuri de tezaur, obligatiuni si alte titluri de stat emise sau garantate de guverne straine sau de institutii financiare interguvernamentale.

Eforturile Bancii Nationale a Romaniei din ultimii ani s-au concretizat intr-un climat legislativ si operational care este capabil sa sustina functionarea unui sistem bancar modern. Piata monetara si piata valutara s-au format si functioneaza la parametrii comparabili cu tarile occidentale.

Sistemul de plati fara numerar, domeniu esential in activitatea Bancii Nationale, cu profunde implicatii in tot angrenajul bancar, a fost, de asemenea, reformat si restructurat.

Reforma sistemului national de plati al Bancii Nationale⁴³ a fost conceputa astfel incat, acesta sa sprijine zilnic si nemijlocit realizarea obiectivelor specifice ale bancii centrale punand la dispozitia autoritatii monetare a tarii o sursa de informatii curente si un instrument de interventie operativa prin asigurarea supravegherii permanente a utiliz&vii fdndurilor care tranziteaza conturile curente ale societatilor bancare, in vederea limitarii accesului acestora la sursele de refinantare ale bancii centrale si prevenirii riscurilor de neplata (de lichiditate, de creditare si de sistem) din economie.

'Reforma sistemului de plati a fost conceputa la B.N.R., de catre functionarii publici angajati ai acesteia si in interesul primei, institutii bancare a tarii, astfel incat aceasta infrastuctura publica sa functionaze in sprijinul zilnic si nemijlocit al realizarii obiectivelor de politica monetara ale bancii centrale'.

Sintetizand, putem spune ca, in prezent, in Romania functioneaza un sistem de plati interbancar unic, aflat (deocamdata^[1]) in administrarea si proprietatea bancii centrale, la care participa cu drepturi egale toate bancile autorizate de Banca Nationala a Romaniei, precum si alte unitati de intermediere financiar-bancara.

De asemenea, pentru a stabili standarde si practici comune, in cadrul sectorului bancar, Banca Nationala a Romaniei a intreprins urmatoarele actiuni^[2]:

a fixat limite superioare pentru imprumuturile individuale;

a elaborat proceduri si cerinte pentru autorizarea noilor banci;

a fixat limite pentru expunerea valutara a bancilor;

a reglementat nivelul creditelor interbancare;

a interzis anumite activitati, cum ar fi angajarea directa pe piata titlurilor de valoare, sau formarea de carteluri bancare.

Pentru a asigura practicilor bancare romanesti acelasi nivel cu standardele si practicile internationale, Banca Nationala a Romaniei are, ca prim obiectiv, corelarea regulamentelor bancare cu cele ale Uniunii Europene. De asemenea, impreuna cu Asociatia Romana a Bancilor si sectorul bancar in general, Banca Nationala incearca sa contribuie, direct sau prin anumite masuri, ia imbunatatirea urmatoarelor domenii:

tehnologie bancara;

perfectionare profesionala;

dezvoltarea infrastructurii financiare;

privatizarea si restructurarea economica.

Aspecte ale restructurarii bancilor comerciale

Bancile comerciale reprezinta, asa cum aratam anterior, esalonul doi al sistemului bancar romanesc si care, in spiritul reglementarilor Bancii Nationale, asigura finantarea economiei nationale.

Sistemul bancilor comerciale din Roman a post-decembrista a luat nastere odata cu preluarea operatiunilor . comerciale ale Bancii Nationale a Romaniei de catre Banca Comerciala Romana si transformarea in banci comerciale a vechilor banci specializate.

^Bancile comerciale nou create au preluat din activ, creditele neguvernamentale iar ca sursa de acoperire au preluat din pasiv depozitele clientilor nebancari in care ponderea o detineau economiile populatiei^[3]. Noile banci au devenit banci universale, avand posibilitatea de a se angaja in orice tip de operatiune bancara, ceea ce le-a conferit o mare flexibilitate si o deschidere catre profituri ridicate Pentru a crea un sistem bancar modern, Banca Nationala a impus un ansamblu de reglementari si reqnli de baza in derularea activitatii bancilor c-> i , ciale.

In conditiile trecerii la economia' de piata, problema cea mai importanta care s-a pus in contextul programului de restructurare a bancilor comerciale a fost cresterea gradului de capitalizare, j Unul din scopurile declarate ale acestei capitalizari a fost cresterea competitivitatii si eficientei acordarii creditelor si celorlalte produse si servicii bancare.

