1. Previziunea, functie si componenta fundamentala a managementului contemporan geneza si dezvoltarea managementului au fost conditionate de un anumit stadiu al evolutiei economice si al societatii, de aprobarea progresului stiintifico - tehnic, economico - social, cultural si uman, de cerintele tot mai complexe ale dezvoltrii dinamice a economiei in concordanta cu mediul social si natural. Managementul s-a dezvoltat si tinde sa se generalizeze atat in economiile dezvoltate, cat si in cele aflate in curs de evolutie. Progresele stiintei si practicile manageriale au aparut mai intai la nivel microec. si in deosebi la interprinderile industriale. Aceste progrese au fost preluate, adoptate si imbogatite in mod specific de celelalte componente structurale ale economiei contemporane. In prezent managementul este generalizat la nivel microec., s-a extins la nivel teritotial si regional si se afirma tot mai mult la nivel macroeconomic asupra sist. Ec. si a compartimentelor sale. De asemeni managementul cunoaste o rapida extindere la nivelul zonelor regionale ale lumii si economiei mondiale in ansamblul sau. Ecomic si social contemporan sunt influentati in procesul de dezvoltarii si progresului lor de contributia majora a managementului competitiv si eficient.

Functiile conducerii in sistem, functiile managemen contemporan - specialistii includ aici : functia informatica, functia de previziune, functia de organizare, functia de coordonare, functia de antrenare, functia de control, funct. de reglare.

Managementul competitiv se realiz. atunci cand sunt aplicate in viziune de sistem toate functiile sale in practica sociala. Previziunea constituie una din functiile importante ale managementului contemporan prin exercitarea careia se anticipeaza evolutia conditiilor in care se va afla sist. Ec. condus, starea, comportamentul, functionalitatea si finalitatile acestuia, intr-un orizont de timp si spatiu economico- social precis determinat. Managementul si previziunea, sunt ramuri moderne ale stiintei contemporane. Activitatile de previziune sunt fundamentale la intiativa factorilor de management, de la diferite nivele si structuri ale economiei de piata si sistemelor moderne de catre specialistii institutiilor de previziune, studii de prognoza, solutii, studii de conjunctura, strategii, politici, scenarii, proiecte, planuri si programe care contin informatii sistematice despre realitatea trecuta, prezenta si de mai lunga perspectiva, din domeniul supus cercetarii previzionale care stau la baza analizei si luarii deciziilor de evolutie, de catre factorii manageriali.

Factorii contemporani care au dus la dezvoltarea fara precedent a managementului si previziunii in perioada contemporana sunt

dezvoltarea si modificarea rapida a continutului si formelor de manifestare a fenomenelor si proceselor economice, sociale si naturale;

schimbarea raporturilor dintre trecut, prezent si viitor in miscarea fenomenelor si proceselor;

dimenisiunile si complexitatea, progresului stiintifico tehnic, utilizat in economie si viata sociala

2. Conceptul de previziune. Continut, caracteristici, forme de manifestare si utilizarea previziunii in managementul contemporan previziune este termenul utilizat in cele mai avansate state ale lumii si in cele mai multe cazuri. El este recunoscut si folosit si in teoria si practica economica si sociala din Uuninea Eeropeana, precum si in Romania. Termenul de previziune este o categorie generica, apta sa reprezinta modalitatile de abordare a viitorului. Conceptul de previziune, categorie generica si abstracta, combina toate modalitatiile de abordare concreta a problemelor viitorului, tipurile de judecati de evenimente privind evolutia viitoare, investigatiile si orientarile cu privire la actiunile viitoare.

Previziunea contemporana poate fi privita dupa continutul si finalitatile sale in cadrul managementului sub trei mai determinatii

1. ramura moderna a stiintei contemporane;
2. disciplina stiintifica de studii pentru formarea specialistilor in cunoasterea fenomenelor si realitatilor viitoare;
3. activitatea stiintifica de mare complexitate, cu finalitate

sociala, cu caracter de continuitate, prin care specialistii procedeaza la cercetarea, cunoasterea si fundamentarea realitatilor probabile si posibile viitoare din economie, societate si natura, in vederea orientarii si incadrarii deciziilor manageriale si actiunilor practicii din prezent, in cerintele, conditiile restrictiile de crestere, dezvoltare si progres ale viitorului;   Cele 3 dimensiuni ale previziunilor enumerate mai sus, se presupun si se conditioneaza reciproc, in procesul de cunoastere si aplicare a cunostintelor stiintifice, in practica economica si sociala.

