Incheierea contractului de asigurare

Incheierea contractului de asigurare

Incheierea propriu-zisa a contractului de asigurare este precedata de cateva etape pe baza carora se determina clauzele si conditiile finale ale acestuia.

1. Intocmirea declaratiei sau cererii de asigurare este o etapa in care asiguratul isi manifesta dorinta de a incheia asigurarea si de a oferi informatii necesare pentru evaluarea riscului.

Prin acest document, asiguratorul il identifica pe asigurat, iar asiguratul isi manifesta vointa de incheiere a contractului. Completarea cererii de asigurare cuprinde informatii referitoare la obiectul si riscul asigurat.

Cererea de asigurare, denumita si cerere chestionar, cuprinde date referitoare, in principal, la urmatoarele:

identificarea asiguratului: nume, domiciliu sau sediu legal;

obiectul de activitate (in cazul persoanelor juridice);

durata asigurarii solicitate;

date privind bunul asigurat;

suma asigurata pentru care opteaza;

fransiza;

beneficiarul asigurarii;

conditiile de asigurare solicitate;

starea de sanatate, varsta, antecedente medicale, in cazul asigurarilor de viata;

mediul de lucru, in cazul asigurarilor de accidente, precum si alte elemente specifice fiecarui tip de asigurare solicitata.

Pe baza acestor informatii, asiguratorul procedeaza la evaluarea riscului pentru stabilirea corecta a primei de asigurare. Raspunsurile scrise ale asiguratului permit asiguratorului sa-si faca o imagine asupra riscului si sa stabileasca prima aferenta.

La majoritatea formelor de asigurari de persoane, la unele asigurari externe sau de bunuri, cererea de asigurare se redacteaza separat si anterior contractului de asigurare, fiind necesar un anumit interval de timp pentru evaluarea riscului. La celelalte asigurari, declaratia se intocmeste concomitent cu contractul de asigurare.

Cererea de asigurare, ca act unilateral de vointa, nu produce efecte juridice specifice asigurarii decat dupa acceptarea de catre asigurator. Asumarea riscului de catre asigurator se face o data cu semnarea contractului de asigurare.

2. Evaluarea nivelului de risc.

Riscul prezinta pentru asigurator o importanta deosebita deoarece in functie de acest element se apreciaza daca se poate accepta protectia prin asigurare si dimensiunea primei de asigurare aferente. Aceasta operatiune poarta denumirea de subscriere (underwriting) si este specifica asigurarii.

Nivelul de risc se poate evalua in doua etape:

a) imediat dupa primirea cererii de asigurare, pe baza datelor consemnate de solicitantul asigurarii in vederea prezentarii unei oferte de principiu, daca aceasta a fost ceruta;

b) dupa efectuarea unei inspectii de risc de catre reprezentatii asiguratorului.

Evaluarea nivelului de risc are scopul de a stabili:

daca riscurile ce exista la asigurat si care urmeaza sa fie acoperite de asigurator sunt in limitele acceptabile preluarii de catre acesta din urma;

coeficientii de ajustare a tarifului de prime specific fiecarei forme de asigurare in parte, in vederea calcularii primei de asigurare;

eventualele masuri obligatorii sau recomandari pentru asigurat in legatura cu incheierea politei, in vederea evitarii si diminuarii riscurilor.

Inspectia de risc se poate efectua si pe parcursul perioadei de asigurare, in scopul verificarii evolutiei in timp a nivelului de risc.

Dat fiind ca de multe ori asiguratorii preiau in asigurare riscuri pentru bunuri aflate la mare distanta de ei, nefiind posibila o evaluare la fata locului a riscului, buna credinta, ca principiu de baza al asigurarilor, trebuie sa fie unanim respectata. Evaluarea se face numai pe baza informatiilor puse la dispozitie de asigurat si de aceea el trebuie sa faca declaratii complete si exacte. In caz contrar, asiguratorul isi rezerva dreptul de a modifica, de a denunta contractul sau de a refuza plata indemnizatiei de asigurare.

3. Momentul intocmirii contractului de asigurare este considerat o data cu plata primelor de asigurare si emiterea documentului de asigurare si este valabil exclusiv pentru bunurile si riscurile specificate in polita. Contractul poate avea forma politei de asigurare la asigurarile de persoane si la unele tipuri de asigurari de bunuri sau a certificatului de asigurare la asigurarile de bunuri sau de raspundere civila. In practica, denumirea de polita de asigurare este generica si, astfel, cel mai frecvent utilizata.

Exista doua momente distincte legate de contractul de asigurare, si anume: cel al incheierii propriu-zise a contractului si cel al intrarii in vigoare ulterior datei perfectarii lui. Un contract de asigurare poate fi perfectat cu intrarea in vigoare a asigurarii la o data ulterioara. De asemenea, intrarea in vigoare a asigurarii poate sa nu coincida cu inceputul raspunderii asiguratorului. In astfel de situatii, diferentierea este in functie nu numai de plata primei, ci si de natura riscului. De exemplu, in cazul asigurarilor de viata, daca exista suspiciuni asupra starii de sanatate a asiguratului sau daca declaratiile de sanatate ale asiguratului nu confirma o situatie normala, se trece la efectuarea unor investigatii medicale in scopul obtinerii unei evaluari medicale corecte. Solicitantul, platind prima de asigurare, devine asigurat, dar numai pentru riscul de deces din accident si nu si din motive ce implica starea sanatatii lui. Conform conditiilor de asigurare, acoperirea riscului se face numai dupa evaluarea corecta a riscului, respectiv in momentul emiterii politelor de asigurare.