APARATUL RESPIRATOR

APARATUL RESPIRATOR

Omul traieste intr-o sfera de aer, indispensabila vietii. Aparatul respirator mijloceste contactul omului cu aerul si este alcatuit din doi plamani si din conductele aeriene. Plamanul drept are trei lobi iar cel stang numai doi. Lobii sunt despartiti prin schizuri si sunt alcatuiti din segmente si lobuli. Legatura dintre plamani si peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa dubla parietala, ce se afla in contact direct cu peretele toracic si viscelara care acopera plamanii, mulandu-se pe schizurile lombare. Intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala cu o presiune usor negativa (mai mica decat presiunea atmosferica) si continand o cantitate minima de lichid. Datorita pleurei, plamanii sunt intim legati de peretele toracic, urmand miscarile acestuia.

Aerul patrunde prin orificiile nasului, trece prin faringe, laringe si trahee care in dreptul vertebrei T4 se bifurca in doua bronhii principale. Locul unde bronhiile patrund in plamani se numeste hil. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se termina la nivelul acinului, care este un congumerat de alveole. Alveola este elementul functional respirator, este unitatea cea mai mica din parenchim in care au loc schimburile respiratorii

Sistemul vascular al plamanilor este alcatuit dintr-o retea functionala, ce provine din arteriile pulmonare, aceasta se micsoreaza in diametru, formand capilariile pulmonare, unde au loc schimburile de gaze. Reteaua capilara are o suprafata de 120-150 milimetri patrati, permitand sa treaca un volum de 6-7 litri de sange la fiecare minut. In stare de repaus nu functioneaza toate capilarele, care pot deveni active in conditii de suprasolicitare (efort, proces patologic). Aceasta este rezerva functionala a plamanilor.

Omul nu poate exista fara aer mai mult de cateva minute (aproximativ 3-5). Respiratia in primul rand asigura eliminarea bioxidului de carbon si absorbtia oxigenului. Aceasta functie include trei timpi: pulmonar, sanguin si tisular. Primul timp realizeaza schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare, care include procesul de trecere a oxigenului din aerul alveolar in sange si eliminarea bioxidului de carbon din sange. Timpul doi realizeaza transportul gazelor intre plamani - organ de aport si eliminare. Iar timpul trei reprezinta respiratia interna la nivelul tesuturilor, cand oxigenul patrunde in celule, iar bioxidul de carbon - produs rezidual al catabolismului, este eliminat .

Respiratia include mai multe procese: ventilatia, care este o succesiune de miscari alternative de inspiratie si expiratie in timpul carora se aduce pana la nivelul alveolelor aerul atmosferic bogat in oxigen, si se elimina bioxidul de carbon din alveole in atmosfera. Inspiratia este un act activ iar expiratia un act pasiv. Impulsurile acestei activitati ritmice pornesc din centrul respirator bulbar al scoartei cerebrale care regleaza acest proces.

Volumul de aer, care intra si iese dintr-un plaman este de 8 litri. Ritmul respiratiei este de 12-16 respiratii pe minut si se numeste minut - volum respirator de repaos. Ciclul respirator depinde de doi parametrii: de amplitudinea si de frecventa miscarilor respiratorii (M.V.R. =500ml x 16 = 8l ).

Volumele de aer, care patrund in plamani nu se raspandesc uniform. La sfarsitul unei expiratii mai raman in plaman aproximativ 1500 ml aer care poarta denumirea de volum rezidual si care este repartizat in caile aeriene si in alveole. Compozitia aerului alveolar trebuie sa aiba o valoare aproape constanta, aceasta realizandu-se prin inspiratie, care face sa patrunda aer atmosferic bogat in oxigen, aer care se amesteca cu cel alveolar. Nu tot aerul ajunge la alveole, o parte (aproximativ 30%) ramane in caile aeriene superioare. Acesta este spatiul mort anatomic. Nici toate alveolele nu sunt ventilate uniform, aproape 20% raman neventilate, si se numeste spatiul mort fiziologic. Acest spatiu asigura o compozitie constanta a aerului alveolar.

Principalele tulburari functionale sunt: rinitele, laringitele, bronsitele, cancerele bronhopulmonare, pneumopatiile, pneumopatiile acute si cronice, chistul hidatic pulmonar, emfizemele pulmonare, sclerozele pulmonare, tuberculoza pulmonara, pleuroziile, insuficientele respiratorii, displeile, durerile toracale, tusea, expectoratiile, hemoptiziile, sughitul, tulburarile vocii si altele.