Previziunea se manifesta si se realizeaza prin formele sale determinante - actiunile care se concretizeaza si finalizeaza in instrumentele precizionale, care ofera informatii in mai multe variante probabile si posibile, managementului contemporan sunt : actiunea de prognozare; actiunea de planificare; actiunea de programare;

Principalele trasaturi caracteristice ale previziunii, ca atribut al managementului stiintific, in sistemul economic de piata avansata sunt

previziunea, de regula, precede celorlalte atribute si functii ale conducerii;

previziune pune in evidenta necesitatea si posibilitatea reala a conducerii;

previziunea anticipeaza evolutia conditiilor in care se va afla sistemul condus, precum si starea, comportamentul, functionalitatea si finalitatea acestuia;

previziunea identifica tendintele actuale si viitoare ale evolutiei firmei, proceselor si sistemelor conduse;

previziunea fundamenteaza obiectivele dezvoltarii viitoare, in orizontul de perspectiva al conducerii si realizeaza legatura durabila dintre trecut, prezent si viitor in evolutia realitatii, aducand in prim plan viitorul ca principal atribut de continut al conducerii;

previziunea este suportul informational al deciziei si actiunii eficiente pe termen mai lung, pentru ca fundamenteaza raspunsurile la intrebarile permanente ale agentilor economici si a factorilor politici decizionali si executivi contemporani;

3. Activitatea de planificare - este o forma fundamentala a activitatii generale de previziune, fiind necesara si utila managementului curent si strategic al diferitelor subsisteme si sisteme conform sistemelor globale ale economiei si societatii contemporane. Planificarea, este ca si previziunea atat un gen de munca, de activitate preponderent intelectuala, cat si o subramura a stiintei despre economie si societate, precum si o disciplina, o materie de invatamant.

Produsul sau rezultatul final al activitatii de planificare, vazuta ca gen de munca, de activitate intelectuala, il reprezinta proiectele de plan elaborate, mai multe variante, care ofera informatii sistematice, coerente, reale si suficiente organismelor manageriale specifice economiei de piata concurentiala, care adopta varianta decizionala si o transpune in practica.

Rezultatul final, principal, al activitatii de planificare este planul, care devine instrument informational, orientativ, indicativ de previziune si instrument decizional dupa adoptarea variantei finale de catre factorii de management.

Scopul principal al activitatii de planificare consta in elaborarea proiectelor de plan utilizate informational de organismele manageriale de la diverse niveluri ale economiei si societatii in vederea luarii deciziilor eficiente si desfasurarii activitatilor economice si sociale. Specialistii si organismele de planificare desfasoara activitatea principala pentru elaborarea planurilor, dar participa si la realizarea altor instrumente previzionale (schite, ploitici, strategii, programe, analize, diagnoze), atunci cand factorii de management solicita o colaborare interdisciplinara pt. reflectarea realitatilor viitoare.

Planificarea economica - reprezinta o activitate preponderent intelectuala, cu caracter complex si procesual desfasurata de specialisti in colaborare interdisciplinara, incadrata intr-un anumit domeniu al realitatii economice, spatiu si timp, vizand o anumita problematica concreta, unde se fundamenteaza mai multe variante probabile si posibile ale proiectului de plan, ce cuprinde scopurile, obiectivele, resursele si mijloacele realizarii lor, rezultatele finale, calitatea si eficienta, implicatiile curente si de durata ale realizarii activitatii, comparatii economice, etc, reflectat cu ajutorul unui sistem complex si corelat de indicatori economici, tehnologiei, sociali, umani si ecologici.

Instrumentul final de previziune si management elaborat in activitatea de programare este programul, sub multitudinea tipurilor de programe ce pot fi eliberate pentru reflectarea realitatii viitoare din economie, societate si natura.

4. Activitatea de programare economica - Programele reprezinta o forma de previziune, o activitate preponderent intelectuala care se finalizeaza in programe cu diferite continuturi, orizonturi de timp si finalitati. Produsul activitatii de programare este programul sau programele utilizate in management, avand acelasi caracter ca si planul. Planificarea si programarea sunt forme distincte ale previziunii, care se conditioneaza si completeaza intre ele, iar instrumentele lor finale (planul si programul) pot avea caracter indicativ sau imperativ in procesele manageriale si in politica.

Programarea se realizeaza, de regula, pe baza informatiilor obtinute in activitatile de analiza, diagnoza, prognozare si planificare cat si pe baza propriilor cercetari si delimitari asupra problematicii care face obiectul programarii. Problematica programarii este mai restransa decat a planificarii. Programarea se refera la fenomenele si procesele de maxima insemnatate pentru viata economica, sociala si pt. mediul natural, care se dezvolta pe o per. mai lunga de timp, iar obiectivele si mijloacele lor de realizare sunt fundamentate prin programare, iar programele adoptate de factorii manageriali sunt urmarite sa fie aplicate in practica.