Politica guvernului de restructurare a bancilor comerciale a fost aceea a unei ample reorganizari si restructurari, in loc de a mentine bancile in forma lor de la inceputul anului 1990. Aceasta solutie a presupus realizarea unei noi configuratii a esichierului bancar si financiar, astfel incat sa poata fi oferite mai multe produse si servicii. De aceea, initial, a fost conceput un program amplu, o strategie globala, care a avut in vedere toate componentele structurale bancare. Resursele au fost realocate, astfel incat sa se asigure competitia in privinta depozitelor, creditelor si a altor servicii bancare.

A fost lasata libertatea crearii unor noi banci, indeosebi private, cat si a fuziunii sau divizarii unor banci in functie de strategia pe termen scurt a sectorului bancar in ansamblul lui. Pentru realizarea principalelor aspecte ale restructurarii si capitalizarii sectorului bancar a fost constituit un grup de specialisti din Ministerul Finantelor, Banca Nationala ' si principalele patru banci comerciale. Acest grup a fost permanent sprijinit de Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si de alte organisme internationale in scopul implementarii sistemului de indicatori si a metodologiilor prin care opereaza organismele financiare internationale, in ideea de a alinia sistemul bancar romanesc la standardele internationale in baza carora isi desfasoara activitatea toate bancile moderne.

'^Restructurarea sistemului bancar, astfel conceputa in perioada 1991-1992, includea si ideea eliminarii vechilor idei dirijiste dinainte de anul 1990. Noile conditii nu mai permiteau ca statul sa elaboreze si sa puna in practica politica bancara. Aceasta este infaptuita de Banca Nationala si bancile comerciale^*

Conditiile initiale ale restructurarii sectorului bancilor comerciale au inclus si:

restructurarea sectoarelor activitatii bancare prin reorganizarea activelor, astfel incat sa serveasca in cele mal bune conditii nevoilor sporite ale economiei aflate in tranzitie;

' restructurarea bilantului contabil, astfel incat sa raspunda in mai mare masura sarcinilor de capitalizare;

^m descentralizarea continua a unor activitati si atributii ale bancilor comerciale, astfel ca in viitor sa creasca numarul unitatilor operative;

dezvoltarea produselor si serviciilor bancare;

reducerea interventiei statului in activitatea bancilor comerciale.

Cu toate acestea, tot mai multi specialisti din domeniul bancar considera ca, dupa mai bine de 9 ani restructurarea bancilor comerciale este inca la inceput, ca abia s-au facut primii pasi si ca sectorul bancar necesita restructurari reale astfel incat ele sa conduca ia diminuarea si eliminarea blocajului financiar, la dezvoltarea pietei ele capital si de marfuri, ia reducerea substantiala a dobanzii si a inflatiei si la crearea unor conditii care sa permita un acces usor pe pietele externe, in aceste conditii, bancile contribuind intr-o mai mare masura la promovarea principiilor economiei, de piata si a politicii economice de accelerare a intrarii Romaniei in. acest tip de economie.

Astfel, directorul general ai ABM AMRO Bank Romania, dl. Henk G. Mulder, considera, la mijlocul e. .a ului 1997, ca 'reforma bancara, privita ca o componenta fundamentala a actualei reforme interne, inca nu a inceput. Nu este usor sa privatizezi banci de dimensiuni foarte mari, cu un personal supradimensionat si dotari tehnice inca insuficiente^[4]'.

in opinia noastra, desi au fost facuti pasi importanti in directia restructurarii sectorului bancar, totusi utilizarea, in prima etapa a restructurarii sale, a unor instrumente si metode specifice sistemului anterior a intarziat mult acest proces.

Astfel, pe de o parte, bancile comerciale nou infiintate nu au avut o putere financiara deosebita, datorita gradului redus de capitalizare si a portofoliului de credite provenit din preluarea fostelor credite acordate intreprinderilor socialiste. Pe de alta parte, nu se putea pune problema unei concurente in cadrul noului sistem bancar, toate Stancile fiind cu capital de stat, o buna perioada mentinandu-se monopolul legat de operatiunile efectuate si de clientii arondati. Desi numarul institutiilor bancare a crescut considerabil in ultimii nni, cele patru mari banci cu capital de stat detineau inca la finele anului 1998 , din totalul activelor bancare fata de 83 % in

Mentalitatea existenta, lipsa de experienta, i'psa unui cadru normativ dar si a interesului politic de a mentine cu orice pret sectorul real facand abstractie de criteriile economice, au facut ca acel automatism in acordarea creditelor sa se mentina.

