PREVENIREA AFECTIUNILOR MUSCULO-SCHELETICE PRIN ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECTIE ERGONOMICE SAU SPECIALE

PREVENIREA AFECTIUNILOR MUSCULO-SCHELETICE PRIN ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECTIE ERGONOMICE SAU SPECIALE

Desi echipamentele individuale de protectie, intervin pe scara ierarhica a asigurarii securitatii si sanatatii in munca pe ultima treapta, adica atunci cand masurile de prevenire intrinseca, masurile de protectie colectiva sau masurile organizatorice nu reusesc sa elimine complet riscul, ele pot contribui in mod semnificativ la prevenirea imbolnavirilor profesionale sau la micsorarea stressului fizic, atunci cand sunt alese in mod corespunzator. Pentru aceasta trebuie sa se tina cont atat de natura activitatii, de posturile si efortul fizic necesar, cat si de configuratia si aptitudinile purtatorului.

Legislatia nationala si europeana (HG nr. 1048/2006, respectiv directiva europeana 89/656/CEE) impune ca orice echipament individual de protectie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

   a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate, fara sa conduca el insusi la un risc marit;

   b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca;

   c) sa ia in considerare cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului;

   d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta, dupa toate ajustarile necesare.

Echipamentul individual de protectie are un rol important in prevenirea sau protectia impotriva afectiunilor musculo-scheletice care se pot datora mai multor cauze, dintre care enumeram:

riscuri existente la locul de munca, cum ar fi:

o       manipularea de obiecte grele;

o       lucrul cu aparate si dispozitive generatoare de vibratii;

o       pozitii de lucru care solicita anumite parti ale corpului : sprijin pe genunchi, sustinerea unor obiecte cu piciorul sau bratele, etc.

o       socuri;

proiectarii sau alegerii defectuoase a echipamentului individual de protectie (cand constructia sa nu este adecvata purtatorului, producand strangulari);

boli cronice sau sechele ale unor expuneri anterioare.

Pentru a indeplini functiile de mai sus, echipamentele individuale de protectie pot fi:

- proiectate special pentru a proteja impotriva anumitor riscuri;

proiectate ergonomic, astfel incat sa nu devina factor de risc;

- proiectate special pentru persoane cu anumite deficiente musculo-scheletice.

Standardul SR EN 13291:2007 (EN 13921:2007) "Echipament individual de protectie. Principii ergonomice" constituie un ghid privind caracteristicile ergonomice referitoare la aceste produse. El ar trebui aplicat atat de catre organismele de certificare, cat si de catre utilizatori, la identificarea caracteristicilor necesare pentru ca EIP sa fie adecvat riscurilor, locului de munca si purtatorului. Printre factorii care trebuie luati in considerare la stabilirea cerintelor ergonomice, mentionam:

- integrarea performantelor si cerintelor ergonomice: trebuie sa existe posibilitatea (standarde de cerinta si metode) de a determina faptul ca echipamentul asigura protectie impotriva riscurilor specificate si ca este din punct de vedere ergonomic potrivit pentru utilizarea prevazuta;

- factori pentru stabilirea nivelului de protectie optim de asigurat: durata de utilizare a EIP (de ca cateva minute la intreaga perioada de lucru); suprafata de acoperit/protejat;

- utilizarea practica: intelegerea instructiunilor, posibilitatea efectuarii miscarilor specifice;

- factori pentru masurarea impactului fiziologic al EIP: consumul de oxigen, debitul respiratoriu, mnodificarile de temperatura ale corpului, transpiratia, oboseala sau contractia muschilor;

- factori privind adaptabilitatea EIP si mentinerea pe corp: reglare, stabilitatea ajustarilor, adaptarea pe corp;

- factori prin care se asigura ca EIP nu provoaca iritatii si nici nu cauzeaza disconfort;

- factori antropometrici ai EIP;

- caracteristici biomecanice: distributia masei, dinamica fortelor inertiale asupra corpului uman, limitarea sau impiedicarea miscarilor, abraziunea sau compresiunea asupra tegumentelor si muschilor, cresterea vibratiilor;

- caracteristici termice ale EIP: izolatia termica, permeabilitatea la vapori de apa, permeabilitate la aer, absorbtia si desorbtia apei;

- efecte asupra simturilor: vedere, auz, gust, miros, simt tactil.

Verificarea caracteristicilor poate presupune:

- incercari de performante tehnice (in laborator);

- incercari specifice ergonomice;

- incercari pe purtatori /subiecti.

Verificarea caracteristicilor trebuie efectuata:

- inainte de introducerea pe piata, de obicei prin certificarea modelului (incercari + examinari), in vederea aplicarii marcajului CE (in conformitate cu HG nr. 115/2004, cu modificarile ulterioare, respectiv directiva europeana 89/686/CEE), de catre un organism notificat;

- inainte de procurare - de catre angajatori - prin examinare fise de instructiuni si selectionarea modelului optim, purtare experimentala.

