Boli prin expunerea la REM ionizante (RI)

prin expunerea la REM ionizante (RI)

Etiologie - RI sunt REM cu < 100nm cu energie fotonica >12 eV. Au proprietalea de a ioniza materialul biologic. Se impart in: REM fotonice (radiatiile si X (Roentgen)) si radiatii corpusculare/nucleare (provin din nucleu): (formate din 2 protoni si 2 neutroni) si (formate din neutroni si pozitroni).

Au 2 proprietati importante: 1. penetrabilitatea si 2. capacitatea de ionizare a materialului biologic.

In functie de aceste caracteristici radiatiile si X au mare putere de penetrabiiifate si o mai mica posibilitate de ionizare. Aceste caracteristici le fac foarte periculoase in expunerea externa la RI.

Radiatiile corpusculare si au o mare putere de ionizare si penetrabifitate mai mica, ceea ce le face deosebit de periculoase in expunerea interna Ia RI. Fluxurile de neutroni actioneaza mai ales prin impactul pe care-i au asupra atomilor celulelor organismului.

In mod normal, exista un fond natural de iradiere ce poate fi extern (fondul de iradiere terestru ce provine de la soare si radiatia, cosmica) si intern determinat de factorii de mediu contaminati (sol, apa, aer) ce patrund m organism.

Sursele de RI in patologia profesionala:

naturale - uraniu, actiniu, thoriu, radiu - singurele serii radioactive naturale;

artificiale - pentru razele X tuburile generatoare de raze X, generatoarele de microunde, instalatiile de sudura ce utilizeaza fluxuri de electroni cu diferenta de potential > 15 kV. Alte surse artificiale: acceleratoare de particule, de neutroni, izotopii radioactivi, instalatiile atomo-electrice, fluxuri de neutroni (beriliu - poloniu).

Profesiuni expuse

la sursele naturale: extragerea uraniului, minereurilor radioactive, metalurgia uraniului, operatiile de imbogatire ale uraniului cu izotopi radioactivi (U 235), utilizarea surselor radioactive m laborator, colectarea si depozitarea deseurilor radioactive;

Ia sursele artificiale: radioterapie, radiodiagnostic, utilizarea izotopilor radioactivi, defectoscopie (radiatiile sau X in operatiile industriale prin care se radiografiaza sudurile), carotajul radioactiv (depistarea zacamintelor de petrol cu ajutorul surselor de neutroni;

expunerea interna se intalneste mai ales in producerea, utilizarea si recuperarea vopselurilor luminiscente (inscrierea cadranelor de ceas, aparate de masura si control).

Unitatile de masura pentru RI - sunt utile pentru intelegerea mecanismului de actiune, etiologiei si masurilor de radioprotectie, radioactivitatii, dozelor

1. Radioactivitatea - numarul de dezintegrari/unitatea de timp exprimata in Ci (Curie) - vechea unitate si actual in Bq (bequerel). 1Bq = 1 dezintegrare/sec.

2. Doza de expunere initial exprimata in R (Roentgen) = cantitatea de RI ce produce intr-un cm³ de aer uscat, la 0C si o presiune de 760 mmHg, ioni pozitivi si negativi a caror sarcina electrica reprezinta o unitate electrostatica. Actual se exprima in C/kg (Coulomb). 1C = 3,876 R.

3. Doza absorbita - energia ionizanta eliberata in structura de impact. Initial se exprima in rad (radul) si actual se exprima in Gy (Gray). 1 Gy = 100 rad = cantitatea de energie absorbita egala cu 1J/1kg substanta.

4. Doza echivalenta - initial exprimata in rem si actual in Sv (Sievert). 1Sv =100 rem. Doza biologica = doza absorbita ponderata cu timpul de expunere.

5. Doza cu semnificatie genetica = cantitatea de RI absorbita de organe (mai ales de tineri < 30 ani ce produce modificari genetice. egala cu 0,0002 Sv/an.

