Fazele clinice si de laborator necesare realizarii unei punti dentare

q       Obs. Numarul sedintelor de tratament nu este acelasi lucru cu fazele clinice de realizare a lucrarii protetice

Examinarea pacientului, diagnosticul si realizarea planului de tratament

sunt necesare doua sedinte, daca situatia este mai complicata pot fi necesare chiar mai multe sedinte

trebuie realizata protezarea provizorie de urgenta

Realizarea tratamentului preprotetic

trebuie cerut acordul pacientului sub semnatura

poate necesita mai multe sedinte

trebuie sa concorde cu solutia finala de tratament

Protezarea provizorie

prin metoda directa sau indirecta

trebuie gandita astfel incat sa o putem tramsforma in functie de modificarile ulterioare

Pregatirea dintilor stalpi

Completarea protezei provizorii, sau realizarea ei acum (optional)

Amprenta elementelor de agregare

Realizarea elementelor de agregare (etapa de laborator)

Controlul, proba si adaptarea clinica a elementelor de agregare

Amprenta pentru realizarea corpului de punte

Realizarea corpului de punte (etapa de laborator)

Proba puntii pe campul protetic (daca puntea este total metalica) sau a partilor componente ale acesteia (adaca puntea este ralizata din elemente separate). Daca puntea este mixta aceasta etapa se sfarseste cu alegerea culorii; cand dintii stalpi sunt integrii este bine ca aceasta operatiune sa se faca inainte de slefuire

Realizarea componentei fizionomice (etapa de laborator)

Controlul, proba, adapratea puntii in cabinet

Relustruirea (optional)

Cimentarea provizorie (optional)

Cimentarea finala

Controlul dupa cimentare, pe moment si dupa cateva zile, apoi periodic

q       cand se realizeaza o punte dintr-un singur corp vor disparea cateva etape:

q       amprentarea si adaptarea elementelor de agregare

q       amprentarea separata pentru realizarea corpului de punte

q       Alegerea realizarii puntii din elemente separate sau dintr-o singura bucata, se face dupa urmatoarele criterii:

Felul lucrarii: total metalica, total fizionomica, partial fizionomica

Materialul folosit, atat in laborator cat si in cabinet

Complexitatea clinica

Optiunea medicului

q       Realizarea din elemente separate:

Avantaje:

Acestea sunt legate de posibilitatea de control a adaptarii individuale a fiecarui elemente de agregare

In acest caz adaptarea marginala este maxima

Dezavantaje:

Prelungeste durata tratamentului

Pot interveni surse deeroare in etapele urmatoare de tratament

q       Realizarea prin turnare unica:

Avantaje:

scurtarea duratei tratamentului

daca nu sunt respectate conditiile tehnologice de obtinere a partii metalice pot apare probleme in adaptarea elementelor de agregare pe care cu greu le putem sesiza, probleme legate de insertie. Se poate sectiona puntea la nivelul jonctiunii dintre corpul de punte si elementele de agregare, se lucreaza cu ele separat, apoi se va lua o amprenta din gips/acrilat pentru a se stabili pozitia corecta pentru lipirea lor in laborator cu un aliaj de lipire special

Explicarea etapelor clinico-tehnice

Pregatirea dintilor stalpi

q       trebuie sa tina cont de conditiile pe care acesti dinti le vor intampina ca dintii stalpi ai unei viitoare puntii

trebuie realizat spatiul protetic necesar corpului de punte

trebuie asigurat paralelismul preparatiilor à necesitatea unor slefuiri mai importante dect pentru coroanele simple

realizarea unor tratament mixte fix-mobilizabile (elemente fixe pentru realizarea problemelor legate de mentinere, sprijin, stabilizare a protezei mobilizabile pe campul protetic: culise, pinteni, lacasuri pe microprotezele dintilor stalpi pentru elementele crosetelor tip Ackers, convexitatea fetei vestibulare pentru protectia parodontiului marginal si pentru plasarea crosetelor; pe fata orala se plaseaza bratul opozant rigid al crosetului Ackers pe o preparatie cu prag a coroanei de acoperire

q       ordinea realizarii preparatiilor: se prepara mai intai dintele vital si paralelismul se obtine pe seama slefuirii sau reconstituirii de pe dintele devital (exemplu o punte 4 - 7)

q       Amprenta pentru elementele de agregare

Tehnici:

Unitare

Totale

Globale

Daca elementele de agregare au marginea cervicala supragingival:

Se poate face amprenta imediat dupa pregatirea dintilor stalpi, nefiind necesare tehnici de evictiune gingivala

Trebuie ca limita preparatiei sa fie foarte clara

Daca elementele de agregare au marginea cervicala subgingival:

Amprenta trebuie sa fie realizata dupa momentul pragatirii dintilor stalpi, folosind metode de evictiune gingivala sau folosirea unei tehnici de amprentare care sa permita conditionarea materialului in zona subgingivala (tehnica cu inel de cupru)