NU EXISTA ECHIPAMENT UNIVERSAL - CARE SA FIE CORESPUNZATOR PENTRU ORICE RISC , ORICE NIVEL DE RISC, ORICE LOC DE MUNCA, ORICE PURTATOR.

Prezentam in continuare tipuri si modele de EIP care, prin caracteristicile lor, pot contribui la prevenirea sau protectia impotriva afectiunilor musculo.-scheletice.

A. ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECTIE PROIECTATE SPECIAL PENTRU A PROTEJA IMPOTRIVA RISCURILOR CARE POT CONDUCE LA AFECTIUNI MUSCULO-SCHELETICE

A.1 Echipamente individuale de protectie construite special pentru a proteja impotriva vibratiilor

O sursa importanta de aparitie a afectiunilor musculare sunt vibratiile, pentru care se utilizeaza diverse tipuri de echipamente individuale de protectie, care sunt prezentate in continuare.

1. Suporturi elastice pentru incheietura mainii si a palmei - care permit miscarea degetelor si sunt destinate prevenirii sindromului "de tunel carpian" prin limitarea flexiunilor mainii. Pot fi realizate in diferite modele, din materiale elastice, din materiale cu insertie rigida sau camere de aer gonflabile de sustinere a inchieturii mainii, cu sau fara acoperirea degetului mare, cu sau fara sistem reglabil de ajustare, lungi (si pentru protectia antebratului), medii sau scurte.

2. Manusi anti-vibratii - realizate din piele dublata cu straturi de amortizare in zona degetelor si palmei, fara a afecta simtul tactil si dexteritatea; se realizeaza cu sau fara degete.

Conform legislatiei (Anexa nr. 2 din reglementarile mentionate), la activitati care presupun expunerea la vibratii trebuie sa se foloseasca cel putin manusi de protectie impotriva vibratiilor.

Standardul SR EN ISO 10819: 2002 (EN ISO 10819: 1996) " Vibratii si socuri mecanice. Vibratii mana-brat. Metoda de masurare si evaluare a factorului de transmitere a vibratiilor de la manusa la palma" contine cerinte pentru manusile antivibratii. Manusile declarate a fi antivibratii nu trebuie sa amplifice vibratiile din gama de frecventa medie (M-intre 31,5Hz si 200 Hz) si trebuie sa reduca vibratiile pana la 60% din nivelul masurat fara manusa in gama de frecventa inalta (H- de la 200Hz la 1000Hz)

A.2 Echipamente individuale de protectie construite special pentru sustine corpul sau a-l proteja cand se manipuleaza obiecte grele

Conform legislatiei (Anexa nr. 2 din reglementarile mentionate), la activitati care presupun eforturi mari, trebuie sa se foloseasca:

manseta de protectie a incheieturii mainii pentru munci grele;

 - glezniere detasabile;

centuri lomboabdominale.

Mansetele de protectie a incheieturii mainii pentru munci grele sunt de regula realizate din materiale elastice si au rol de sustinere si mentinere a pozitiei sistemului musculo-scheletic. Ele sunt similare cu cele prezentate anterior.

- Centurile lombo-abdominale protejeaza spatele impotriva suprasolicitarii prin sustinerea coloanei in timpul operatiilor de ridicare, a muschilor de la partea inferioara a spatelui si a muschilor abdominali.

In continuare sunt prezentate cateva modele de centuri lombo-abdominale, fabricate si utilizate pe plan international.

- Centuri lombo-abdominala cu profil conturat in zona soldurilor - confera libertate de miscare la mers, aplecare si ridicare; marginea conturata este adaptata configuratiei naturale a partii inferioare a spatelui. Centura este prvazuta cu o insertie lombara la partea posterioara, iar in partea din fata asigura o presiune minima la aplecare si ridicare, fiind totodata prevazuta cu un sistem reglabil de inchidere adaptat marimilor circumferintei taliei

-. Centuri lombo-abdominala cu dispozitiv suplimentar de siguranta - are o configuratie care permite atat sustinerea spatelui, cat si a abdomenului si este prevazuta cu bretele elastice, detasabile, usor de montat, care preiau orice solicitare in plan vertical.

- Centuri lombo-abdominale - modele de astfel de centuri pentru sustinerea spatelui si abdomenului, cu diverse destinatii de utilizare in industrie; sunt realizate astfel incat sa asigure si confortul termic in purtare (captuseli din tricot) fiind usor de echipat, au sistem de autoreglare pe conformatia purtatorului.

- Centuri lombo-abdominala realizate din material elastic, prevazute cu sistem de inchidere reglabil cu fermoar "velcro"; la cerere poata fi prevazuta cu trusa atasabila pentru scule.