Patogenie - indiferent de tipui radiatiilor, efectul e comun: ionizarea materialului biologic. Exista 2 teorii:

1. Teoria actiunii directe/tintei - explica efectul RI prin capacitatea RI de a produce modificari prin ionizarea directa a structurilor biologice. Gravitatea bolii conform acestei teorii e data de intinderea si intensitatea ionizarilor produse de radiatie Ia locul de contact sau de patrundere. Conform teoriei RI nu are posibilitatea de migrare (deplasare in structurile biologice). Teoria tintei explica leziunile prin vulnerabilitatea selectiva a tesuturilor fafa de RI. Cele mai vulnerabile sunt tesuturile cu rata metabolica mare - celule limfoide, epiteliale, AN - sau cele cu grad inalt de diferentiere (SNC).

2. Teoria actiunii indirecte/solventului activat expilica nocivitatea RI prin radicalii pe care RI ii produce din apa celulara si anume: H₂O₂, - OH, ioni de si O. Gradul de agresivitate al RI este explicat prin cantitatea de radicali activi pe care ii produce RI. Acesti radicali activi au capacitatea de migrare/ deplasare pana Ia cativa m in organism.

Vulnerabilitatea/radiosensibilitatea tesuturilor: cele mai radiosensibile sunt tesuturile limfatice, maduva osoasa hematogena si apoi tesutul epitelial: epiteliul tubilor seminiferi, epididimului, ovarului, cristalinului, criptelor intestinale, osteoblastele, celulele renale, tesutul conjunctiv.

Efectul nociv al RI se datoreaza cantitatii de energie pe care RI o transporta (limita de expunere cantitatea de RI absorbita de organism in functie de timp).

Tabloul clinic - RI produc un tablou clinic ce variaza in functie de suprafata expusa, intensitatea RI timpul de expunere. Produc 2 boli: boala de iradiere acuta si boala de iradiere cronica (BIC).

e de 2 tipuri in functie de expunere:

prin expunere externa Ia RI penetrante;

prin expunere interna la RI nepenetrante - profesional nu s-au produs cazuri.

prin expunere externa Ia RI penetrante apare de obicei in expunerea unica a intregului organism la RI penetrante si se manifesta prin:

A.1. Sindromul de iradiere acuta (SIA) - sub forma grava sau usoara. Forma grava apare prin expunere externa la RI penetrante si evolueaza trifazic:

perioada prodromala - apare imediat dupa expunere si se manifesta ca o stare de soc, cu agnatie,cefalee, ameteli, stare de rau, tahicardie; semnele prodromale nu sunt proportionale cu intensitatea expunerii;

perioada de latenta - dureaza de la 30 de minute pana la 3 saptamani;

perioada de stare ce imbraca 3 forme clinice:

sindrom neurologic: apare dupa o perioada de latenta de 30 minute - 3 zile (apar cand doza absorbita > 20Gy) cu astenie, lentoare, obnubilare, afectarea analizatorilor pana la convulsii, coma, exitus;

sindrom digestiv: cand expunerea e de 2-7Gy - greata, varsaturi, inapetenta, diaree, uneori sanghinolenta. In formele grave apare ileus paralitic, deshidratare, tulburari majore de absorbtie. Substratul anatomo-patologic este reprezentat de leziunile produse la nivelul epiteliului intestinal si invazia microbiana.

sindrom hematologic: apare dupa o perioada de latenta de aproximativ 3 saptamani cand expunerea e de 2-3Gy. Starea generala se altereaza rapid cu febra, frison, ulceratii Ia nivelul cavitatii bucale, faringelui, apar tulburari hemoragipare determinate de scaderea drastica a elementelor figurate ale sangelui, efectul direct al RI asupra epiteliului vascular. Moartea se poate produce ia 4-5 saptamani de expunere cand poate aparea o hemoragie mare nestapanita. Tot dupa 3 saptamani poate aparea si epilatia (caderea parului).

SIA forma usoara se manifesta mai ales prin tulburari digestive si modificari hematologice. Sechelele SIA pot fi: leucoze, sterilitate temporara/definitiva, modificari hematologice.

A.2 Radiodemita acuta - apare in zonele expuse direct la RI si se manifesta prin ulceratii minore pana la arsuri de gravitate deosebita, cicatrici vicioase cu posibilitati de malignizare dupa cativa ani, tegumente subtiate, epilate.

A.3 Manifestari oculare - cataracta, retinite, keratite.

A.4 Sterilitate - poate fi temporara, dar de obicei e definitiva.

