Locul documentarii-invatarii in cercetarea stiintifica

Locul documentarii-invatarii in cercetarea stiintifica. Continut, forme, etape

In cele ce au precedat, am subliniat ca documentarea stiintifica este o etapa pregatitoare a cercetarii stiintifice. Insa o mai buna precizare a locului si rolului documentarii stiintifice in cadrul procesului de cercetare stiintifica este posibila si necesara, daca se examineaza mai atent continutul ca atare al documentarii stiintifice.

Documentarea este un concept cu continut complex, incluzand, asa cum am relevat, trei forme: documentarea bibliografica, documentarea directa, consultarea specialistilor. In mod corespunzator, fiecare dintre aceste forme indeplineste o functie specifica, distincta pe care le abordam in paragrafele care urmeaza. In acest context, relevam, in primul rand, ca existenta mai multor functii constituie o convingatoare expresie a unui continut complex si amplu al documentarii stiintifice.

In al doilea rand, complexitatea procesului de documentare stiintifica rezulta din sublinierea altor doua componente ale continutului sau: informarea stiintifica si documentarea stiintifica propriu-zisa.

Informarea este procesul prin care o unitate specializata a retelei de documentare sistematizeaza literatura stiintifica dupa criterii bine stabilite si furnizeaza beneficiarului in diferite modalitati, o informatie de semnalare bibliografica. Cu ajutorul acesteia, beneficiarul ia cunostinta de existenta surselor documentare.

Informarea poate fi: curenta, pe masura aparitiei surselor si retrospectiva, pe baza surselor documentare aparute intr-un interval de timp; aceasta din urma se realizeaza, de regula, la cerere.

Documentarea propriu-zisa reprezinta procesul prin care unitatea specializata pune la dispozitia beneficiarilor documente pe care acestia le solicita in urma primului proces, de informare.

Asadar, documentarea este procesul de ansamblu al celor doua componente (informarea si documentarea propriu-zisa).

In al treilea rand, continutul complex al documentarii stiintifice rezulta mai ales din etapele sale interne, si anume:

a) informarea asupra surselor;

b) culegerea surselor;

c) studierea surselor;

d) utilizarea surselor.

a) Informarea asupra surselor cuprinde urmatoarele operatiuni
principale:

identificarea surselor existente pentru tema de cercetare;

locul unde este depozitata si posibilitatile de obtinere, de acces;

conturarea unui program de continuare a informarii si pe parcursul etapelor de cercetare care urmeaza documentarii in ansamblu, pana la incheierea temei de cercetare si chiar dupa aceasta.

b) Culegerea surselor include activitatile de:

obtinerea (procurarea) surselor;

notarea (fisarea) surselor;

examinarea sumara a surselor (cuprinsul acestora, semnificatia, posibilitatea de folosire ulterioara etc).

c) Studierea surselor este etapa de invatare cu cel mai intens
consum intelectual si cu cel mai mare consum de timp. Ea cuprinde,
fara a intra aici in detalii specifice fiecarei forme de documentare,
urmatoarele activitati mai importante:

gruparea surselor documentare in mai multe clase, in raport cu continutul temei de cercetare si cu timpul disponibil pentru studiu;

evaluarea globala a unor surse;

studiul aprofundat al surselor din perspectiva nevoii de cunoastere a literaturii de specialitate, a faptelor empirice, a ipotezelor si ideilor teoretice pro si contra, a metodei de analiza si calcul etc. In acest scop, se folosesc instrumente si tehnici specifice fiecarei forme de documentare, asa cum vom vedea in paragrafele urmatoare.

d) Utilizarea surselor in cadrul procesului de documentare se refera la:

consemnarea sistematizata a informatiilor unei surse ca baza de comparatie si confruntare cu alte surse;

interpretarea generala a surselor;

pregatirea utilizarii informatiilor documentare in cadrul celorlalte etape ale cercetarii propriu-zise, definitivarii structurii finale a lucrarii in vederea redactarii etc.

Pe baza cunoasterii continutului si etapelor documentarii stiintifice se poate acum sublinia mai exact, in cateva coordonate majore, locul si rolul documentarii in cadrul procesului de cercetare stiintifica. Dintre aceste coordonate mentionam:

Documentarea stiintifica nu este un scop in sine, ci se subordoneaza solutionarii unei probleme stiintifice. De aceea, orice program initial de documentare se modifica si se adapteaza, uneori considerabil, in procesul de studiu al surselor;

Cele patru etape interne ale documentarii sunt diferentiate in functie de domeniu, de tema, de cercetator etc. Discernamantul cercetatorului este decisiv pentru asigurarea unei documentari eficiente;

Documentarea incepe chiar din procesul alegerii temei (ca o informare sumara) si se continua sustinut in procesul precizarii obiectivelor cercetarii; in fapt, documentarea, interesul pentru noi surse si informatii stiintifice se pastreaza intacte si continua in toate celelalte etape ale cercetarii, pana la incheierea lucrarii si chiar dupa aceasta. Este poate exemplul cel mai concludent ca intre etapele cercetarii nu sunt granite rigide, numarul etapelor si succesiunea acestora, ca model general, se pot converti, de la caz la caz, in modele particulare, concrete indispensabile reusitei oricarei cercetari stiintifice;

In procesul de documentare apar idei noi, ipoteze ce urmeaza sa fie verificate ulterior si chiar anticipatii ale unor concluzii finale. In consecinta, aprecierea documentarii ca faza pregatitoare a cercetarii si creatiei stiintifice nu poate fi considerata nici ca o etapa auxiliara sau inferioara, dar nici ca o separare absoluta de celelalte etape de cercetare stiintifica;

. Cu toate caracteristicile mentionate, documentarea stiintifica nu coincide, nu se suprapune si nu poate fi confundata, in niciun fel, cu cercetarea stiintifica, cu actul de creatie, de incubare si de iluminare.

In fine, ar mai trebui mentionate si alte doua idei de baza:

angajarea gresita in faza documentarii genereaza mari neajunsuri asupra intregii activitati privind tema de cercetare stiintifica: conduce la depasirea termenului de documentare prevazut, dauneaza calitatii lucrarii, pericliteaza predarea ei la termen;

in oceanul tot mai mare de informatii stiintifice, realizarea unei documentari exhaustive nu este posibila. Documentarea se poate totusi realiza, prin toate mijloacele clasice sau moderne, cu conditia selectarii si obtinerii informatiilor relevante, in cadrul fiecarei forme de documentare pe care le examinam in cele ce urmeaza.