- Centuri lombo-abdominale cu suport dorsal pneumatic)model model "Tech Belt II"). In zona lombara sunt prevazute camere de aer care comunica intre ele, alimentate de o minipompa, incorporata sau detasabila, actionata manual.

- Centuri lombo-abdominala model "personal" - pot fi purtate direct pe piele, avand o captuseala care asigura confortu prin absorbtia transpiratiei.

A.3 Echipamente individuale de protectie construite special pentru lucrari in genunchi

Lucrul in genunchi implica un risc de boala cronica precum higroma periartrita de genunchi si leziuni ale cartilajelor datorate presiunii continue asupra genunchilor. In conformitate cu legislatia mentionata, pentru pentru toate lucrarile efectuate in genunchi trebuie acordate genunchiere.

Protectorul trebuie sa repartizeze in mod regulat fortele si sa impiedice micile obiecte dure existente pe sol sa provoace leziuni. Numerosi lucratori sufera de afectiuni preexistente care le afecteaza genunchii, in special cartilajele, ca urmare a leziunilor de origine sportiva si a lucrarilor anterioare. Aceste leziuni vor fi afectate continuandu-se ingenunchierea, dar protectorii genunchilor ar trebuie sa diminueze efectele.

Fara protectia genunchilor, lucratorii pot suferi un disconfort si raniri imediate provocate de suprafete dure, pietre si alte obiecte existente pe suprafete. Totusi, nici o protectie a genunchilor nu poate garanta ca lucratorii nu vor suferi complicatii medicale daca trebuie sa stea ingenunchiati timp indelungat.

Lucrul in genunchi poate sa expuna pielea tibiei, genunchilor si coapselor la materiale toxice si corozive fata de care protejeaza in mod normal incaltamintea impermeabila in timpul mersului. In stafel de situatii, protectorii pentru genunchi si pantalonii care se utilizeaza cu materiale umede si in special cu ciment umed trebuie sa asigure o protectie suficienta, asa cum face incaltamintea.

Pe de alta parte, genunchierele incorporate in pantaloni sau fixate deasupra, purtate pe pantaloni sau direct pe genunchi trebuie sa ramana pe pozitie cand se ingenunchiaza sau se merge tatas, pe genunchi. Dimensiunile lor trebuie sa garanteze protectia genunchilor in timpul miscarilor.

Genunchierele pot fi realizate si din materiale deosebit de rezistente la abraziune si socuri mecanice, de exemplu ABS, amestecuri de cauciuc, cu sau fara sistem de ajustare/inchidere.

Atunci cand riscul de ranire este minor si activitatea este de scurta durata, genunchierele pot sa fie formate din simple cochilii care pot fi prinse sau introduse in "buzunare" ale pantalonilor.

Cand activitatea este de lunga durata, presupune alternarea pozitiei in genunchi mersu, iar riscurile de intepare, compresiune de obiecte cu muchii ascutite sunt importante, proiectarea trebuie sa ia in consideratie toti acesti factori, inclusiv posibilul stres exercitat de echipament asupra muschilor sau vaselor. Acesta este motivul pentru care s-a elaborat un standard special pentru genuncgiere- SR EN 14404:2005 (EN 14404:2004) "Echipament individual de protectie.Protectia genunchiului pentru lucrari in genunchi" .

A.4 Echipamente individuale de protectie construite special pentru protectia genunchilor in cazul socurilor

In activitati recreative sau sportive, in cazul in care mijlocul de transport este bicicleta sau motocicleta, in activitati ecvestre, cazaturile pot avea ca urmare lovirea genunchiului. Gravitatea afectiunilor la genunchi, faptul ca acestea pot avea urmari pe termen lung, a condus la necesitatea stabilirii de cerinte si metode de incercare speciale pentru protectorii corespunzatori. Printre standardele ce contin cerinte enumeram:

SR EN 13277-2:2004 (EN 13277-2: 2000) "Echipament de protectie pentru artele martiale. Partea 2: Cerinte si metode de incercare suplimentare referitoare la protectori pentru genunchi, protectori de tibie si protectori de antebrat."

SR EN 14120:2003 (EN 14120:2003) "Imbracaminte de protectie. Protectori pentru incheietura mainii, palma, genunchi si cot pentru utilizatorii de echipament de sport cu role. Cerinte si metode de incercare"

B. PROIECTAREA ERGONOMICA A ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE

Mult timp caracteristicile ergonomice ale echipamentelor individuale de protectie au facut doar obiectul unor evaluari subiective, care difereau de la un laborator de incercari la altul. Standardele utilizate la evaluarea si certificarea conformitatii cu cerintele esentiale de securitate si sanatate in vederea aplicarii marcajului CE nu contineau pana de curand, respectiv pana in ultimii cinci ani decat acele cerinte de confort si ergonomie fara de care era imposibila purtarea echipamentului (debit respiratoriu, rezistenta la inspiratie).

