Definirea managementului

Definirea managementului

Ce este managementul?

Managementul ca proces urmareste atingerea unor obiective (scopuri) utilizand resurse: oameni, materiale, spatii, timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrari) in proces, iar obiectivele outputuri (iesiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre iesiri si intrari, care indica productivitatea organizatiei.

Managementul ca disciplina este un domeniu al stiintei cu principii, concepte si teorii proprii, iar scopul sau major este ca acestea sa fie invatate si intelese pentru a fi aplicate cu succes. Bazele teoretice ale managementului isi propun sa dezvaluie legile, principiile, metodele, tehnicile, procedeele si regulile actiunii eficiente. Arta conducatorului inseamna priceperea de a transpune aceasta teorie in practica.

Managementul ca personal.Se pune de multe ori intrebarea, de ce o firma are un succes atat de mare, sau de ce a dat faliment? Raspunsul este aproape acelasi: a avut sau nu un management bun. Termenul face referire la oamenii care, in diferite colective, sunt responsabili de coordonarea si conducerea organizatiei. Managerii sunt persoane individuale care conduc un anumit nivel ierarhic al organizatiei.

Managementul ca mijloc de a face cariera .Managementul, bine inteles si aplicat, aduce un profit substantial organizatiei; ca atare, persoanele implicate in acest proces au posibilitatea sa-si arate calitatile si sa urce treptele ierarhice, chiar pana in varful piramidei. Concluzionand, managementul poate fi privit ca ,,personalul' care dorind sa-si faca o ,,cariera' in domeniu trebuie sa studieze ,,disciplina de invatamant management' pentru a o practica in ,,procesul de management'. Este procesul ce presupune ca una sau mai multe persoane sa coordoneze activitatea altor persoane, pentru a obtine rezultate, care nu pot fi atinse de nici o persoana care actioneaza singura.

Definirea managerului

Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., in functiede abilitatile personale - conduc procesul catre atingerea scopurile urmarile. Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizatii personalul este implicat, mai mult sau mai putin, in managementul procesului. Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinte de dezvoltare a societatii, el executand o profesiune cu un grad ridicat de cunostinte si practici, a caror insusire cere un lung si complex proces de formare si perfectionare. Managerul nu poate fi unilateral, sa cunoasca numai problemele tehnice sau economice, sa se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practica. Trasatura sa de baza trebuie sa fie capacitatea de corelare si de integrare a tuturor acestor cunostinte. ,,Filozofia managerului' nu consta in cautarea adevarului absolut si etern; decizia managerului, desi fundamentata si elaborata, este aplicabila intr-un anumit loc si la un moment dat. Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros si modelarea excesiv de exacta a modelului necesita timp. In consecinta, managerul opereaza cu modele simplificate si solutii optimale.

Rolul si functiile managerului

a).Rolul managerului.

Care este rolul managerului? Ce face el pe nivelul sau ierarhic? Un studiu efecuat de Henry Mintzberg precizeaza 10 roluri manageriale, pe care le imparte in trei categorii aflate in stransa legatura unele cu altele:

- roluri interpersonale;

- roluri informationale;

- roluri decizionale.

Rolurile interpersonale rezulta din autoritatea formala a managerului si vizeaza relatiile interpersonale. Rolul de reprezentare presupune contactul cu subordonatii proprii sau ai altor firme, cu managerii situati pe acelasi nivel sau pe altele, in cadrul unor reuniuni oficiale, cand managerul, in numele firmei, executa o actiune (de exemplu, inmanarea unor premii anuale, a unor distinctii etc.). Rolul de conducator presupune directionarea si coordonarea activitatii subordonatilor (angajare, promovare, concediere). Rolul de legatura presupune relatii cu altii in interiorul si in afara organizatiei. De exemplu, managerul de productie trebuie sa aiba relatii bune cu managerul marketingului si cu altii, pentru ca impreuna sa contribuie la atingerea obiectivelor organizatiei. De multe ori, indeplinirea acestui rol consuma mult din timpul unui manager.

