Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica au un nucleu aflat in centrul corpului celulei, din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare, numita axon care la capat se imparte in multe ramuri si fiecare ramura se termina cu o "maciuca" terminala.

Pentru sustinerea sistemului nervos central este nevoie de mult oxigen si substante nutritive, adica de o bogata circulatie sanguina. Creierul si maduva spinarii sunt aparate de trei straturi de pielita fibroasa numita meninge.

Cavitatile interioare ale creierului si al maduvei spinarii sunt umplute cu un lichid - lichidul cefalorahidian, care are rol de a amortiza traumatismele provocate din exterior.

TORACELE

INIMA pompeaza sange in intregul corp, asigurand oxigen si hrana organelor si tesuturilor, aproximativ de marimea unui pumn este situata in partea superioara a corpului, in spatele cutiei toracice, fiind aproape inconjurata de plamani.

Inima nu este o simpla pompa; ea este alcatuita din doua pompe asezate una langa cealalta, fiind separate de un perete gros si rezistent numit sept. Cele doua parti bat in armonie una cu cealalta, partea din stanga a inimii pompeaza sange cu un continut scazut de oxigen spre plamani, prin intermediul scurtelor artere pulmonare. In plamani sangele colecteaza o rezerva noua de oxigen, apoi se intoarce in partea stanga a inimii prin intermediul venelor pulmonare.

Partea stanga a inimii este mai mare decat cea dreapta si are multe fibre musculare. De aici sangele cu oxigen este transportat prin aorta in tot corpul pana la degetele de la maini si picioare. Dupa ce are loc schimbul de gaze, sangele se intoarce la inima prin vene, apoi trece in cavitatea dreapta de unde va fi  trimis la plamani.

Fiecare din cele doua cavitati ale inimii este bicamerala; camera superioara, asemanatoare cu o punga groasa si elastica - atriu - are functia unei "camere de asteptare" pentru sange; camera inferioara are pereti mai grosi si mai multe fibre musculare - ventricul - produce presiunea necesara pentru ca sangele sa fie expulzat in artere. Intre fiecare atriu si fiecare ventricul se afla o valva. Valvele determina sangele sa circule in directia corecta, de asemenea exista valve la fiecare ventricul, prin care sangele patrunde in arterele principale: valva pulmonara in dreapta (spre plamani) si valva aortica in partea stanga.

Faza de contractie se numeste sistola. In aceasta faza ventriculele se contracta puternic, fortand sangele sa curga in artere prin valva pulmonara si aortica.

Inima unui adult are aproximativ 5 litri de sange, inima ii pompeaza fara oprire intr-un circuit neintrerupt.

Muschiul care alcatuieste masa inimii - muschiul cardiac sau miocard nu oboseste niciodata, se contracta fara oprire de aproximativ 150 de ori pe minut. In timp ce pompeaza inima devine mai mare iar apoi mai mica la fiecare bataie, miscarile sunt line datorita invelisului alunecos si umed - pericard. Interiorul inimii este protejat de sangele ce curge prin el cu presiune mare de un invelis special - endocard. Vasele capilare duc sangele in fiecare parte a muschiului inimii. Inima are propriile vase de sange numite artere coronariene, care se ramifica din artera principala - aorta - inaintea intrarii in inima.

PL|MANII sunt doua organe moi de culoare roz, asezate in cavitatea toracica si fiecare plaman este acoperit de pleura. Pleura este alcatuita din doua foite, intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala, in care se gaseste o mica cantitate de lichid care ajuta la miscarile plamanilor in timpul respiratiei. Plamanul stang este mai mic decat cel drept, deoarece in partea stanga se afla inima. El este impartit printr-un sant adanc in doi lobi, iar plamanul drept este impartit de doua santuri in trei lobi. Lobii sunt impartiti in lobuli. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se transforma in bronhiole, care patrund in lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unitati morfo-functionale ale lobulilor pulmonari.

O alveola pulmonara are forma de cupa si reprezinta unitatea functionala a plamanilor. Este formata dintr-un epiteliu unistratificat si este inconjurata de o retea de fibre elasice, in care se afla numeroase capilare.