In ultimii ani.se observa atentia acordata cerintelor ergonomice. Noile standarde de imbracaminte(SR EN 340:2004 (EN 340:2003), incaltaminte(SR EN ISO 20344:2004 (EN ISO 20344:2004)), manusi SR EN 420:2004 (EN 420:2003), aparate de protectie respiratorie, cuprind in prezent cerinte de performanta practica, instituindu-se obligativitatea evaluarii purtabilitatii prin efectuarea de miscari standardizate (mers pe orizontala, mers taras, aplecari, ridicat greutati etc), pe subiecti care poarta marimea corespunzatoare de EIP si comunicarea aprecierilor pe baza de chestionare detailate.

Pentru imbracamintea de protectie, s-a introdus obligativitatea comunicarii prin fisa de instructiuni, a masei produsului. Aceasta permite utilizatorului potential sa estimeze in ce masura imbracamintea ar putea fi un factor generator de oboseala.

Pentru alte echipamente, cum ar fi aparatele de protectie respiratorie, masa este limitata ca valoare maxima, functie de durata de purtare:

- Atunci cand aparatul de salvare este proiectat pentru a fi purtat pe om timp de cel mult 1 h, masa aparatului complet, inclusiv cutia de transport, nu trebuie sa fie mai mare de 7,5 kg.

- Atunci cand aparatul de salvare este proiectat pentru a fi purtat pe om timp mai mult de 1 h, masa aparatului complet, inclusiv cutia de transport, nu trebuie sa fie mai mare de 5 kg.

- Pentru aparate de protectie izolante, masa trebuie sa fie de maxim 18 kg.

INCDPM, prin laboratorul acreditat MIP sau prin organismul de certificare notificat ICSPM-CS, efectueaza incercari de laborator sau incercari pe purtatori pentru evaluarea caracteristicilor ergonomice ale echipamentelor individuale de protectie, alaturi de inecrcari referitoare la protectia impotriva riscurilor. In acest sens, reevaluarea in vederea certificarii pentru aplicarea marcajului CE se face numai dupa efectuarea incercarilor ergonomice. De asemenea, pentru anumite echipamente speciale, a dezvoltat si alte metode pentru evaluarea confortului si duratei limita de utilizare sinand cont de efectele fiziologice ale EIP.

C. PROIECTAREA ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE, SPECIAL PENTRU PERSOANE CU ANUMITE DEFICIENTE MUSCULO-SCHELETICE

Un procent semnificativ din populatia apta de munca prezinta diverse deficiente musculo-scheletice. Cele mai cunoscute sunt cele care afecteaza piciorul.

De exemplu, cele mai cunoscute anomalii ale membrelor inferioare sunt:

picior plat (pes planus) ;

picior scobit (pes cavus) ;

calcai in varrus; (calcai rotit spre axa corpului);

pes-cavus-varrus; (asociere celor doua anomalii);

pes-planus-valgus (picior plat cu calcai rotit spre exterior);

Pentru astfel de persoane, echipamentele individuale de protectie ar trebui sa fie proiectate special, chiar pe comanda individuala. In conformitate cu legislatia in vigoare, la nivelul intreprinderilor, ar trebui sa se tina cont de deficientele lucratorilor, iar comenzile privind EIP acordat ar trebui sa fie corelate cu acestea. Astfel, ar trebui sa existe incaltaminte speciala medicala profilactica sau ortopedica particularizata in functie de tipul anomaliei, cu inaltimi speciale sau cu elemente ortopedice detasabile sau incorporate care sa asigure in acelasi timp si protectia specifica impotriva riscurilor existente la locul de munca. Fabricarea unor astfel de produse, ar trebui sa fie conditionata de obtinerea certificarii corespunzatoare. Faptul ca nu au existat astfel de cereri de la producatorii romani, si nici nu au existat solicitari de informatii privind disponibilitatea unor astfel de echipamente speciale, ne conduce la concluzia ca la nivelul intreprinderilor romane nu sunt practic luate in consideratie EIP speciale, pentru persoane cu deficiente ci fie nu se acorda EIP corespunzator riscurilor, fie se acorda un echipament necorespunzator ergonomic. Acest lucru nu poate decat sa creasca riscul de noi afectiuni musculo-scheletice pentru aceste persoane.

Din cele prezentate rezulta ca echipamentele individuale de protectie, fara a se dori sa reprezinte elementul de baza in prevenirea afectiunilor musculo-scheletice, daca sunt proiectate in conformitate cu cerintele ergonomice pot reprezenta un element important, cel putin in reducerea stresului fizic, in mentinerea starii de sanatate si in imbunatatirea confortului la locul de munca.