Obiectivele si mijloacele lor de realizare cuprinse in programele de lunga durata, care depasesc orizontul planului, sunt de regula, incluse in cadrul planului curent prin intermediul caruia se transpun in practica sociala, sau se realizeaza pe baza programelor respective. In asemenea cazuri programele devin instrumente de fundamentare a planului, de orientare a deciziilor instrumentelor finale. Planul si programul pot avea caracter indicativ sau imperativ in procesele manageriale si in practica.

Programarea microeconomica - se realizeaza, de regula, dupa planificare si reprezinta in cele mai multe cazuri, o activitate de desfasurare, defalcare a obiectivelor si mijloacelor cuprinse in planurile tactice (curente), care sunt concretizate in profil de executie, pe diferitele subsisteme ale sistemului supus conducerii, fiind desfasurate in timp si spatiu, stabilind responsabilitatile, conditiile si eficienta indeplinirii deciziilor manageriale. Totodata de continutul planului, pentru probleme care depasesc orizontul planului sau fundamenteaza problematici speciale.

5. Instrumentele finale ale activitatilor de previziune, utilizate de management (delimitari si interdependinte teoretice si metodologice) - principalele instrumente de previziune utilizate in economiile de piata avansate sunt: studiile de prognoza, schitele,  strategiile, politicile si scenariile previzionale, studii de conjunctura, planurile si / sau programele previzionale. Aceste instrumente contin informatii sistematice despre realitatea prezenta si viitoare din domeniul impus cercetarilor previzionale, ce stau la baza analizei si luarii deciziilor de catre factorii de management. Ele reflecta realitatea viitoare din economie, societate si natura in viziune sistemica. Intr-un sistem se manifesta o interactiune specifica ce defineste insusirile cantitative si calitative ale ansamblului. Sistemul are o anume stare, structura, potential, comportament si finalitate, o evolutie dinamica si schimbatoare. Nu exista componente relevante ale unui sistem care sa aiba o importanta mai mare sau mai redusa. Toate intra in structura intregului, ii determina nivelul, compozitia si calitatea.

In activitatile de elaborare a instrumentelor de previziune, trebuie sa se situeze intotdeauna fenomenele si procesele din economie, societate si natura, din mediul national si mondial, in conditiile concrete de spatiu si de timp. Spatiul constituie mediul de referinta al evolutiei sistemului cerectat, care configureaza aria activitatilor ce se vor desfasura in viitor, iar timpul economic reprezinta durata de desfasurare a proceselor economice si a intervalelor dintre ele.

Instrumentele de previziune au caracter informational, indicativ, orientativ pentru factorii de decizie din sistemul economiei de piata. Ele nu sunt decizionale, imperative. Unele variante ale instrumentelor previzionale dobandesc caracter imperativ, decizional.

Fiecare instrument de previziune are un anumit continut si forma, indeplineste anumite functii in activitatile de previziune si management. Intre acestea exista asemanari si deosebiri semnificative de continut si finalitate. Intre diferitele instrumente previzionale exista multiple raporturi, legaturi, interdependente si conexiuni in procesele informationale de fundamentare si utilizare manageriala. Acestea sunt argumente de prezentare individuala sub aspect categorial, al continutului, caracteristicilor si finalitatilor fiecarui instrument de previziune.

6. Studiile de prognoza. Conceptul si clasificarea prognozelor - indeplinesc functii fundamentale in cunoasterea evolutiei fenomenelor si proceselor viitoare din economie, societate si mediul natural, pe orizonturi de lunga durata. O parte insemnata a specialistilor in previziune, considera ca prognoza constituie o corectare laborioasa care trebuie sa ofere planificatorilor, organismelor decizionale private si publice elemente previzionale in functie de care sa se poata defini obiective si mijloace nationale de atingere a acestora in viitor, sa se ia decizii pe termen mediu si lung. Prognoza este un instrument de actiune pentru prezent, invatand societatea cum sa actioneze in prezent pentru a beneficia de o situatie mai buna in viitor, prin modelarea, din prezent a viitorului printr-un ansamblu de masuri care influenteaza evolutia lui. Profesorul Negucioiu, considera ca "prognoza sau previziunea reprezinta principalele tendinte care se desprind cu o claritate mai mare sau mai mica, din evolutia prezenta".