SISTEMUL RESPIRATOR asigura patrunderea aerului in organism cu un continut optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este captusita cu par moale si atat epiteliul cavitatii nazale cat si cel al cavitatii bucale este acoperit de mucoasa.

Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrand in plamani se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare.

La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul  sa intre in plamani este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decat cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamanilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamani.

Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian.

ABDOMEN

SISTEMUL DIGESTIV Digestia are loc intr-un tub lung de 9m ,in tubul digestiv care incepe cu cavitatea bucala, pe aici intra hrana, si se termina cu rectul, pe aici se indeparteaza substantele neasimilate. Partile principale sunt: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul si intestinele.

Gura, prima portiune a tubului se afla in cavitatea bucala. Aici are loc cele mai importante subprocese ale digestiei, incepand descompunerea moleculelor mari in molecule mai mici, dizolvabile. Cavitatea bucala este separata de fosele nazale prin bolta palatina, alcatuita din palatul dur si valul palatin. Limba este un organ musculos, alcatuit dintr-o radacina si un corp liber. Dintii sunt organe dure, fixate in cavitati numite alveole dentare. Colul face legatura dintre coroana si radacina. In consumarea alimentelor un rol important il au dintii. In partea din fata opt incisivi(patru in dantura superioara, patru in cea inferioara); patru canini (cate unul in partea superioara si inferioara, pe ambele laturi); opt premolari si doisprezece molari. Saliva este secretata de trei perechi de glande salivare.

In faringe esofagul se incruciseaza cu caile respiratorii. Esofagul este o conducta musculo-membranoasa ale carei capete sunt inchise de niste inele musculoase.

STOMACUL este un sac in forma de J, asemanator cu cimpoiul si se imparte in trei parti functionale: gura stomacului - cardia, fundul stomacului si portiunea terminala. Aceste parti produc sucuri gastrice diferite. Producerea sucului gastric este controlata in mare parte de nervi si in parte de hormoni.

PANCREASUL exocrin secreta sucul pancreatic(un lichid limpede si incolor), care este condus prin doua canale in duoden. Situat in spatele stomacului, imediat sub acesta, seamana cu o sticla culcata. Pancreasul incepe sa produca sucul imediat dupa ce hrana a fost introdusa in gura. O alta functie principala a pancreasului uman este producerea celor doi hormoni pancreatici, insulina si glucagonul.

VEZICA BILIAR| este un sac in forma de para atasat de partea de jos a ficatului, functia ei fiind de a depozita bila care se produce in ficat si de a o elimina la nevoie. Bila este un lichid galben-verzui, avand in compozitia sa in cea mai mare parte apa, plus colesterol, saruri biliare si acizi biliari. Bila se elimina prin canalul biliar comun in duoden unde se amesteca cu chimul gastric. Corpul uman are nevoie de bila pentru a digera grasimile.

FICATUL cea mai mare glanda(1,5-2kg) este situat in partea dreapta superioara a abdomenului, sub diafragma. Pe fata superioara a ficatului se observa lobul drept si lobul stang. Lobul drept este mai mare , ocupand toata partea dreapta de sus a abdomenului. La exterior exista o capsula conjuctiva - fibroasa din care pornesc spre interior pereti, care separa ficatul in lobuli. Ficatul produce zilnic aproximativ 1 litru de bila, care alimenteaza in permanenta vezica biliara. Este un adevarat centru de reciclare, in special pentru globulele sanguine rosii moarte. Durata normala de viata a globulelor sanguine rosii este de aproximativ 100 zile.

INTESTINUL SUB}IRE este partea din tubul digestiv care face legatura dintre stomac si intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane intestinale, care sta strans rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime de 6m.

In intestinul subtire se disting trei parti: duodenul, jejunul si ileonul. Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului prin muschiul peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor anterioara.

INTESTINUL GROS are o lungime de 1,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in 4 sectiuni principale: cecum, colon, rect si canalul anal. Prima portiune a intestinului gros este colonul, care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul se varsa in colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub aceasta jonctiune - cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele. Colonul traverseaza abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc in jos. Partea din colon care ajunge la pelvis se numeste rect- o portiune de trecere de aproximativ 12 cm lungime, care se termina in canalul anal.

