Modificarea contractului individual de munca

Modificarea contractului individual de munca

In conformitate cu prevederile art. 41 din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de cod.

Modificarea contractului individual de munca poate viza oricare dintre urmatoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul si timpul de munca si timpul de odihna.

Modificarea locului muncii de catre angajator in mod unilateral are loc prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca. Pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca.

Desi aparent creaza impresia unor acte unilaterale, delegarea si detasarea se bazeaza pe consimtamantul salariatului fata de aceasta modificare a contractului individual de munca, deoarece se presupune ca, in momentul incherii contractului, salariatul cunoaste toate normele legale ce guverneaza acest contract (inclusiv cele cu privire la delegare si detasare).

Asa cum precizeaza art. 43 din cod, delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.

Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile. Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare (diurna), in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Delegarea este obligatorie pentru salariat iar refuzul nejustificat de a executa o delegatie este calificat drept abatere grava de la disciplina muncii si poate constitui temeiul pentru desfacerea pentru indisciplina a contractului individual de munca (in conformitate cu art. 61 lit. a din Codul muncii).

Plata unei sume de bani pentru fiecare zi de delegare (diurna), decontarea cheltuielilor de transport si cazare se stabilesc diferit in functie de natura unitatii (angajatorului)[1]. Astfel:

in cazul salariatilor din societati comerciale si regii autonome de interes local si al oricaror persoane juridice sau fizice care au personal salariat, drepturile pecuniare pe perioada delgarii si detasarii se negociaza prin contractul colectiv sau individual de munca;

pentru persoanele din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, drepturile in cauza sunt reglementate prin acte normative specifice;

pentru salariatii din institutiile publice si regii autonome cu specific deosebit, drepturile pe perioada delagarii si detasarii sunt reglementate prin Hotararea Guvernului nr. 543/1995. Ministerul Finantelor va actualiza indemnizatia de delegare si detasare, in raport cu inflatia.

In unitatile in care drepturile banesti pentru delegare si detasare au se stabilesc prin negociere colectiva sau individuala, la determinarea profitului impozabil aceste drepturi se scad din venitul brut in vederea calcularii profitului impozabil (sunt deductibile) numai in limita prevederilor H.G. 543/1995, actualizata prin ordin al ministrului finantelor.

Conform art. 45 din cod, detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului.

Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an. In mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului in subordinea angajatorului la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni. Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod exceptional si pentru motive personale temeinice.

Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil. Drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea.

Conform art. 47 al. II din Codul muncii, pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat. Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat.

Daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu isi indeplineste integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de angajatorul care a dispus detasarea. In cazul in care exista divergenta intre cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu isi indeplineste obligatiile potrivit prevederilor legale, salariatul detasat are dreptul de a reveni la locul sau de munca de la angajatorul care l-a detasat, de a se indrepta impotriva oricaruia dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor neindeplinite.

Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de Codul muncii.