APARATUL CARDIO - VASCULAR

APARATUL CARDIO - VASCULAR

Alimentarea cu sange a tuturor tesuturilor din corpul uman se efectueaza de catre sange, care este pus in miscare de catre inima - o pompa foarte complicata, care poate functiona un timp indelungat (in medie 65-70 de ani) fara intrerupere.

Inima este situata in mediastin, orientata cu varful la stanga, in jos si inainte, si cu baza in sus, la dreapta si inapoi. Din punct de vedere anatomic se deosebesc inima stanga si inima dreapta.

Inima stanga este alcatuita din atriul si ventricolul stang, separate prin orificiul atrioventricular. Atriul stang primeste sange arterial, care vine din plamani prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrio-ventricular stang sau mitral este prevazut cu doua valve, care il inchid in timpul sistolei si il lasa deschis in timpul diastolei. Ventricolul stang primeste in diastola sangele care vine din atriul stang iar in sistola il evacueaza in artera aorta prin orificiul aortic, prevazut cu trei valve in forma de semiluna (valvula sigmoida aortica). Orificiul mitral si cel aortic constituie sediul de electie al cardiopatiilor reumatismale (stenoza mitrala si insuficienta aortica).

Inima dreapta este alcatuita din atriul drept si ventricolul drept, separate prin orificiul atrioventricular drept. Atriul drept primeste sange venos din marea circulatie prin orificiile venei cave superioare fara aer si ale venei cave inferioare.

Orificiul atrio-ventricular drept, sau orificiul tricuspid, este prevazut cu trei valve, care inchid orificiul in sistola si il deschid in diastola. Ventricolul drept primeste sangele din atriul drept in timpul diastolei si il evacueaza in timpul sistolei in artera pulmonara, prin orificiul pulmonar, prevazut - ca si orificiul aortic - cu trei valve in forma de semiluna.

Inima dreapta este motorul micii circulatii. Exista deci o mare circulatie sau circulatie sistemica si o mica circulatie sau circulatie pulmonara. Peretii atriilor sau ventriculilor se contracta ritmic: mai intai cele doua atrii, apoi cei doi ventriculi, expulzand aceeasi cantitate de sange pe care o primesc. Atriul drept primeste sangele venos din intreg organismul prin venele care si il impinge in ventricolul drept de unde, prin atriile pulmonare, ajunge in atriul stang si trece in ventricolul stang si de aici - prin artera aorta - este distribuit in toate tesuturile si organele.

Inima este alcatuita din trei tunici: endocardul, miocardul si pericardul. Endocardul, sau tunica interna, captuseste interiorul inimii sau pliurile sale si formeaza aparatele valvulare.

Miocardul, sau muschiul cardiac, este tunica mijlocie, fiind alcatuita din miocardul propriu-zis sau miocardul contractil si din tesutul specific sau excito - conductor. Miocardul contractil are o grosime diferita in cei doi ventricoli. Astfel, ventricolul stang, cu rolul de a propulsa sangele in tot organismul are un perete mult mai gros decat cel drept, care impinge sangele numai spre cei doi plamani. Atriile au un perete mult mai subtire in comparatie cu ventricolele.

Tesutul specific este constituit dintr-un muschi cu aspect embrionar, bogat in celule nervoase si cuprinde:

-nodul sino-atrial Keith-Flack situat in peretele atriului drept, aproape de orificiul de varsare a venei cave superioare;

-sistemul de conducere atrio-ventricular alcatuit din noduli  atrio-ventriculari Aschoff-Tawara, situati in partea postero-inferioara a septului interatrial, si fasciculul His, care ia nastere din nodul Aschoff-Tawara, coboara in peretele interventricular si se imparte in doua ramuri (dreapta si stanga) care se termina prin reteaua anastomotica Purkinje in miocardul ventricular.

Pericardul este tunica externa a inimii - o seroasa care cuprinde doua foi, una viscelara, care acopera miocardul, si alta parietala, care vine in contact cu organele din vecinatate. Intre cele doua foi se afla cavitatea pericardica.

In stare patologica cele trei tunici pot fi afectate separat (miocardita, endocardita sau pericardita) sau simultan (pancardita).