Clasificarea studiilor de prognoza - din necesitati teoretice, metodologice si practice, de cunoastere, fundamentare si utilizare, specialistii, clasifica diferitele tipuri ale studiilor de prognoza cu ajutorul unor criterii relevante, cu motivatie stiintifica si practica. Clasificarea pe baza celor mai generale si utilizate criterii se face: dupa sfera de cuprindere a fen. si proceselor prognozate, dupa domeniul de activitate prognozat, dupa orizontul de timp al prognozelor, dupa aria de cuprindere si gr. de agregare a realitatii viitoare si dupa metodele, tehnicile si metodologia utilizata la fundamentarea studiilor de prognoza.

1.Dupa sfera de cuprindere a fenomenelor si proceselor prognozate avem prognoze:

nondeconomice - in aceasta categorie sunt cuprinse studiile de prognoza cu sfera mondiala care au ca tematica prognoza populatiei totale si a structurilor sale; prognoze ale resurselor minerale utile; prognoze ale suprafetelor agricole si arabile; prognoze ale productiei si consumului la principalele produse si servicii; etc;

pe zone economice regionale ale economiei mondiale - sunt elaborate pentru fenomenele si procesele esentiale care se cer reflectate global sau partial la nivelul continentelor geografice, zonelor economice si uniunilor de intergrare economica a lumii;

macroeconomice - au o tendinta durabila de crestere a numarului si complexutatii, de diversificare structurala, extinzandu-se pentru o problematica tot mai larga si surprinzatoare a sistemului economic si condomentelor sale;

sectoriale, pe ramuri, subramuri si domenii de activitate ale sistemului economic - sunt considerate de specialisti ca prognoze partiale privitoare sau obisnuite, necesare elaborarii prognozei macroeconomice finale si reflectarii individuale a elementelor mecanismului global curent de functionare a economiei;

regionale nationale, pe zone teritorial administrative si zone integrate - se elaboreaza pe structura teritorial-administrativa a economiei nationale si pe zonele ei economice interdependente si unitare;

microeconomice - sunt elaborate de specialistii si organismelor proprii ale unitatii economice sau de catre institutiile specializate in previziune contractate de unitatea economica;

7. Programul, instrument de previziune utilizat in management - programul - produsul final al desfasurarii activit. previzionale de programare si/sau planificare. In unele state avansate este institutionalizat si utiliz fie instrument al planului, fie al progr. care imbraca acceptiunile ambelor instrumente

Planificarea si programarea - sunt forme distincte ale previziunii care se conditioneaza si completeaza intre ele, iar produsele lor finale sunt planul si programul. Programarea se realizeaza, de regula, pe baza informatiilor obtinute in activitatea de analiza si diagnoza, de prognozare, planificare cat si pe baza informatiilor proprii obtinute in procesul de programare a fenomenelor si proceselor economice si sociale. In statele cu ec. nationala, programarea vizeaza 2 mari categ. de probleme:

pe de o parte vizeaza fenomene si procese de maxima

insemnatate din economie, societate care se dezvolta pe o perioada mai lunga de timp, decat orizontul planificarii pt. care se elaboreaza programe de perspectiva a caror prevederi sunt incluse si realizate prin planurile curente; 2. pe de alta parte programarea reprezinta o activitate de fundamentare analitica a prevederilor planurilor curente, de defalcare, etapizare si sincronizare a obiectivelor si mijloacelor cuprinse in planurile tactice. Progr. ca instrument de previziune si management este definit de catre specialisti si utilizat in teorie si practica cu acceptiuni care incorporeaza elementele de continut cu asemanari si deosebiri de la un autor la altul. Pt. o anumita problema de perspectiva a dezvoltarii ec., pot fi elaborate fie planul fie progr..

Programarea ec. cu caracter previzional este o activitate specializata pt. cunoasterea si fundamentarea fenomenelor si proceselor esentiale ale realitatii viitoare in vederea conducerii si dezvolt. rationale si eficiente, iar programarea economic-matematica reprez. o metoda stiintifica de cunoastere si reflectare a realitatii viitoare folosita la elaborarea progr.