Rolurile informationale plaseaza managerul in punctul central de primire si transmitere a informatiilor. Primele trei roluri au permis managerului sa construiasca o retea de relatii interumane, care il ajuta in culegerea si receptarea informatiilor ca un monitor si transmiterea lor atat ca un diseminator cat si ca un ,,purtator de cuvant'. Rolul de monitor implica examinarea mediului in organizarea culegerii informatiilor, schimburilor, oportunitatilor si problemelor care pot sa afecteze firma. Contactele formale si informale dezvoltate in rolul de legatura sunt folosite deseori aici. Rolul de diseminator presupune furnizarea informatiilor importante subordonatilor. Rolul de ,,purtator de cuvant' implica legaturile cu alte persoane din afara compartimentului sau: - din interiorul firmei, cand reprezinta interesele unui grup in fata nivelului ierarhic superior; - in exterior, cand prezinta punctul de vedere al organizatiei cu privire la o anumita preblema.

Roluri decizionale .Rolurile privind relatiile interpersonale si cele de culegere si transmitere a informatiilor servesc ca intrari in procesul de luarea deciziilor. Rolul de intreprinzator este acela de a cauta noul - idei, metode, tehnici si a-l introduce in organizatie cu scopul schimbarii ei in bine, a conducerii catre performanta. Rolul de stabilizator revine managerului atunci cand este obligat sa ia decizii rapide in momentul in care, datorita unor factori perturbatori, organizatia pe care o conduce iese din starea stabila. Intr-o astfel de situatie, acest rol devine prioritar fata de celelalte, in joc intrand ,,viteza de reactie' si gasirea optimului in influentarea factorilor de mediu pentru obtinerea cat mai rapida a stabilitatii. Rolul de distribuitor de resurse il plaseaza pe manager in pozitia de a decide cine primeste si cat din aceste resurse, care pot fi: bani, forta de munca, timp si echipamente. Aproape intotdeauna nu exista suficiente resurse si managerul trebuie sa imparta acest putin in mai multe directii. Distribuirea resurselor reprezinta, de aceea, cel mai critic dintre rolurile decizionale ale managerului. Rolul de negociator il pune deseori pe manager in situatia de ,,a cantari' cui sa ofere avantajele unei afaceri. Negocierea presupune, in ordine, munca, performanta, obiective clare si orice altceva poate influenta in bine rezultatul final.

b).Functiile managerului

Functiile managerilor se identifica cu acelea ale procesului managerial si anume: planificarea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

Planificarea . Este functia cea mai importanta a managementului, deoarece reprezinta activitatea de luare a deciziilor. Se stabilesc obiectivele si cele mai adecvate cai (strategii) pentru atingerea lor. Celelalte functii deriva din aceasta si conduc la indeplinirea obiectivelor. Rezultatele planificarii sunt reflectate in planurile de activitate. Planificarea se face la orice nivel al organizatiei, de catre manageri

Organizarea .Odata stabilite obiectivele si caile prin care acestea vor fi atinse, managerii trebuie sa proiecteze sau sa reproiecteze structura care sa fie capabila sa le indeplineasca. Astfel, scopul organizarii este sa creeze o structura, care sa indeplineasca sarcinile propuse si sa cuprinda relatiile ierarhice necesare. Scopul structurii organizatorice este de a permite obtinerea de catre personalul firmei a cat mai multor performante. Structura trebuie sa defineasca si sa acopere sarcinile pentru a fi indeplinite, sa proiecteze regulile relatiilor umane.

Comanda .Dupa ce s-au fixat obiectivele, s-a proiectat structura organizatorica si s-a definitivat personalul, organizatia trebuie sa inceapa sa lucreze. Aceasta misiune revine functiei de comanda ce presupune transmiterea sarcinilor si convingerea membrilor organizatiei de a fi cat mai performanti in strategia aleasa pentru atingerea obiectivelor.

Coordonarea .Functia de coordonare permite ,,armonizarea' intereselor individuale sau de grup cu scopurile organizatiei. Indiferent de tipul organizatiei (de productie, comerciala, financiara etc.), fiecare individ interpreteaza in felul sau bunul mers al companiei. Astfel, aceasta functie intervine in ,,aducerea la acelasi numitor' a interpretarilor respective, plasandu-le pe directia atingerii obiectivelor de baza ale organizatiei.

Controlul .In final, managerul trebuie sa verifice daca performanta actuala a firmei este conforma cu cea planificata. Acest fapt este realizat prin functia de control a managementului, ce reclama trei elemente: - stabilirea standardului (limitei, pragului) performantei; - informatia care indica diferentele dintre nivelul de performanta atins si cel planificat; - actiunea pentru a corecta abaterile care apar. Scopul controlului este sa mentina firma pe drumul pe care va atinge obiectivul propus.