Vascularizatia inimii este realizata prin cele doua artere coronare Venele coronare urmeaza traectul arterelor si se varsa in sinusul coronar, care se deschide in atriul drept. Inervatia inimii se face prin vinisoare nervoase primite de la sistemul simpatic si parasimpatic.

Trecerea sangelui din atrii in ventriculi si apoi in arborele vascular impreuna cu fenomenele care determina si insotesc aceasta deplasare de sange, poarta numele de revolutie cardiaca. Revolutia cardiaca dureaza 0,8 secunde si cuprinde contractia atriilor sau sistola atriala, care dureaza 0,1 secunde, contractia ventriculelor sau sistola ventriculara dureaza 0,3 secunde si repaosul intregii inimi, sau diastola generala dureaza 0,4 sec.

Inima este o pompa aspiratoare - respiratoare, care pune in miscare tot sangele din organism. Revolutia cardiaca incepe cu umplerea atriilor in timpul diastolei atriale, sangele venos din venele cave patrund in atriul drept, iar sangele din venele pulmonare, in cel stang. Patrunderea sangelui destinde peretii relaxati ai atriilor pana la o anumita limita, cand incepe contractia atriala, adica sistola atriala, care evacueaza tot sangele atrial in ventriculi.

Acumularea sangelui in ventriculi duce la cresterea presiunii intraventriculare si inceperea sistolei ventriculare (contractia ventriculilor). In timpul acesteia datorita presiunii ridicate din ventriculi, care depaseste presiunea din artera pulmonara si aorta, se inchid valvele atrio-ventriculare si se deschid valvele sigmoide. Dupa expulzarea sangelui din ventricoli, peretii acestora se relaxeaza si incepe diastola ventriculara cand, datorita presiunii scazute din ventriculi, se inchid valvele sigmoide si se deschid cele atrio-ventriculare.

La inceputul diastolei ventriculare, sangele este aspirat din atrii de catre ventriculi. La sfarsitul diastolei ventriculare, contractia atriala contribuie la varsarea de sange, din atrii, in ventriculi. Rezulta ca in timpul revolutiei cardiace, atriile si ventriculii prezinta sistole (contractii) si diastole (relaxari) succesive care se efectueaza in acelasi timp in cavitatile drepte si cele stangi.

Diastola generala, adica relaxarea intregii inimi, se suprapune pe diastola ventriculara, dar dureaza mai putin decat aceasta, din cauza sistolei atriale care incepe in ultima perioada a diastolei ventriculare.

La un individ normal au loc 70-80 de revolutii cardiace pe minut, care reprezinta bataile inimii. Contractiile cardiace depind de doua mecanisme reglatoare - unul intracardiac si altul extracardiac.

Mecanismul intracardiac are o actiune specifica cu urmatoarele proprietati:

automatismul, proprietatea de a-si crea stimuli exitatori;

excitabilitatea, o proprietate a materiei vii;

conductibilitatea, proprietate de a conduce stimulul;

contractibilitatea, proprietatea de a raspunde la excitatie prin contractie.

Automatismul si conductibilitatea se datoreaza tesutului specific si explica activitatea specifica, ritmica a inimii. Frecventa ritmica a inimii este controlata de nodulul Keith si Flack, denumit si nodulul sinusal, care emite stimuli speciali, fapt pentru care ritmul cardiac normal se mai numeste ritm sinusal.

Mecanismul extracardiac este datorat sistemului nervos simpatic si parasimpatic. Simpaticul (adrenalina, efedrina si celelalte substante simpatomimetice) accelereaza ritmul cardiac, iar parasimpaticul il rareste.

In ceea ce priveste fiziologia vaselor: sistemul vascular este alcatuit dintr-un segment arterial, unul venos si altul limfatic.

Arteriile conduc sangele de la inima spre periferie. Peretii arteriilor sunt mult mai grosi in comparatie cu ai venelor si, in interior, au o tunica (intima) alcatuita din celule endoteliale, o tunica medie formata din fibre speciale elastice dispuse circular si o tunica externa alcatuita din fibre conjunctive elastice. Datorita structurii elastice, aorta si vasele mari inmagazineaza o parte din energia dezvoltata de cord in sistola si o restituie in diastola, transformand undele de sange trimise de cord intermitent intr-o curgere continua. Pentru asigurarea circulatiei ritmice pompa cardiaca trebuie sa invinga rezistenta vasculara, deci sa functioneze ca o pompa cu presiune, presiunea fiind factorul principal - forta de contractie a cordului, precum si factorul secundar - rezistenta vasculara.