Principale tipuri de programe utilizate in ec. moderna sunt

1. Gruparea programelor dupa nivelul structural si functional al economiei si societatii: 

programe microeconomice - tipurile de programe operative

sunt de acelasi fel cu ale planului si au rolul de a detalia si desfasura sarcinile curente si prevazute in planul imperativ;

programe regionale - infaptuirea previziunii dezvoltarii

regionale se bazeaza pe 2 momente si moduri de abordare a realitatii: a). momentul cunoasterii problemelor si delimitarii zonei de dezvoltare regional; b). momentul aplicarii acestor politici al executarii obiectivelor dezvoltarii regionale prin sistemul organizat al teritoriului.

programe sectoriale - pentru probleme complexe de interes national la nivelul ramurilor, subramurilor;

programe macroeconomice de ansamblu - sunt elaborate in statele care nu utilizeaza instrumentul planului, unde programul indeplineste functiile acestuia;

programe regionale si pe ansamblul ec. mondiale

elaborarea si utilizarea de programe cu sfera internationala, bilaterala, multinationa, regionala intre ag. Ec. ai diferitelor tari

2. Gruparea programelor dupa continutul fenomenelor si proceselor pe care le reflecta in structura lor - aici sunt cuprinse o mare varietate de programe cu caracter indicativ sau imperativ care se elaboreaza pt. diferitele probleme de la diverse niveluri.

3. Gruparea programelor dupa orizontul de timp - pentru care sunt fundamentate fenomenele si procesele viitoare. Dupa orizont programele sunt pe termen: 3.1. foarte scurt, 3.2. scurt, 3.3. mediu, 3.4. lung, 3.5. foarte lung. 4. Gruparea programelor dupa caracterul prevederilor pe care le contin in structura lor deosebim: 4.1. programe indicative, 4.2. programe imperative, 4.3. programe incitative, programe informationale

8. Previziunea dezvoltarii economice regionale. Concepte de economie regionala, regiune de dezvoltare economica si dezvoltare economica regionala in viziunea UE. Obiectivele si mijloacelor dezvoltarii regionale (ce este economia regionala, ce este dezvoltarea regionala) - in per. dezvoltarii accelerate a economiei mondiale si economiilor nationale, din ultimele 5-6 decenii, o importanta majora a dobandit dezvoltarea spatiala a economiei, respectiv economia regionala si dezvoltarea regionala. Economia regionala este expresia dezvoltarii spatiale a economiei contemporane. Ea reflecta o structura a nivelului mezoeconomic al economiei. In viziunea nostra in economiile de piata avansate, economia regionala reprezinta ansamblul activitatilor concepute si desfasurate in spatiul regional constituit si in spatiile regionale ale economiei internationale, in sfera momentelor esentiale ale producerii si utilizarii bunurilor economice, ale cresterii si dezvoltarii economice durabile, sporirii calitatii vietii si dezvoltarii umane, in conditii de competitivitate, calitate, echilibru si eficienta in mediul economic, social si ecologic, realizate cu continuitate pe termen lung.

Economia regionala indeplineste functii multiple in cadrul economiei nationale si mediului international. Cele mai importante functii sunt:

1. studierea si fundamentarea complexa, in viziune de lunga

perspectiva a resurselor de dezvoltare economica regionala;

2. analiza si previziunea structurilor demografice, economice,

tehnologice, sociale si de mediu compatibile cu cerintele dezvoltarii durabile eficiente;

3. fundamentarea cererii regionale de bunuri economice, energie

si informatii;

4. determinare si localizarea obiectivelor de dezvoltare

economica si sociala si a mijloacelor de realizare eficienta;

5. asigurarea conditiilor regionale de manifestare a

mecanismului economiei de piata functionale si competitive;

6. etc

Termenul de dezvoltare regionala are continut generic, intrucat acopera in sens larg activitatile teoretice si practice de asigurare a evolutiei pe termen lung a vietii economice si sociale regionale. Dezvoltarea regionala este termenul institutionalizat de Uniunea Europeana. El este aplicabil si economiei si societatii romanesti. Acest termen are o conotatie larga, deoarece se refera la toate componentele vietii economice, sociale si ale mediului inconjurator, din a caror evolutie si schimbare cantitativa si calitativa rezulta conditiile materiale si spirituale care promoveaza dezvoltarea economico-sociala, pe termen lung. Dezvoltarea economica regionala se bazeaza pe cresterea productiei si a consumului de bunuri obiectuale, servicii, informatii si energie in conditiile de echilibru, calitate si eficienta, asigurate pe termen lung in cadrul si intre economie, societate, mediul natural, mediul intern si international. Aceasta dezvoltare este incadrata si sustinuta si de procesul de dezvoltare competitiva a economiei nationale. In aceeasi masura, dezvoltarea regiunilor economice, ca parti ale sistemului economic in care se incadreaza, conduce la progresul economiei nationale.

Instrumentele principale ale dezvoltarii regionale sunt: strategiile, politicile, programele si proiectele de dezvoltare regionala, elaborate la nivelul fiecarei regiuni si in viziune macroeconomica.

