Managementul invatamantului din Romania in perioada de tranzitie

Managementul invatamantului din Romania in perioada de tranzitie

Conducerea invatamantului - la oricare dintre nivelurile sistemului - poate fi inteleasa si apreciata corect de cercetorii domeniului, numai in stransa legatura cu schimbarile produse in Romania postrevolutionara.

Tranzatia scolii romanesti de toate gradele, intr-o clasificare care, evident, exclude nuantele, se poate imparti in trei etape :

O prima etapa (al carei inceput coincide cu manifestatiile de strada din Decembrie l989 si dureaza aproximativ pana in vara anului l990) este marcata de un sir de revendicari privind o gama larga de domenii si probleme, intre care amintim reducerea normei didactice si a efectivelor de elevi pe clase si, respectiv, reducerea numarului de prescolari pe grupe, posibilitatea de a ocupa fara concurs posturile si catedrele vacante din orase, simplificarea procedurii de obtinere a gradelor didactice II si I, inlaturarea din invatamant a unor cadre didactice considerate a fi compromise din punct de vedere politic,profesional si moral, schimbarea din functie a unor directori de unitati de invatamant si educatie si a unor inspectori scolari si alegerea altora, dupa criterii noi, renuntarea la uniformele scolare,marirea numarului de locuri in facultati si licee, infiintarea unor institutii de invatamant liceal si superior cu predare in limbile minoritatilor nationale si altele asemenea.

In aceste conditii, conducerea de atunci a Ministerului Invatamantului, supusa unor presiuni puternice din partea cadrelor didactice, a parintilor, studentilor si elevilor, a fost partial blocata si impiedicata sa lucreze organizat,stiintific,la actiunea complexa de reorganizare a invatamantului in noile conditii.

Desi situatia s-a ameliorat pe parcurs, in anul l999 Romania detinea locul I in Europa cu peste 70 000 de analfabeti (cca 0,3% din populatia tarii !).

Asadar, prima etapa a tranzitiei nu se poate spune ca a fost prea prielnica pentru invatamant, desi in cadrul ei s-au adoptat si unele masuri constructive, cum ar fi :debarasarea programelor analitice de balastul ideologic, interzicerea activitatii politice in institutiile de invatamant (care, din pacate, nu se respecta peste tot nici in momentul de fata), cresterea exigentei fata de pregatirea elevilor si studentilor (dar nu si fata de tinuta si comportarea lor ), reintroiducerea limbilor straine la invatamantul primar, diversificarea obiectelor de studiu cu caracter facultativ si optional si altele de asemenea.

Cea de-a doua etapa a tranzitiei, pe care o localizam in timp incepand din vara anului l990 si pana la inceputul anului scolar l992/l993, se concretizeaza, in principal, prin doua mari demersuri in efortul de innoire a scolii romanesti : elaborarea de noi planuri de invatamant si revizuirea programelor scolare - ca instrumente fundamentale de conducere a invatamantului poreuniversitar - concomitent cu dezbarea politica a proiectului Legii invatamantului si a unor elemente de reforma.

Bilantul acestor demersuri a fost facut - pentru invatamantul preuniversitar - in cadrul consfatuirilor traditionle ale cadrelor didactice din septembrie l992, prilej cu care au fost schitate si orientarile si directiile de actiune pentru anul scolar l992/l993.

Pentru invatamantul superior, s-a lansat ideea autonomiei si necesitatii reglementarii ei sub forma  cartei universitare . Guvernul Romaniei a fost supus spre aprobare Camerei Deputatilor proiectul Legii invatamantului si Statutul personalului didactic.

Etapa a treia poate fi socotita cea actuala, al carei inceput este marcat de publicarea, la inceputul anului l993, de catre Institutul de Stiinte ale Educatiei, a unui studiu coerent, intitulat,  Reforma invatamantului din Romania, conditii si prespective. 

Tot in l993, Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO a organizat o masa rotunda ale carei concluzii au fost publicate sub denumirea sugestiva  De la lege la reforma invatamantului iar grupul Consultativ pentru Invatamantul Superior si Cercetare Stiintifica a elaborat un amplu studiu de sinteza intitulat  Directii ale Reformei Sistemului de Invatamant superior din Romania 

Parlamentul a aprobat Legea nr.88/l993 privind acreditarea institutiilor de invatamant superior si recunoasterea diplomelor.

Se poate spune, deci, ca in aceasta etapa, pe ansamblul sistemului si pe domenii, se cunoaste mai bine  ce  si mai ales  cum  trebuie facut pentru realizarea reformei in domeniul invatamantului, in general si in cel managerial, in particular.

Legea invatamantului a permis declansarea reformei propiu-zise si a asigurat cadrul necesar implementarii setului de masuri menite sa optimizeze sistemul de invatamant si diferite subsisteme ale acestuia.

Pe baza ei, Ministerul Educatiei Nationale a emis mai multe oridine si notificari prin care a pus in opera reforma proiectata la nivel strategic, cu avantajele si limitele ei.

Reforma managementului scolar si universitar vizeaza, indeosebi, autonomia institutiilor de invatamant, pregatirea managerilor educationali si rationalizarea resurselor materiale si financiare.

Activitatea manageriala a invatamantului nu poate fi insa reconsiderata si reproiectata daca este desprinsa din contextul european si mondial.

Printre primele diziderate formulate de tinerele partide politice din Romania a fost si cel privind asa numita  intrare in Europa . Intelegem aceasta  intrare  pentru invatamant, ca o aliniere a noastra la standardele internationale, fara sa se faca insa abstractie de traditiile si succsele remarcabile ale scolii romanesti, de faptul ca, in multe privinte, invatamantul romanesc a fost (si inca mai este), superior celui din multe state ale lumii.

