Cate ceva despre muzicoterapie

Cate ceva despre muzicoterapie

De la inceputurile sale, omul a descoperit si a produs sunete prin batai din palme, lovirea a doua bucati de lemn, a doua pietre. Ca si in cadrul altor descoperiri, este posibil ca imitarea naturii sa fi jucat un rol important: fosnetul frunzelor, susurul izvoarelor, vajiitul vantului, cantecul pasarelelor constituind modele pentru instrumentele muzicale : tobe, castaniete, fluiere sau pentru fluierat sau cantat din gura.

Mediul sonor in sine este un factor esential in viata omului. Sunetele stimuleaza energiile din exteriorul si interiorul nostru. Privarea de sunete si/zgomote produce dezechilibre majore si chiar moartea.

Intuindu-i-se puterea, muzica, sub forma cantecului vocal sau instrumental a acompaniat cele mai importante momente din viata omului: rapunerea dusmanului, casatoria, nasterea, moartea etc.

Muzicoterapia isi are originile in practicile preotilor-medici din Egiptul Antic si Caldeea de alungare a spiritelor rele din corpul bolnavilor, de invocare a zeilor pentru lecuirea bolilor, pentru favorizarea sarcinii si a nasterii etc. Aceste practici au fost apoi preluate si dezvoltate de evrei, greci, romani.

Medicii greci sfatuiau bolnavii sa se plimbe sau sa stea cat mai multa vreme in locuri pitoresti, mai ales pe malul apelor sau in padure, si sa asculte muzica. Cele mai apreciate instrumente pentru "vindecarea" bolilor la vechii greci au fost flautul, lira si harpa. Platon insusi a fost unul dintre adeptiii muzicoterapiei, ca mijloc pentru atingerea "armoniei sufletelor".

In China antica se compunea muzica pentru anumite instrumente, pentru a asigura o stare de buna functionare a fiecarui organ in parte: pentru plamani erau utilizate clopotele, pentru inima - instrumentele cu coarde, pentru rinichi - tobele, pentru ficat - flautul.

In Evul mediu, erau in mare voga instrumentistii-terapeuti care erau chemati la patul bolnavilor sa interpreteze "cantece de vindecare", compuse special sau improvizate pe loc. Era vorba, de cele mai multe ori, de spectacole ritualice, cu multa forta sugestiva.

Folosirea muzicii in scop terapeutic a constituit un obiect de interes pentru multi compozitori celebri, dintre care P.I.Ceaikovski, care isi afla linistea sufleteasca in propriile sale creatii, sau J.S.Bach, care a creat cantece pentru combaterea insomniei ambasadorului Rusiei   la Dresda din vremea sa.

Muzicoterapia, folosita empiric, mai ales de catre medici, fara cunostinte despre legile fizice ale sunetelor si efectele lor asupra unui organism viu, este astazi dezvoltata la nivel de stiinta a sunetului - sonologia - care se ocupa cu actiunea sunetelor atat asupra mediului fizic si chimic, dar si asupra celui biologic si psihologic. Savantul roman George Constantinescu, creatorul sonicitatii, a deschis campul de cercetari asupra proprietatilor terapeutice ale sunetelor si actiunii lor asupra organismelor vii. Muzica actioneaza asupra psihicului producand efecte relaxante, tonifiante, stimulante etc.

Muzica actioneaza nu numai asupra oamenilor ci si asupra plantelor si animalelor. S-a constatat ca in contact cu energia sonora a muzicii clasice si preclasice, mai ales in interpretarea viorii, flautului sau armoniului, plantele cresc mai repede, fac mai multe flori, fructe si seminte, fiind accelerata activitatea moleculara. Muzica lui Vivaldi - de exemplu - ajuta vacile sa dea mai mult lapte. In schimb, la muzica rock plantele isi incetinesc cresterea, unele dintre ele chiar mor.