S-a creat un sistem bancar slab dezvoltat din punct de vedere al retelei teritoriale, a infrastucturii informatice, a produselor si serviciilor bancare oferite clientilor, Autonomia bancilor a fost doar un concept declarativ, in fapt statul a influentat permanent deciziile bancilor de plasare a resurselor financiare in economie.

in ceea ce priveste firmele particulare, proaspat aparute in economie, bancile comerciale au avut un comportament diferentiat, manifestand o oarecare retinere in acordarea creditelor in comparatie cu modul de acordare a creditelor catre sectorul de stat.

in concluzie,^inca de la inceputul procesului K de restructurare a aparut, o acuta contradictie intre noul sistem bancar organizat pe principiile economiei de piata si mediul economic in care isi desfasura activitatea, preponderent etatist si fara sensibilitate la actiunile noilor banci comerciale.

Cu toate acestea, reforma sectorului bancar din Romania, asa cum spuneam anterior, a facut o serie de pasi importanti care au vizat, in special, cadrul general, organizarea interna si relatiile dintre banci si agentii economici, precum si cele dintre bancile comerciale, politica dobanzii si a creditelor, toate acestea caracterizate prin urmatoarele:

tranzitia la economia de piata a creat multiple posibilitati, dar si responsabilitati noi pentru bancile comerciale, mai ales in ceea ce priveste valorificarea si alocarea eficienta a resurselor financiare, corespunzator criteriilor de performanta economica si profitabilitate;

bancile comerciale ofera produse si servicii financiar bancare cat mai variate, in corelatie cu cerintele pietei, reflectand necesitatile si preferintele clientilor;

concurenta bancara care a impus eficienta in prestarea de servicii bancare si a incurajat introducerea de noi servicii financiare;

reglementarile Bancii Nationale si concurenta bancara au creat cadrul unei dezvoltari bancare sanatoase, imbinand criteriul maximizarii profitului cu prudenta bancara;

automatizarea operatiunilor bancare;

infiintarea bancilor comerciale private;

dezvoltarea formarii si specializarii profesionale in sectorul bancar.

Restructurarea bancilor comerciale a avui U iu conditiile unei expansiuni rapide a crediml lumcar incepand cu anul 1990. Nu s~a mai pui merge pe linia creditarii practic nelimitate, caro ,ir insemnat de fapt, perpetuarea disfunctionalilaid. Creditarea trebuia sa se faca diferentiat, in srrr fixarii unor prioritati in alocarea resursoln efectuarea plasamentelor.

in al doilea rand, restructurarea esalonul secund al aparatului bancar romanesc a avut conditiile existentei unui mediu inflationist. In > conditii politica de creditare a trebuit sa (i<- m relaxata. Nivelul actual al dobanzilor este I- m mare, dar in felul acesta pot fi eliminate ..m putin diminuate efectele negative ale inflatiei in sfarsit, restructurarea sectorului l-.n comerciale a avut si are loc in conditiile f aspre impuse de organismele financiare intern, (in special Fondul Monetar International)/]

in concluzie, atunci cand analizau restructurarii credem ca trebuie sa tincn de restrictiile si conditiile care permanent, facand ca acest proces sa treptat, relativ lent, dar si cu unele re/

Privatizarea bancilor obiectiv principal al sectorului bancar

in dezbaterile teoretice, deriva din ideea ca proprie' eficienta superioara prin manageriale, similara ci eliminarea subventiilor si decizia presiunilor exercitate asupra bugetului si diminuarea interventiei statului prin impunerea unor obiective fara o justificare economica.

Din punctul nostru de vedere, privatizarea nu este insa un panaceu universal, nu rezolva de la sine problema productivitatii, elementul - cheie al superioritatii economiei de piata. Programele de reforma actuale, promovate de tarile est-europene si, implicit, de Romania, isi propun sa treaca in ritm rapid peste etapele istorice ale economiei de piata si sa ajunga la etapa actuala de dezvoltare a tarilor capitaliste dezvoltate. Acest lucru implica o alta reforma - restructurarea, care trebuie infaptuita paralel cu privatizarea.