Masurile si mijloacele indeplinirii obiectivelor de dezvoltare cuprinse in instrumentele manageriale ale dezvoltarii regionale, sunt variate si trebuie sa fie acoperite cu resursele necesare activitatilor de dezvoltare materiale, umane, financiare, informationale, etc.

9. Politica, cadrul legislativ si institutional al dezvoltarii regionale in Romania - Politica de dezvoltare regionala - reprezinta ansamblul politicilor elaborate de guvern, prin organismele administratiei publice centrale si locale, prin organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socio-economici implicati, in scopul asigurarii creseterii si dezvoltarii economico-sociale durabile si echilibrate in cadrul unor arii gerografice constituite in regiuni de dezvoltare, al imbunatatirii competitivitatii internationale a Romaniei si al reducerii decalajelor economice si sociale existente intre Romania si statele membre ale Uniunii Europene.

Cadrul legislativ - politica de dezvoltare regionala se incadreaza in prevederile Legii privind dezvoltarea regionala in Romania, adoptata de Parlamentul Romaniei la 28 iunie 2004, publicata in MO al Romaniei, partea I, numarul 577 din 29 iunie 2004. Aceasta lege stabileste cadrul institutional, obiectivele, competentele si instrumentele specifice politicii de dezvoltare regionala in Romania, in concordanta cu politica europeana. Aceasta lege reprezinta un cadru legal perfectionat si adaptat cerintelor de viitor ale evolutiei regionale din Romania in compatibilitate cu statele europene integrate. Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala in Romania sunt: - diminuarea dezechilibrelor regionale existente; - corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor; - pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile UE si de acces la fondurile structurale si de coeziune economica si sociala; - crearea sanselor egale in ceea ce priveste accesul la informare, cercetare, dezvoltare, educatie si formare continua;

Cadrul institutional - este format din structuri regionale si nationale de dezvoltare regionala. In baza Legii dezvoltarii regionale, se constituie si functioneaza la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare un Consiliu de dezvoltare regionala (CDR), o Agentie de dezvoltare regionala (ADR), iar la nivelul fiecarui judet care nu este resedinta a regiunii de dezvoltare se infiinteaza un Birou al agentiei pentru dezvoltare regionala (BADR). La nivel national de problematica dezvoltarii regionale se ocupa Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR), Ministerul Integrarii Europene (MIE) si Institutul National de Statistica (INS).

10. Cadrul institutional, international si national al activitatii previzionale in per. contemporana (organismele in general) - organismele previzionale publice colaboreaza cu institutiile statistice ale statului, cu institute de cercetari, cu agentii ec. reprezentativi. Raporturile de colaborare se stabilesc partial prin acte normative si partial prin contr. intre partile implicate. In unele tari functioneaza organisme neguvernamentale in domeniul previziunilor ec. care executa la comanda anumite prognoze si modele de dezvoltare. Pt a se putea intelege modul de organizare si functionare a institutiilor din domeniul previziunii ec. din lumea occidentala prezinta importanta 2 studii de caz reprezentativ: al Frantei si al Japoniei. 1. Cazul Frantei - principala institutie de profil este Comisariatul General al Planului care are raspunderea metodologica in domeniul activitatii previzionale, colaborand cu o serie de alte institutii guvernamentale si neguvernamentale. CGP concentreaza intreaga activitate de elaborare a studiilor si proiectelor care se finalizeaza in Planul macroeconomic al Frantei. In activitatea CGP, un rol important il are colaborarea cu ministerul Economiei, Finantelor si Bugetului, avand in vedere ca acest minister are atributii privinf fundamentarea politicii economice a tarii pe termen scurt, elaborarea bugetelor publice nationale, formularea si coordonarea unor masuri de interventie a statului in economie. In cadrul ministerului functioneaza Directia de Previziuni care este compusa din patru compartimente : - pentru sinteze macroeconomice si financiare; - pt. contextul international al Frantei; - pt studii sectoriale; - pt finante publice;

Cazul Japoniei - in Japonia, activitatea previzionala la nivelul economiei nationale se desfasoara cu concursul Agentiei de Planificare Economica si al Consiliului Economic.

Agentia de Planificare Economica este institutia tehnica centrala guvernamentala de elaborare si rectificare a planului national, in cadrul unui proces previzional foarte flexibil. Aceasta asigura: - analiza potentialului national in corelatie cu cerintele de consum ale productiei si populatiei, precum si cu evolutia comertului exterior; - elaborarea planurilor economice nationale si a altor lucrari previzionale necesare; - coordonarea strategiilor, politicilor si programelor ec. ale diverselor agentii administrative;

Consiliul Economic este o institutie de conceptie in domeniul activitatii previzionale. Acesta delibereaza politicile economice importante, se ocupa prioritar de previziunile pe termen lung.

