MANAGEMENTUL GRUPURILOR

Grup de munca. Caracteristici.

Un grup de persoane care realizeaza o activitate sau o actiune comuna sub conducerea unui sef, constituie un grup de munca.

Grupul formeaza o entitate distincta, desi in ansamblu este influentat de calitatile individuale ale fiecarei persoane in parte. Relatiile dintre membrii grupului sunt relatii de dependenta. Ei executa sarcini prestabilite pentru atingerea unui scop comun.

Caracteristicile grupului de munca

Grupul de munca este principalul element care transforma resursele in produse;

Intre membrii exista relatii socio-afective ce pot frana sau accelera realizarea obiectivelor;

Toti membrii grupului respecta anumite reguli de comportament si norme de conduita;

Fiecare membru are o anumita atitudine fata de membrii ceilalti si fata de grup.

Grupul isi influenteaza membrii modificandu-le atitudinile si chiar personalitatea (dupa unii autori). Astfel, exista colective ce se caracterizeaza prin cooperare, intelegere si incredere, si colective dominate de tensiuni si conflicte interne. Unele colective stimuleaza performanta in munca, iar altele sunt indiferente sau chiar inhibante pentru performanta.

In comportamentul oricarui grup se identifica trei elemente:

activitatile (ceea ce realizeaza grupul);

interactiunile (comunicatiile verbale si nonverbale);

sentimentele (starile interne ale indivizilor).

Numarul membrilor grupului variaza in functie de scopul activitatii de la 2-3 persoane pana la 40-50 sau chiar mai mult. Numarul relatiilor interpersonale ce se formeaza in cadrul grupului si a canalelor de comunicatii depind de numarul de membrii ai grupului.

Astfel, daca acest numar este n, atunci

R = n(n-1) - numarul relatiilor interpersonale

C = n(n-1)/2 - numarul canalelor de comunicatii intre membrii grupului.

Grup formal. Grup informal

Structurile oficiale ale agentilor economici, cele impuse prin legi si regulamente se numesc structuri formale: Fiecare angajat trebuie sa cunoasca aceste structuri si sa le respecte.

Structurile formale sunt fundamentate pe relatii prestabilite, trateaza oamenii ca multime si sunt deliberat impersonale. Prin caracterul lor impersonal si rational structurile formale au rolul de a proteja oamenii contra abuzului de autoritate, de a reduce conflictele, de a stabili relatii oficiale intre oameni.

Structura formala a unei organizatii se prezinta sub o forma grafica numita organigrama.

In urma functionarii depersonalizate, se creaza un nou tip de structura, "informala", neoficiala, psihologica, drept urmare a interactiunii indivizilor intr-o situatie de grup.

Orice conducator, de pe orice nivel ierarhic, trebuie sa admita ca unei organizatii formale ii este asociata o organizatie informala si ca trebuie sa incerce sa canalizeze obiectivele organizarii informale in cele ale organizarii formale, oficiale.

Autoritatea neformala reprezinta influenta pe care o are un angajat asupra colaboratorilor, subordonatilor sau sefilor sai, datorita cunostintelor si experientei pe care le poseda. Se manifesta sub forma sugestiilor, informatiilor, sfaturilor pe care persoana respectiva le furnizeaza.

Tabel.3.Caracteristicile grupurilor formale si informale

In legatura cu procesul de formare a grupurilor exista in principal doua teorii:

1. Teoria sociometrica, elaborata de J.Moreno. Conform acestei teorii, rolul de baza in formarea grupurilor trebuie sa-l aiba relatiile de atractie si simpatie dintre persoane, presupunand spirit de colaborare si climat placut in munca.

Dezavantajul formarii in aceasta modalitate a grupurilor il reprezinta posibilitatea plafonarii potentialului grupului ca urmare a unei afectivitati prea mari intre membri.

2. Teoria dinamicii de grup, elaborata de K.Lewin, care se bazeaza pe tendinta de evolutie continua si dinamism.

Conform acestei teorii, in cadrul grupului trebuie sa existe tensiuni, dezacorduri si conflicte. Grupul se formeaza in general in jurul unei persoane dinamice, energice, cu personalitate puternica, capabila sa intretina dezacorduri si stari conflictuale, care determina progresul.

Avantajul acestei modalitati de formare rezida in spiritul de emulatie creat si afirmarea rolului stimulator al unor personalitati puternice; dezavantajul este reprezentat de pericolul divizarii grupului in subgrupe, riscul unei atmosfere incordate.

Ca instrument de studiere a relatiilor dintre membrii grupurilor se folosesc sociogramele. Studiul se face cu ajutorul unui chestionar, care, prin intrebari de tipul: cu care dintre membrii grupului doriti sa colaborati? ; care dintre membrii grupului credeti ca v-ar alege pentru a lucra impreuna? ; cu care ati evita sa lucrati? etc., relatiile dintre membrii se pot grupa in relatii de: simpatie, antipatie si indiferenta.

Daca organigrama este reprezentarea grafica a structurii formale, sociogramele sunt reprezentari grafice ale structurii neformale, prin care se indica pozitia fiecarui individ in grup, natura relatiilor ce le intretine aici.