Efectele muzicii asupra creierului sunt diferite, atat cantitativ cat si calitativ in functie de tipul de muzica folosit. Muzicoterapia, metoda pusa in slujba omului bolnav si/oboist, fundamentata prin cercetari stiintifice, actioneaza asupra omului la trei nivele: cognitiv (intelectual), afectiv si instinctiv. Rolul sau relaxant sau stimulator este perceput diferit de oameni: persoanele cu un nivel ridicat de inteligenta - nu neaparat cu cultura muzicala deosebita - se relaxeaza cu muzica clasica lenta, persoanelor deprimate fiindu-le recomandata muzica mai ritmata. Pentru producerea somnului se foloseste o muzica linistita ca de exemplu preludiile si fugile lui Bach, piesele de Debussy, Corelli; e indicata in general muzica preclasica, dar si o parte din muzica clasica: gen Handel, Mozart.

Pentru elevi si studenti s-a demonstrat ca au efect benefic piesele semnate de compozitori baroci precum Bach, Handel sau Corelli. Aceasta muzica obliga creierul ca functioneze cu 8-12 cicli/minut - viteza geniilor, comparativ cu viteza omului normal de 18-22 cicli/minut. Aceste arii imbunatatesc considerabil memoria.

Manelele, care sunt melodioase si ritmate, ating planul afectiv si instinctiv si deloc pe cel cognitiv, aceasta explicand popularitatea de care se bucura in randul populatiei periferice a oraselor, dar si adeziunea ocazionala a persoanelor instruite, care, in anumite momente, se lasa prinse in euforia colectiva.

Muzica, folosita in sedinte de terapie, acompaniind o activitate sau ascultata intr-o sala de concert, are efecte benefice in evolutia noastra psihologica si spirituala: imbunatateste memoria, calitatea somnului, reduce starile de stres si depresie,contribuie la dezvoltarea psihomotorie a copilului si mai ales are implicatii in domeniul invatarii - efectul Mozart, supermemoria - in dezvoltarea creativitatii si in rafinarea personalitatii. Aceste din urma efecte ale muzicoterapiei - in planul perfectionarii fiintei umane - sunt apanajul aproape exclusiv al utilizarii "marii muzici" (simfonice si de camera).

Intr-un experiment, s-a evidentiat ca atunci cand se asculta tangou, o treime din creier se 'aprindea', cand s-a pus la radiocasetofon Prokofiev, 50%-60% din creier lucra cu spor, la audierea pieselor de Beethowen si Bach, stimularea creierului era de 85%, iar cand subiectii au ascultat Mozart, s-a 'aprins' tot creierul de lucru intens. Cand unor copii li s-a pus la radio Mozart intr-o maternitate si apoi au audiat o vreme si acasa, s-a observant ca au crescut mai bine in inaltime si au avut performante intelectuale mai bune, fiindu-le stimulate mai ales inclinatiile pentru matematica.

Dar si muzica moderna are un impact important asupra oamenilor de toate varstele: prin asocierea cu anumite evenimente din viata proprie sau colectiva si prin capacitatea de stimulare a exprimarii trairilor cu care persoana s-a identificat la un moment in cursul vietii sale.

Profesor dr. Ioan Bradu Iamandescu, seful Catedrei de psihologie medicala din Universitatea de Medicina si Farmacie 'Carol Davila', a scris un tratat despre muzicoterapia receptiva. In aceasta lucrare, sunt prezentate experientele medicilor de folosire a muzicoterapiei ca o modalitate de inlaturare a efectelor stresului, dar si ca un adjuvant in unele boli neurologice, psihice sau psihosomatice, cum ar fi hipertensiunea arteriala, afectiunile ischemice ale inimii, ulcerul, astmul, bolile alergice etc. Prin muzica, s-a constatat ca se stimuleaza imunitatea. Muzica este folosita de unii medici in combaterea durerii si anxietatii pre si post operatorii ba chiar se utilizeaza in unele anestezii. Profesorul Iamandescu divide muzicoterapia in receptiva (cand muzica este doar ascultata de catre suferinzi) si activa ( cand subiectul canta sau se joaca cu un instrument - metoda aplicata copiilor autisti).