Succesul privatizarii depinde in mare masura de metoda aleasa si de durata perioadei de aplicare.

/Qn obiectiv principal al reformei sistemului bancar romanesc il constituie cu siguranta procesul de privatizare a societatilor bancare cu capital majoritar de stat, actiune complexa, dificila, care necesita un anumit ritm de desfasurare, dar care va conduce inevitabil si in urmatorii ani ia o diminuare treptata a ponderii regimului proprietatii de stat in domeniul bancar.'

Bancile comerciale cu capital majoritar de stat au fost infiintate si isi desfasoara activitatea in baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, a Legii nr. 31/1990 republicata privind societatile comerciale si a Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancara.

inca din 1991, prin Legea nr. 58 privind privatizarea societatilor comerciale, se stipula ca in proportie de 70% capitalul social al bancilor este detinut de Fondul Proprietatii de Stat, iar restul de 30% de cele cinci fonduri ale proprietatii private (actualele societati de investitii financiare).

Dupa patru ani, prin Legea nr. 55/1.995 pentra accelerarea procesului de privatizare, se stabilea ca privatizarea bancilor va face obiectul unei legi speciale, certificatele de proprietate si cupoanele nominative neputand fi utilizate la privatizarea acestor instututii.

Cu o intarziere destul de mare a termenului prevazut de Legea 55/1995, o prima variata a proiectului de Lege privind privatizarea societatilor comerciale bancare cu capital majoritar de stat a fost definitivata si inaintata spre dezbatere Senatului in aprilie 1996. Proiectul a fost respins si, avandu-se in vedere importanta si urgenta procesului de privatizare a bancilor - conditie stipulata prin Memorandumul cu Fondul Monetar International, in septembrie 1996 un nou proiect de lege a fost supus dezbaterii Parlamentului insa nici acesta nu a fost validat, transferand astfel viitoarei legislaturi responsabilitatea adoptarii acestei legi.

Sub presiunea actualului Memorandum negociat cu Fondul Monetar, in mai 1997 cele doua camere ale Parlamentului au votat, in sfarsit, Legea pentru'' privatizarea societatilor comerciale ia care statui este actionar. Conform acestei Legi privatizarea societatilor bancare se realizeaza utilizand una din urmatoarelere procedee:

majorarea capitalului social prin aport in numerar, in baza unei oferte publice sau a unui plasament privat;

vanzarea de actiuni gestionate de Fondul Proprietatii de Stat, numai contra numerar, cu plata integrala catre persoane fizice si juridice romane, inclusiv catre societatile de investitii financiare, precum si catre persoane fizice si juridice straine;

combinarea procedeelor mentionate anterior. Desi in Lege sunt prevazute mai' multe

modalitati de privatizare, prezentate anterior, specialistii au rezerve legate de faptul ca Legea nu prevede majorarea capitalului social inainte de oferta publica sau privata, ci concomitent, fapt care o situeaza sub nivelul proiectelor legislative precedente.

De asemenea, mentinerea la dispozitia statului a unei cote de 50% din capitalul social sau detinerea actiunii nominative de control, confera statului drept de veto in Consiliul de Administratie numai asupra deciziilor care privesc gajarea sau ipotecarea activelor bancii, precum si a acelor decizii care privesc fuziunea prin absortie sau lichidarea administrativa. Astfel s-au creat conditiile si primele doua banci au fost deja privatizate.

Cinii economisti considera ca multe dintre racilele existente in economia romaneasca ar fi fost eliminate daca s-ar fi accelerat privatizarea sectorului bancar. Alti economisti promoveaza ideea, la care aderam si noi, ca privatizarea trebuie vazuta-

. inisideratii privind restructurarea sectorului bancar

Consideram, de asemenea, ca privatizarea nu poate avea efectele scontate decat in conditiile unui mediu bancar autentic, consolidat. Or, sistemul nostru bancar 'inca da semne de fragilitate.

Recentele privatizari, de la Banca Romana de Dezvoltare si de la Banc Post, constituie doar Inceputul unei noi etape, aceea a detasarii bancilor de capitalul de stat, etapa hotaratoare pentru consolidarea sistemului nostru bancar^[5]'.

in ceea ce priveste privatizarea celor doua mari banci cu capital integral sau majoritar de stat ramase in cursa (Banca Agricola, Banca Comerciala Romana) consideram ca opiniile unor importanti specialisti romani in domeniu intaresc relativul dezacord al nostru fata de modul de realizare a acestor privatizari.