Orice interventia subgingivala este urmata de lezarea parodontiului marginal

Dupa toate tehnicile de evictiune gingivala se constata un oarecare grad de retractie gingivala; cea mai mare este cea in cazul folosirii bisturiului electric

Aceasta amprenta trebuie sa cuprinda:

Preparatiile

Limita cervicala si raportul ca parodontiul marginal

Dintii vecini dintilor stalpi

Dintii antagonisti

Relatiile de ocluzie

Inregistrarea relatiilor de ocluzie

materiale folosite: ceara, stents - materiale termoplastice, ZOE (Repin), elastomeri (polieteri, siliconi de aditie sau de condensare)

calitatile materialelor à in momentul aplicarii in cavitatea bucala trebuie sa nu aiba o consistenta prea crescuta, trebuie sa fie fidele, stabile in timp, sa nu prezinte midificari dimensionale, sa aiba o manevrabilitate usoara, sa faca priza intr-un timp care sa ofere posibilitatea manevrarii, dar sa nu fie totusi prea lung

Tehnici: cu gura inchisa sau cu gura deschisa

Obs. Pacientul poate avea relatii de ocluzie stabile, instabile sau relatie intermaxilara fara contacte dento-detare; Se poate inregistra DVO cu un sablon de ocluzie inainte de slefuirea dintilor sau se poate face o slefuire seriata a dintilor stalpi si realizarea seriata a elementelor de agregare astfel incat dupa fiecare pregatire sa se mentina DVO (Dimensiune Verticala de Ocluzie); cand exista relatii intermaxilare fara contacte dento-dentare singura posibilitate de a inregistra si transfera relatiile mandibulo-maxilare este folosirea unui sablon de ocluzie (nu se foloseste la determinarea realatiilor mandibulo-maxilare, determinarea o face medicul in raport cu o serie de alte aspecte; ea foloseste la inregistrarea si transferul in laborator a relatiilor mandibulo-maxilare)

Confectionarea elementelor de agregare in laborator

q       Ce cere medicul tehnicianului ?

Realizarea unor coroane de invelis total metalice

Realizarea componentei metalice a unei lucrari mixte

Realizarea numai a unei parti a coroanei mixte

Realizarea dispozitivului radicular al unei coroane de substitutie

Etc.

Controlul, proba si adaptarea elementelor de agregare (vezi anul III)

q       este o proba a elementelor de agregare pe model si in cavitatea bucala

q       Proba pe model:

Integritatea modelelor

Se apreciaza corectitudinea relatiei de IM cu elementele de agregare plasate pe dintii stalpi si scotand elemenetele de agregare de pe acestia si inchizand sablonul

Controlul elementelor de agregare - caspectul extern al acestora (sa nu aiba pori, plusuri, margini ascutite, atat pe exterior cat si pe intradosul lucrarii)

Aspectul pe model al punctului de contact intre elementele de agregare si dintii vecini

Daca sunt elemente de agregare solidarizate in aceasta etapa se controleaza cum este respectata refacerea spatiului pentru papila interdentara

Realizarea retentiilor pentru viitoarea componenta fizionomica

q       Proba in cavitatea bucala:

Se verifica insertia - datorita realizarii unui punct de contact prea strans legat de nerealizarea unei protezarii provizorii, sau o proteza provizorie incorect realizata care nu reface corect punctul de contact sau il reface incomplet

Se controleaza adaptarea transversala (sa nu fie larga sau ingusta) si axiala (sa nu fie lunga sau scurta), fata de preparatia facuta

Prezenta convexitatilor vestibulara si orala care sa asigure o protectie a aprodontiului marginal

Se examineaza adaptarea ocluzala - controlul se face in IM sau RC si in propulsie si lateralitate

q       Aceasta faza poate dura 1, 2 sedinte sau datorita celor gasite o putem lua de la inceput

q       La sfarsitul etapelor clinice urmeaza amprentare pentru realizarea corpului de punte, astfel incat trebuie sa inregistram:

Elementele de afrefare si pozitia lor corecta la nivelul dintilor stalpi

Dintii vecini

Spatiul edentat

Dintii antagonisti

Relatiile de ocluzie

q       Obs. Este foarte important sa avem siguranta maxima in ceea ce priveste pozitionarea corecta a elementelor de agregare in amprenta si apoi pe model, exact ca in cavitatea bucala

q       Materiale folosite: gips, materiale siliconate de consistenta crescuta

q       In aceasta etapa pot fi folosite trei tehnici de amprentare care se deosebesc intre ele prin elementele pe care le inregistreaza intr-un timp sau in mai multi timpi:

Amprenta intr-un singur timp:

amprenteaza toate elementele necesare pentru realizarea corpului de punte

Amprenta in doi timpi:

a.       elementele de agregare, spatiul edentat, dintii vecini

b.       dintii antagonisti

c.       relatiile de ocluzie (prima)

Amprenta in trei timpi:

a.       elementele de agregare, creasta edentata, dintii vecini

b.       dintii antagonisti

c.       relatia IM (prima)