2. BIC

2.A. BIC prin expunerea externa Ia RI penetrante care depasesc limitele de expunere.

Se manifesta clinic prin:

sindrom asteno-vegetativ cu oboseala, tulburari de dinamica sexuala, scaderea capacitatii de munca;

sindrom digestiv: inapetenta, scaderea secretiei clorhidro-peptice, tripsinei si lipazei pancreatice;

afectarea tuturor analizatorilor;

modificari metabolice: hiperglicemie, cresterea histaminei serice

sindrom neurologic ce apare prin afectarea SNC.

2.B. BIC prin expunerea interna Ia RI nepenetrante apare in expunerea ia mezothoriu, radiothoriu si se manifesta prin fibroza pulmonara masiva, osteoliza cu fracturi spontane, cancer de etmoid, osteosarcoame, cancer bronhie, leucemii. In expunerea la radon in mine de Fe, de spatfluor, hematita se produce cancerul hronsic. Apare si in utilizarea, recuperarea si producerea vopseluriloi luminiscente.

2.C. Radiodermita cronica apare in special Ia cei ce utilizeaza radiatii X si si se manifesta prin tegumente subtiate, epilate, cu zone hiper- si depigmentate, cu aparitia elementelor de keratoza, unghii mate, friabile, cu aplatizarea amprentelor digitale, tulburari de sensibilitate la acest nivel.

3.D. Cancerul cutanat - poate aparea pe fondul radiodermitei cronice. Transformarea maligna e anuntata de modificarea caracterelor morfologice ale leziunii: burjonare, ulcerare, sangerare.

Diagnosticul pozitiv - in expunerea externa la RI hemoleucograina arata anemie semnificativa (un milion), leucopenie (1000), trorabocitopenie (50.000), modificari limfocitare si citogenetice (aberatii cromozomiale); indicii eritrocitari: macrocitoza; punctia medulara: hipo- sau aplazie.

In expunerea interna la RI pe langa determinari hematologice si citogenetice se determina cantitatea de RI absorbiri de organism prin -antropometrie, determinarea eliminarilor de si U radioactiv.

Tratament:

urgenta medicala in servicii specializate (clinicile de MM);

scoaterea bolnavului din mediu;

internarea bolnavului in saloane linistite, sterile;

combaterea anxietatii, tulburarilor hidro-electroilitice, aport caloric;

supravegherea medicala activa pentru prevenirea sau tratarea tulburarilor neurologice, digestive, hematologice;

in expunerea cronica se adauga alimentatia rationala vitaminoterapia;

tratament simptomatic.

Profilaxie 1. masuri tehnico-organizatorice

A. In expunerea externa la RI exista 3 masuri principale:

utilizarea, factorului blindaj in ftinctie de natura. RI. pentru izotopi radioactivi plexigles cu grosimea de 6mm sau sticla de 3mm; pentru radiatii X sau - Pb, beton sau otel;

utilizarea factorului distanta: intensitatea RI scade cu patratul distantei;

utilizarea factorului timp: limitarea timpului de expunere la RI.

B. In expunerea interna: prevenirea poluarii radioactive a factorilor de mediu (aer, obiecte) pentru a nu deveni surse de iradiere interne prin ventilatie, curatire.

In ambele cazuri - utilizarea, echipamentului de protectie pe baza de Pb.

2. masuri medicale

recunoasterea riscului de imbolnavire;

examenul medical la angajare: examen clinic general, hematologic; acolo unde se utilizeaza particule grele/ centrale atomo-electrice - examen oftalmologic sau psihologic; contraindicatii medicale - tinerii < 18 ani, femei gravide in primele 3 luni in expunere externa sau pe toata perioada sarcinii in expunere interna, anemia (ca la Pb - barbati: Hb<12 si Ht<40%, iar la femei Hb<11 si Ht<35%) sau leucocitoza > 10.000 sau leucopenie < 4000, boli de iradiere in antecedente, utilizarea de medicamente medulostimulante sau meduloinhibitoare, diabet, etilism cronic;

controlul medical periodic: examen hematologic, citogenetic, dupa caz examen oftalmologie, psihiatric;

educatia sanitara: constientizarea asupra gravitatii riscului de expunere, aplicarea masurilor de protectie individuala, prezentarea Ia controlul medical periodic.