Avem in vedere, in primul rand, problemele financiare deosebite cu care se confrunta aceste

banci (Ia momentul analizei exceptie facand Banca Comerciala Romana) fapt care nu le face atractive din punct de vedere al vanzarii. Neexistand prea multi ofertanti, vanzarea bancilor s-ar face la un pret modest, ceea ce nu ar fi avantajos.

Exemplu! privatizarii Banc Post este concludent. Banca dispune de o retea teritoriala dezvoltata reprezentata de 123 de sucursale, precum si centre in 21.500 de. oficii postale. A incheiat anul 1998 cu un profit brut de 162,5 miliarde lei^[6] si un capital social majorat de 2,5 ori. Mai mult, o prima evaluare stabilea pentru Banc Post un pret de 220 milioane dolari. Pretui platit pentru pachetul de actiuni scos pe piata de Fondul Proprietatii de Stat a fost mult diminuat: decat cel estimat initial de c-'aluatorii bancii. Cu 42,8 milioane dolari, platibili in rate, banca americana General Electric Capital si cea portugheza Banco Portugues de Investimento au cumparat 45% din actiunile Banc Post.

Ne-am pus intrebarea, de ce un asemenea pret? Poate pentru ca, lasand la o parte interesele politice, actuala conjunctura economica nu este cea mai favorabila. Din ianuarie 1998 si pana in prezent numai calificative sumbre legate de riscul de tara, banci, datoria externa, rezerva valutara, obligatiuni externe, etc. Evident ca privatizarea sectorului bancar trebuie facuta dar daca procesul nu se va desfasura cu prudenta el s-ar putea transforma intr-unui cu grave consecinte pentru economia nationala.

in al doilea rand, trebuie sa avem in vedere faptul ca aceste banci inca mai detin o pondere importanta din finantarea economiei nationale, iar l-reluarea acestora de catre investitori, chiar bine intentionati dar care nu realizeaza infuzii importante dc capital, nu ar rezolva problema subcapitalizarii si calitatii necorespunzatoare a portofoliului de credite. Mai mult, credem ca prin schimbarea opticii fata de clienti (colosi industriali

si agricoli) ale caror grave dezechilibre sunt aceleasi, nu s-ar realiza decat o agravare a serviciului datoriei si implicit scaderea continua a performantelor bancilor, chiar falimentarea lor.

Profesorul Mircea Cosea considera ca: 'privatizarea bancilor cu capital majoritar de stat este normala si necesara, dar daca aceasta privatizare este conditionata de recuperarea pierderilor din credite neperformante exclusiv prin efortul contribuabilului roman, atunci Fondul Proprietatii de Stat trebuie sa fie constient de imensa responsabilitate pe care o are. Privatizarea va trebui facuta in respectul celor care au recuperat pierderea, adica contribuabilii, cu deplina transparenta, profesionalism si onestitate'⁵³.

Privatizarea fiecarei banci, dintre cele mentionate anterior, va fi un caz in parte si pentru fiecare se va intocmi o documentatie de privatizare. Consideram ca efectul si complexitatea privatizarii unei banci sunt extrem de mari, astfel incat este necesar ca privatizarea sa fie pregatita cu multa minutiozitate, cu mare atentie si exigenta, dar si explicata opiniei publice, pentru ca socul privatizarii sa se aportizeze in mentalitatea oamenilor.

in opinia noastra, privatizarea si capitalizarea bancilor trebuie sa conduca la crearea unor banci puternice care sa asigure finantarea economiei, pe de o parte, si sa nu permita sa se acumuleze noi imprumuturi dezavantajoase, pe de alta parte. Credem ca exista o coleratie directa intre privatizarea bancilor si managementul acestora, in sensul ca privatizarea fara o schimbare a managementului bancar nu-si are rostui.

In concluzie, privatizarea, capitalizarea si restructurarea bancilor trebuie sa ramana in continuare obiective principale ale reformei sectorului bancar din Romania. Acest sector este un adevarat sistem vital al economiei de piata, deoarece o crestere in domeniul sectorului particular ar putea fi cu usurinta perturbata, daca institutiile financiare nu functioneaza bine. Realitatea demonstraza ca noii intreprizatori care apar in economie, in prezent sunt deosebit de dependenti de sistemul bancar, pentru a-si extinde afacerile!]