Cele 25 de tari care coopereaza in cadrul Consiliului de Cooperare Culturala al Consiliului Europei considera ca  Elevii trebuie sa fie capabili sa trateze cu semenii lor, sa-si formuleze gandurile simplu si cu precizie, sa-si insusesca ceeea ce este esential si sa poata rezuma, sa se organizeze, sa rezolve probleme, sa gandeasca logic si critic, sa invete sa aleaga informatii pertinente, sa poata lucra singuri precum si in echipa, sa fie capabili sa se adapteze la situatii noi. La fel de importante sunt imaginatia si creativitatea. 

Inca din anul l988, pe baza raspunsurilor la chestionarele trimise de UNESCO tarilor membre, Biroul International al Educatiei a elaborat un documentar intitulat  Politica si strategia invatamantului postsecundar si diversitatea lui in contextul utilizarii fortei de munca , in care se arata ca   in aproape toate tarile se inregistreaza tendinta, fie de reforma, fie de operare a unor modificari in sistemul de invatamant postsecundar. 

Unele probleme de larg interes pentru scoala superioara au fost abordate si la Seminarul European  Universitatea si Europa de maine ,organizat la Sinaia de Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO, cu sprijinul tehnic al Diviziei pentru invatmantul superior din UNESCO (Paris) si al CEPES (Bucuresti).

Aceste tendinte inregistrate la nivelul sistemelor de invatamant european constituie tot atatea probleme de reflectie pentru managerii sistimului de invatamant, la toate nivelele.

Fiecare dintre ele, corelate cu concluziile desprinse din studii nationale de diagnoza si prognoza, merita a fi dezbatute si clarificate, spre a putea genera obiective si programe de actiune educative pertinente.

Se considera ca activitatea manageriala din domeniul invatamantului, in perioada de tranzitie, are de solutionat, pe niveluri ierarhice, urmatoarele probleme :

l. La nivel national :

a. definirea conceptiei despre reforma invatamantului (ce schimbam, in ce scop, cu ce implicatii pe termen scurt,mediu si lung si cu ce costuri ?) ;

b. elaborarea unei stategii de implimentare pe subsisteme institutionale si pe domenii, etapizata in timp ;

c. definirea si adoptarea acelor acte normative ce degurg din Legea

invatamantului (diverse metodologii,regulamentel scolare etc.) ;

d. instruirea amanuntita a personalului insarcinat cu implementarea reformei, pe domenii si trepte de invatamant ;

e. evaluarea periodica a mersului reformei, a rezultatelor partiale obtinute si introducerea corecturilor necesare in domeniul legislativ-normativ si practic.

2. La nivelul teritorial si al institutelor de invatamant superior:

a. coordonarea factorilor implicati in realizarea reformei ;

b. conducerea experimentelor si formularea comcluziilor si a propunerilor de masurari corespunzatoare;

c. sensibilizarea cadrelor didactice de conducere si predare in legatura cu problematica reformei si acordarea asistentei pedagogice si manageriale necesare;

d. evaluarea modului in care este receptata,inteleasa si aplicata reforma in institutiile de invatamant, precum si a rezultatelor obtinute;

e. sesizarea abaterilor potentiale si a celor reale si optimizarea procesului de conduce a subsistemului de invatamant din teritoriu.

3. La nivelul unitatilor de invatamant preuniversitar, inovatiile preconizate de reforma trebuie armonizate cu conditiile concrete in care se desfasoara procesul instructiv-educativ, evitandu-se discontinuitatile si efectele negative.

Conducerea unitatilor de invatamant constutie astazi tot mai complexa, care vizeaza toate domeniile si problemele,de la activitatea didactica la cea gospodareasca, fiecare cu cortegiul sau de caracteristici si particularitati care-i obliga pe conducatori sa se adapteze continuu la cerintele managementului modern.

Managementul invatamantului este, in ultima instanta, o ingemanare a stiintei cu arta de a forma personalitati competente, independente si adaptabile la schimbarile care au loc, adesea rapid si profund, in toate sferele vietii sociale - in stiinta si cultuta, in modul de viata al oamenilor.

El priveste nu numai conducerea sistemului de invatamant, pe ansamblul si pe domenii, la nivel central si al fiecarei unitati de invatamant in parte, ci si procesul instructiv-educativ propriu-zis, situatie in care fiecare educator devine managerul colectivului de prescolari, elevi sau studenti cu care lucreaza.

Reforma mangeriala din invatamant nu poate reusi fara pregatirea adecvata (initiala si pe parcurs) a managerilor. Aceasta pregatire s-ar putea realiza in functie de cerintele individuale, in sistem modular, modulele de pregatire urmand a fi cerntrate pe formarea si/sau dezvoltarea unor competente manageriale dotate pe trei categorii distincte :

conducerea pedagogica a sistemului si a procesului de invatamant ;

conducerea in domeniul legislativ, precum si in domeniile economico-financiar si administrativ-gospodaresc ;

conexiunea domeniului (compartimentului) condus cu ansamlul institutiei si al sistemului de invatamant.

Un accent special ar urma sa se puna pe formarea abilitatii de a defini scopurile si obiectivele prioritare in perspectiva apropiata si pe termen lung, de a lua decizii si a rezolva probleme, de a planifica si organiza, de a lucra in echipa si a motiva, de a opera cu criterii si indicatori specifici diferitelor tipuri de evaluare.

Selectionarea conducatorilor in invatamant si promovarea lor in structurile manageriale dupa criterii riguroase, precum si perfectionarea continua, pe parcursul carierei, va permite profesionalizarea acestora, cresterea competentei lor si a operativitatii actelor de conducere, cu efecte benefice asupra calitatii si eficientei intregului invatamant.