In serviciile specializate de muzicoterapie, metoda se aplica numai dupa anumite testari prealabile cu privire la cultura si preferintele muzicale ale subiectului (muzica clasica sau preclasica, muzica vocala sau instrumentala, interpretul si instrumental preferat). Piesele muzicale sunt alese de catre terapeut in functie de boala si rezultatul testarii. Pentru relaxare, bolnavii stau in fotolii in pozitie oblica, iar pentru stimulare cat mai aproape de verticala. In unele servicii sunt folosite si jocuri de lumini, conform indicatiilor cronoterapeutului. Cantatul din gura este recomandat in muzicoterapie, atat pentru crearea unei stari de buna dispozitie cat si ca exercitiu de respiratie, in cursul caruia sunt pusi in actiune multi muschi, in primul rand cel diafragm, cu efect placut si benefic pentru diferite organe.

La muzicoterapie mai apeleaza si unele servicii de recuperare, unde bolnavii invata sa cante la un instrument, chiar daca nu au avut in trecut asemenea preocupari.

Muzicoterapia este folosita in multe tari: Austia, Australia, Marea Britanie, Brazilia, R.P.Chineza, Italia, Japonia, Romania, S.U.A., Rusia. Prima Asociatie de Muzicoterapie a fost creata in anul 1950 in S.U.A., iar dupa 3 ani a luat fiinta Societatea Internationala de Educatie Muzicala sub egida UNESCO. In anul 1974 a avut loc in Franta primul Congres de muzicoterapie.

Dintre experientele mai cunoscute ale diferitelor tari pot fi amintite:

existenta unui centru special de muzicoterapie in India pentru tratamentul astmului bronsic, hipertensiunii arteriale si a suferintelor coloanei vertebrale (bolnavii respectivi canta din gura anumite cantece, dupa care executa exercitii fizice speciale, preluate din textele vechi (Ayurveda);

la Salzburg a fost infiintat un institut de muzicoterapie, la initiativa lui Herbert von Karajan , care si-a oferit serviciile pentru folosirea muzicii ca metoda complementara in tratarea unor suferinte psihice;

in Romania muzicoterapia a fost folosita ocazional in serviciile de psihiatrie, ca o metoda complementara pentru urmatoarele suferinte: anxietate, insomnie, schizofrenie, autism infantil, ticuri (copii), toxicomanie etc. Pentru distragerea atentiei si potentarea analgeziei, muzica se mai foloseste in salile de nastere, de operatie si in cabinetele de stomatologie. La Bucuresti a fost infiintat Centrul pentru Studii in Muzica si Medicina "Boris Luban-Plozza", profilat pe studii interdisciplinare asupra efectelor muzicii in plan psihologic, estetic si, mai ales, in relatia terapeutica;

in Franta,este cunoscuta metoda medicului Alfred Tomatis care presupune stimularea receptivitatii copilului autist prin asocierea muzicii cu ascultarea la casca a vocii mamei sale imprimata pe o banda magnetica, care pronunta cuvinte si fraze foarte simple si usor de retinut.

In Anglia, Metoda Nordoff-Robbins de muzicoterapie induce ideea ca implicarea activa a unui pacient in muzica este intrinsec terapeutica. Terapia prin muzica, in acest sens, functioneaza in acelasi mod ca toate creatiile artistice: printr-un proces de descoperire, adesea nepremeditat si imprevizibil, luand forme si desfasurandu-se moment de moment. Pentru copilul handicapat, muzica devine o sfera a experientei, un mijloc de intercomunicare si o baza pentru activitate in care acesta se elibereaza, in diferite grade, in raport cu disfunctiile personale care ii restrictioneaza viata. Astfel muzica poseda capacitati inerente pentru realizarea unui contact semnificativ cu copiii handicapati si pentru asigurarea unei baze experentiale pentru angajarea, dezvoltarea personalitatii si integrarea lor sociala atat individuala cat si sociala. In masura in care muzica atinge aceste finalitati, ea devine muzicoterapie.