RINICHII sunt situati in partea dorsala a abdomenului, in spatele stomacului si ficatului, de o parte si de alta a sirei spinarii, protejati de coastele inferioare(rinichiul stang mai sus decat cel drept). Fiecare rinichi are o lungime de aproximativ 10cm, o latime de 6cm si cantareste circa 150gr. Rinichiul este conectat la principalul sistem sangvin prin intermediul arterei renale, care transporta sangele spre rinichi si prin vena renala, care transporta din rinichi sangele filtrat si curatat.

Rinichiul este acoperit la exterior de o capsula fibroasa, sub care se gasesc doua zone: zona corticala (de culoare brun-galbuie, la exterior) si zona medulara (de culoare rosu-inchis, la interior). Piramidele renale sunt alcatuite din tuburi colectoare si vase de sange. Unitatea structurala si functionala a rinichiului este nefronul. Artera renala se ramifica pana la nivel de arteriole, care patrund cate una in capsula nefronului si formeaza glomerulul. Pelvisul renal se continua cu uretrele. Uretrele sunt conducte (25-30cm) care ies din partea concava a fiecarui rinichi. VEZICA URINAR| este un organ cavitar, in care se depoziteaza urina, situata in partea inferioara a cavitatii abdominale. Peretele muscular are trei straturi de muschi si este captusit cu o mucoasa cutata. Uretra, aflata in continuarea vezicii urinare, este canalul de evacuare a urinei in mediul extern.

SISTEMUL REPRODUCTIV

Cuprinde organele sexuale femeiesti si barbatesti. Celulele sexuale sunt spermatozoidul si ovulul.

Organele sexuale barbatesti sunt: doua testicule, conductele(spermiducte) ce transporta lichidul spermatic cu spermatozoizii, glande anexe si organe genitale externe.

Testiculele sunt organe ovoidale asezate intr-un invelis denumit scrot. Acestea produc la pubertate un numar foarte mare de spermatozoizi si hormoni sexuali masculini. Spermatozoidul ajuns la maturare se numeste spermatocit primar. Fiecare spermatozoid are o coada formata din fibre cilindrice, care print-o miscare vibratorie, il pune in miscare. Capul se gaseste in partea superioara a corpului ce contine enzime. Enzimele sunt necesare pentru a asigura energie spermatozoidului matur. Spermatozoidul matur este prea mic pentru a fi vizibil cu ochiul liber. Uretra este un canal situat in interiorul penisului. Spermatozoizii sunt trecuti in vagin prin intermediul unui fluid, numit lichid seminal (sperma). Spermatozoizii trebuie sa petreaca un anumit timp in copul femeii, inainte ca ovulul sa poata fi fecundat, dar un singur spermatozoid va ajunge pana la ovul.

Organele sexuale femeiesti sunt: ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul, glandele anexe si organe genitale externe. Ovarele sunt doua organe ovoidale, situate in partea inferioara a cavitatii abdominale. Aceste organe produc celule sexuale femeiesti numite ovule si hormoni sexuali femeiesti.

Ovarele, gonadele feminine, in care ovulul incepe procesul de maturare, sunt situate la capatul unei perechi de canale, numite trompe uterine. Acestea conduc catre uter.

Uterul este un organ musculos, cavitar, in forma de para, care se termina cu vaginul. Peretele uterului - perete muscular - este captusit cu o mucoaa, care sufera modificari ciclice, lunare. Ea se elimina cu pierdere de sange si se reface la fiecare ciclu.

Glandele anexe femeiesti sunt reprezentate de doua glande mamare asamblate in mamele, care au rolul de a secreta laptele necesar cresterii copilului.

Ovarele si testiculele sunt organe care produc celulele sexuale sau gametii. Functionarea ovarelor este ciclica, iar a testiculelor este permanenta. Elaborarea de noi spermatozoizi continua toata viata. Ovarele poseda inca de la nastere un "stoc" de ovule, care nu pot sa se reinoiasca.