- puterea de Decizie - a revenit Consiliului de Ministrii

reprezentand fiecare tara membru din Uniunea Europeana;

- puterea executiva - revine Comisiei Europene care grupeaza

un nr. de comisari, reprezentand tarile membre, care exprima punctul de vedere comunitar; - puterea legislativa - revine parlamentului european. Acesta nu are putere de initiativa legislativa; - puterea juridica - este exercitata de Curtea de Justitie Europeana, fiind formata din 13 judecatori;

Activitatea previzionala se desfasoara cu ajutorul Consortiului Europan de cercetari si consultatii ec.. Un rol previzional si de ghidare economica, revine unor organisme economico-financiare internationale cum sunt: Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Grupul tarilor puternic industrializate si Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) este implicata si ea in sustinerea unor strategii, proiecte si programe social-ec., in special prin intermediul institutiilor sale cu caracter mondial: - Consiliul ec. social; Programul Natiunilor Unite pt Dezvolt.; ONU pt Dezvoltare Ind.; Organizatia pt Alimentatie si Agricult; ONU pt Educatie, Stiinta si Cultura; Organizatia Mondiala a Sanatatii

11.Sistemul contabilitatii nationale, sau al conturilor nationale utilizate in statistica, analiza, evidenta, previziune si management, in economia contemporana

12.Continutul si caracteristicile conturilor nationale, utilizate in sistemul informational al contabilitatii nationale (gruparea conturilor nationale)

13. Conceptele de indicatori si agregate macroeconomice, continut, rol, functii in SICN - Indicatorii macroeconomici reprezinta expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor si proceselor ec., ca urmare a activitatii desfasurate de toti agentii ec. rezidenti si nerezidenti, in spatiul economiei nationale si internationale intr-o per. determinata de timp, de regula un an. Indicatorii macroec. exprima informatia la nivel macroeconomic.

Informatia poate fi de natura economica, tehnica, social-politica, etc. Informatia economica se prezinta in cea mai mare parte, sub forma unor indicatori cu diferite grade de agregare si sintetizare, provenind din surse private si publice.

La nivelul economiei nationale au o sfera larga de aplicare categoriile de agregare, agregat si agregat macroeconomic.

1. agregare - este o operatiune economica, cu caracter statistic si

de previziune. In sens larg, prin agregare se intelege procesul de insumare a indicatorilor cantitativi si calitativi de aceeasi natura de la nivelurile micro si mezoeconomice si determinarea pe aceasta baza a indicatorilor macroeconomici;

2. agregatul - este un indicator, sau marime statistica si de

previziune, cu care se masoara, compara si caracterizeaza activitatea economica a unei tari intr-o perioada de timp. (agregat = indicator sintetic);

3. agregatul macroeconomic - este o marime statistica si de

previziune cu care se masoara activitatile la nivelul economiei, indeosebi rezultatele acesteia;

Agregatele trebuie sa fie compatibile pe plan international, pentru a asigura compatibilitatea intre tari. S-a elaborat de catre ONU un sistem international de agregate "normalizate" denumit Sistemul Contabilitatii Nationale al Natiunilor Unite (SCN). In SCN se pot distinge mai multe categ. de agregate macroeconomice: - agregate care corespund direct operatiilor din sistem, - agregate care reprezinta soldurile contabile ale conturilor, - indicatori cu grade diferite de complexitate

Cei mai importanti indicatori macroeconomici sunt: - PGB - produsul global brut, PIB - produsul intern brut, - PIN - produsul intern net, PNB - produsul national brut, - PNN - produsul national net, VN - venituri nationale, CI - consumul intermediar, VAB - val. adaugata bruta, CF - consumul final.