In America, muzicoterapia este considerata un serviciu prevazut de Legea Educatiei Indivizilor cu Dizabiltati (IDEA). Terapia prin muzica poate fi o componenta integrala din Programul individualizat de educatie. Interventiile prin muzicoterapie pot avea in vedere dezvoltarea capacitatilor cognitive, comportamentale, fizice, emotionale si sociale. Muzicoterapia poate facilita dezvoltarea deprinderilor de comunicare si a celor senzoriomotorii. Se pot oferi sevicii directe sau de consultanta in functie de nevoile speciale ale copilului. Muzicoterapeutul poate sprijini profesorii care fac educatie speciala la clasa asigurand modalitati eficace de incorporare a muzicii in curriculum-ul lor formal. Terapia prin muzica poate stimula atentia si spori motivatia de participare si la alte componente ale cadrului educational. Prin interventiile de acest ordin, se urmareste realizarea unor obiective de ordin comportamental, dezvoltarea sigurantei de sine, si structurarea copilului cu nevoi speciale.

Un exemplu de program educational pentru persoanele cu dizabilitati este The Rhythmic Arts Project , fondat de Eddie Tuduri. Angajand tobele si percutia, programul are ca finalitate invatarea si sporirea capacitatilor de baza precum: mentinerea focarului atentiei, folosirea memoriei, schimbarea randului la actiune, dezvoltarea spiritului de lider, folosirea numerelor, folosirea conceptelor prepozitionale, urmarirea instructiunilor si modelarea. Aspectele precum  constiinta spatiului, deprinderile motorii fine si grosiere, si vorbirea sunt de asemenea vizate. Invatarea are loc intr-un mediu distractiv si neamenintator, in care participantii dezvolta incredere deplina si o imagine mai pozitiva despre sine. In afara de lucrul cu indivizii cu probleme de intelect, metoda a dat rezultate foarte bune cu persoanele cu diverse probleme de sanatate,  inclusiv afectiuni neurologice, boala Alzheimer si alte demente.

Centrului International de Muzicoterapie de la Paris (CIM asigura servicii de muzicoterapie persoanelor suferinde, dar si persoanelor deviante, aflate in stare de libertate sau de privatiune, in vederea stimularii exprimarii si constientizarii anumitor trairi compulsive, a caror origine rezida in traumatismele din cursul propriei lor dezvoltari, precum si instruirea personalului sanitar si educativ din mai multe tari in muzicoterapie - in vara aceasta un curs formidabil a avut loc la RENINCO - Bucuresti, beneficiarii fiind cadre didactice din invatamantul special.

Experienta castigata la curs a fost pusa in aplicare la clasa de unii dintre cursanti, se pare cu deosebit succes. Ca urmare, acest curs va fi reeditat in vara ce vine . Mai mult, d-na Ecaterina VRASMAS , presedinte RENINCO, a facut demersuri pentru infiintarea unui Centru de muzicoterapie pentru persoane cu nevoi speciale, cu spijinul CIM. Se asteapta sponsori si vedete cu orientare umanista care sa se alature acestui efort de educatie alternativa. Doritorii pot obtine informatii de pe https://www.reninco.ro/

Bibliografie:

Curs de muzicoterapie la RENINCO cu formatori de la Centrul International de Muzicoterapie din Paris: Eugenia Duta, Dominique Laudet, Cristine Mulard, Vincent Bodu, Dominique Bertrand - in vacanta de vara - 2007

Dr. Sabin Ivan: Sa ne tratam fara medicamente, Editura stiintifica si encicloedica, Bucuresti, 1990

Ioan-Bradu Iamandescu: Muzicoterapia receptiva, premise psihologice,si neurofiziologice, aplicatii profilactice si terapeutice, Editura Medica, 2004

. Lavinia Gogu: Meloterapia - sunetele care vindeca, iDieta.ro, 01 aug., 2005

Florin Condurateanu: Pulsul medicinei, Mozart te face matematician, Jurnalul National, Duminica, 13 mai, 2007

6. https://www.jovis.ro/Cartea-Muzicoterapia-receptiva-Ioan-Brad-Iamandescu-164.htm

Nordoff, Paul & Robbins, Clive. Therapy in Music for Handicapped Children (re-issue). Gilsum, NH: Barcelona Publishers. I99 pages. ISBN 1-891278-19-3.

https://www.traponline.com/home.html

www.musictherapy.orgMUSIC THERAPY AND SPECIAL EDUCATION