Circulatia sangelui in vene are loc ca o consistenta a circulatiei in artere si capilare. Actiunea de pompa a inimii este suficienta pentru a asigura intoarcerea sangelui catre inima.

La ora actuala cele mai multe cazuri de deces ale omului sunt datorita afectiunii inimii, care din diferite motive isi inceteaza functia, deci este necesar sa cunoastem cele mai des intalnite afectiuni ale inimii:

Endocarditele sunt boli inflamatorii evolutive ale endocardului, care pot fi provocate de infectii bacteriene sau nebacteriene de tipul reumatismelor;

Din bolile valvulare mai des intalnite sunt stenoza mitrala, insuficienta mitrala, insuficienta aortica si stenoza aortica;

Destul de des sunt intalnite si bolile miocardului si pericardului;

Bolile congenitale ale inimii, dintre care cardiopatiile congenitale cianogene si necianogene;

Foarte des intalnite in mijlocul populatiei sunt si tulburarile ritmului cardiac de tipul aritmiilor extrasinusale.

Se considera ca 95% din totalitatea acestor boli au ca substrat lezional ateroscleroza, coronaritele si altele.

Cea mai des intalnita afectiune a sistemului cardiovascular este infarctul miocardic. Acesta este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a unei portiuni din miocard, determinata de obstructia brusca a unei artere coronare. Cauza principala este ateroscleroza care apare mai ales la barbatii trecuti de 40 de ani care sufera de angina pectorala. De obicei bolnavii sunt sedentari, obezi, fumatori, au diabet sau hipertensiune arteriala. Pana la infarct apar accidente vasculare cerebrale, cardiopatii ichemice sau arterite ale membrelor pelviene. Factorii principali care duc la infarct sunt: efortul fizic, aportul mare de sodiu si aparitia diferitelor tipuri de infectii.

In ultimul timp au aparut multi oameni bolnavi de insuficienta cardiaca - un sindrom clinic care rezulta din imposibilitatea de a expulza intreaga cantitate de sange primita si de a mentine astfel un debit sanguin corespunzator nevoilor organismului, in conditiile unei umpleri venoase satisfacatoare. Scaderea debitului cardiac consecutiv scaderii fortei de contractie a miocardului, duce la lipsa oxigenului in tesuturi si organe, in special la nivelul rinichiului, glandelor suprarenale si hipofizei posterioare. Determinand scaderea filtratia glomerulara, apar toxine in organism, care duc rapid la deces.

Hipertensiunea arteriala - una din cele mai cunoscute afectiuni cardio-vasculare, se caracterizeaza prin cresterea presiunii sistolice si a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se considera presiuni normale de tensiune valorile maxime de 140 -160 mm Hg, interpretate in raport cu varsta, sexul si greutatea, si valorile minime de 90-95mm Hg.

Hipotensiunea arteriala este un sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolica si sub 65 mm Hg pentru cea diastolica.

In functie de durata, tensiunea poate fi trecatoare sau permanenta.

In ceea ce priveste etiologia se deosebesc: hipotensiuni arteriale esentiale, simptomatice si ortostatice.

Hipertensiunea arteriala esentiala se deregleaza mai des la intelectuali din cauza efortului intelectual, care retine regimul circulatiei. Exista si forme clinice cu simptome atribuite nevrozelor: cefalee occipitala, astenie pronuntata, insomnii, palpitatii, transpiratii. Simptomele se manifesta prin paloarea fetei, transpiratii, polipnee, tegumentele sunt palide si reci, cianoza unghiala, oligurie, mioza. Acestea pot evolua spre stadiul de soc decompensat, de obicei ireversibil, cand pacientul este apatic,obnubilat, dar constient, pulsul este rapid, de peste 140, filiform, uneori ireceptibil, tensiunea arteriala scazuta, sub 80 mmHg, venele superficiale colorate, respiratia frecventa si superficiala, iar pupilele dilatate. In ultimul stadiu pacientul intra in coma, tegumentele devin cianotice, pamantii, marmorate, pulsul este rar si slab, tensiunea este 0, venele periferice sunt destinse, iar pupilile prezinta medriaza fixa.