CLASIFICAREA LAXITATII CRONICE LA GENUNCHI

CLASIFICAREA LAXITATII CRONICE LA GENUNCHI

TRILLAT imparte aceste laxitati in:

Laxitati anterioare. Ele se manifesta printr-o deplasare anterioara a tibiei raportata la femur. Pot fi: izolate - sunt laxitatile anterioare - rotatorii; combinate la o laxitate laterala - sunt laxitatile anterioare combinate.

Laxitatile rotatorii interne. Forma anatomica este cea a triadei interne, dar meniscul care nu este mereu lezat dintr-o data le limiteaza de multe ori, ceea ce explica esecurile meniscectomiei. Nu jeneaza viata curenta, dar se manifesta in timpul efortului sportiv in momentul schimbarii directiei. Evolueaza spre o laxitate combinata in rotatie externa valgus. Se cerceteaza prin testul sertarului rotatoriu extern.

Laxitatile limitate anterioare. Provin din ruptura ligamentului incrucisat anterior. Se exploreaza prin sertar direct. Nu sunt clinic mereu decelabile, dar fragilizeaza genunchiul si pot evolua spre o laxitate anterioara combinata sau cu rotatie externa valgus.

Laxitatile rotatorii interne. Foarte rare, ele sunt putin evolutive. Le gasim sub forme latente in ruptura ligamentului incrucisat anterior, asociata la o leziune a meniscului extern.

In general, se disting doua tipuri de laxitati globale:

laxitatile globale anterioare: sertar posterior minim sau nul; formatiuni interne, externe si anterioare intinse sau intrerupte;

laxitatile globale totale: sertarul posterior cu subluxatie este predominant.

Tratamentul chirurgical al laxitatilor cronice cuprinde o serie de procedee operatorii, ce pot fi clasificate astfel:

1. procedee de stabilizare interna:

- operatia Helfet,

- operatia Mauck,

- operatia Slocum,

- operatia Lange - Langehager,

- operatia Don O'Donoqhue,

- operatia Nicholas,

- operatia Fazakas - Gherman,

- operatia I. Moldovan.

2. Procedee de stabilizare externa:

- operatia Trillat,

- operatia Lindemann externa,

- transpozitia izolata a capului peronier,

- transpozitia capului peronier asociata operasiei O'Donoque.

3. Prcedee de stabilizare anterioara:

- operatia Emslie - Trillat,

- operatia K. Jones,

- procedeul Lindemann anterior,

- proteze plastice (Trillat).

4. Procedee de stabilizare posterioara:

- procedeul Lindemann posterior,

- operatia Augustine,

- transplantarea popliteului,

- protezele plastice.

Tehnicile enumerate se bazeaza pe doua principii:

a se reda un control pasiv al stabilitatii rotatorii prin retentia elementelor capsule ligamentare ;

a se reda un control activ prin transferuri tendinoase.

Tehnicile se adreseaza de multe ori unei laxitati combinate importante, fiind necesara asocierea interventiilor pasive si a transpozitiilor active

In unele cazuri aceasta atitudine terapeutica este insuficienta, impunandu-se actionarea directa pe pivotul central al carui rol jucat in ansamblul functional al echilibrului ligamentar este foarte important.

Se folosesc diverse procedee protetice sau de transplantare tendinoasa.