In procesele de fundamentare a indicatorilor si agregatelor macroeconomice, in utilizarea lor in analiza si previziune, trebuiesc avute in vedere unele cerinte, reguli si principii, care se aplica in toate statele care folosesc Contabilitatea Nationala. Cele mai importante, ar fii: 1. indicatorii si agregatele macroeconomice sa masoare ansamblul activitatii ec.; 2. indicatorii trebuie sa evidentieze atat rezultatele activitatii macroeconomice, cat si repartitia si folosirea lor; 3. in calculul agregatelor macroec. de rezultate se cuprind bunurile si serv. care sunt vandute pe piata; 4. indicatorii de rezultate macroec. includ produsele si serv. realizate in economie din per. pt care se face calculul (de regula 1 an calendaristic); 5.. la masurarea rezultatelor activitatii economice in Contabilitatea Nationala nu se admit inreg. repetate; 6.. baza evaluarii rezultatelor activitatii ec. o constituie veniturile factorilor de productie angajati in activit. economica; 7.. la calcularea indicatorilor si agregatelor macroec. de rezultate trebuie sa se tina seama de delimitarea unitatilor ec.; 8.. indicatorii si agregatele macroec., interni si nationali pot fi exprimati in marimi brute si nete; 9. bunurile si serviciile evidentiate in Conturile Nationale sunt evaluate in mai multe categ. de preturi, dintre care esentiale sunt preturile producatorilor si ale cumparatorilor; 10. indicatorii si agregatele macroec. se determina tinand seama de modalitatile de agregare a fluxurilor ec.

14. Continutul si modelele de calcul a principalilor indicatori macroeconomici de rezultate (PIB, PIN, PNB, PNN, VN, fara datele din tabel, definiti indicatorii, rolul si functiile, modele de calcul) - SCN reflecta prin continutul sau, mecanismul economiei de piata, reprezentand productia, repartitia, consumul si acumularea de capital din cadrul sistemului economic. Are ca scop obtinerea unei imagini sistematice, comparabile si cat mai completa a activitatii economice desfasurate intr-o perioada de timp in tara care utilizeaza sistemul. Principalii indicatori (agregati) macroeconomici sunt:

Produsul Global Brut pe ramuri si economia nationala (PGB) - insumeaza, in expresie monetara, valoarea totala a bunurilor si serviciilor realizate si utilizate de sistemul economic, intr-o perioada determinata de timp, de regula un an, ca urmare a activitatilor desfasurate de agentii economici omogeni, grupati pe ramuri si sectoare institutionale, cuprinzand atat productia intermediara, cat si productia finala de bunuri si servicii;

Produsul Intern Brut (PIB) - este principalul agregat macroeconomic al SCN, care exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini, intr-o anumita perioada de timp, de regula un an;

Produsul Intern Net (PIN) - este definit drept valoarea neta de piata a bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici intr-o perioada de timp, de obicei un an, el nu include consumul de capital fix exprimat prin amortizare. PIN = PIB - CCF; PIN = VAN + II;

Produsul National Brut (PNB) - exprima valoarea bruta a tuturor bunurilor si serviciilor finale, produse de agentii economici nationali, atat in interiorul tarii, cat si pe teritoriul altor state unde au centre de interese economice, intr-o perioada de timp (de regula un an). PNB = PIB + VBPFANS - VBPFASN;

Produsul National Net (PNN) - exprima valoarea neta a tuturor bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici nationali intr-o perioada de timp (de obicei un an). PNN = PNB - CCF(A); PNN = PIN + VNPFANS - VNPFASN;

Venitul National (VN) - este un agregat macroeconomic reprezentativ al fluxului de resurse nationale sub forma de bunuri si servicii create in cursul unei perioade date (de regula un an). Este un indicator al rezultatelor activitatii (anuale), reprezentand sumele veniturilor incasate de posesorii factorilor de productie care participa direct sau indirect;

CUPRINS ELA

1.Previziunea, functie si componenta fundamentala a managementului contemporan - pag.1

2.Conceptul de previziune. Continut, caracteristici, forme de manifestare si utilizare a previziunii in managementul contemporan - pag.2

3.Activitatea de planificare - pag.3

4.Activitatea de programare economica - pag.3

5.Instrumentele finale ale activitatii de previziune, utilizate de management (delimitari si interdependinte teoretice si metodologice) - pag.4

6.Studiile de prognoza. Conceptul si clasificare a prognozelor -pag.5

7.Programul, instrument de previziune utilizat in management - pag.6

8.Previziunea dezvoltarea economica regionale. Concepte de economie regionala, regiune de dezvoltare economica si dezvoltare economica regionala in viziunea UE. Obiectivele si mijloacelor dezvoltarii regionale (ce este economia regionala, ce este dezvoltarea regionala) - pag.7

9.Politica, cadrul legislativ si institutional al dezvoltarii regionale in Romania - pag.8

10.Cadrul institutional, international si national al activitatii previzionale in perioada contemporana (organismele in general) - pag.9

13.Conceptele de indicatori si agregate macroeconomice, continut, rol, functii in SICN - pag10

14.Continutul si modelele de calcul a principalilor indicatori macroeconomici de rezultate (PIB, PIN, PNB, PNN, VN, fara datele din tabel, definiti indicatorii, rolul si functiile, modele de calcul) - pag.12