CATEGORII DOCUMENTE |
Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
MODALITATI DE TRATAMENT AL DURERII LA SUGAR SI COPIL
CUPRINS
Introducere
Definitie
Mituri legate de copil si managementul durerii
Adevaruri legate de copil si managementul durerii
Raspunsul la durere
Analgezie, anestezie, sedare
Modalitati de tratament al durerii
Substante farmacologice
Generalitati
Analgezice neopioide
Analgezice opioide
Anestezice locale
Anestezice locale cu structura amidica
Anestezice locale uc structura esterica
Adjuvante utilizate in terapia durerii
Anxiolitice
Antidepresive
Antiepileptice
Corticosteroizi
Miorelaxante
Interventii nonfarmacologice in terapia durerii
Neurochirurgia durerii
Neurotomia neurochirurgicala
Chirurgia antalgica hipofizara
Electrostimularea in tratamentul durerii
Psihoterapia durerii
Fizioterapia durerii
Proceduri fizioterapice mecanice
Termoterapia
Hidroterapia
Electroterapia
Radiatii
Ultrasonoterapia
Laser-terapia
Proceduri terapeutice traditionale in terapia durerii
Yoga
Acupunctura
Tratamentul homeopatic al durerii
Introducere
1.1. Definitie
Conform definitiei elaborate in 1994 de Comitetul de Taxonomie al Asociatiei Internationale pentru Studiul Durerii, durerea este o'expresie senzoriala si emotionala neplacuta, asociata cu o leziune tisulara potentiala sau descrisa in termenii unei asemenea leziuni'.
Durerea si anxietatea sunt probleme comune cu care se confrunta medicul pediatru. Ameliorandu-le, va fi pus in fata unui copil ma putin anxios si mult mai cooperant.
Mituri legate de copil si managementul durerii
sistemul nervos central imatur dezvoltat al copilului nu ii permite sa experimenteze durerea ;
copiii nu au memoria durerii;
copiii devin repede dependenti de opioide.
Adevaruri legate de copil si managementul durerii
chiar si nou-nascutii au demonstrat modificari de comportament si modificari hormonale ca si raspuns la procedurile dureroase;
copiii nu trebuie sa inteleaga durera pentru a o experimenta;
un copil poate primi sedare profunda in conditiile in care, pentru aceeasi investigatie, un adult nu are nevoie.
Raspunsul la durere
Sunt diversi factori interni si externi care determina raspunsul unui copil la procedurile dureroase:
factorii interni includ varsta copilului, nivelul de dezvoltare, precum si experientele anterioare in spital. Unii copii au avut experiente neplacute in spital si sunt dificili, chiar si in absenta unui stimul nociv. Acestia au nevoie de sedare cand ceilalti copii, de aceeasi varsta, nu au.
factorii externi, care au cel putin aceeasi influenta ca si cei interni, includ interactiunea cu parintii, abilitatea medicului de a coopera cu copilul, precum si locul unde se efectueaza procedura. Petrecerea catorva momente pentru pregatirea copilului anxios este in interesul practicianului. Castigarea increderii copilului si onestitatea vor oferi un alt confort medicului.
Trebuie luati in considerare numerosi factori atunci cand se ia decizia premedicatiei copilului. Varsta acestuia, nivelul de dezvoltare, temperamentul, experientele anterioare, trebuie luate in considerare. Locatia, dimensiunea si complexitatea ranilor determina partial necesitatea sedarii.
1.5. Analgezie, anestezie, sedare
Analgezie, anestezie si sedare nu sunt termeni sinonimi. Anestezia poate include analgezie, sedare, amnezie, cu, sau fara, relaxare musculara.
Sedarea poate fi superficiala ( constienta ) sau profunda. Sedarea constienta poate duce la sedare profunda si aceasta, la randul ei, la anestezie generala, care poate include depresie cardiaca, cu pierderea reflexelor protectoare ale cailor aeriene.
Modalitati de tratament al durerii
Nu exista un protocol exact de tratament al durerii. Sunt diverse mijloace folosite in managementul durerii, dintre acestea facand parte terapia medicamentoasa, alaturi de procedurile fizioterapice, proceduri chirurgicale, psihoterapice, proceduri traditionale, proceduri homeopatice.
2.1. Substantele farmaceutice
2.1.1. Generalitati
Forme de prezentare
Substantele farmaceutice se prezinta sub forma de :
pulberi - avand substanta activa incorporata in comprimate sau tablete
drajee cu cuticula gastro - rezistenta, ce se absorb in intestin
capsule amilacee - cu rezistenta gastrica, absorbabile in intestin
supozitoare - cu administrare rectala
fiole / flacoane - cu substante sterile, ce se administreaza parenteral
substante nesterile - instilatii endonazale sau in conjunctivele oculare
- siropuri
creme, unguente - uz extern, aplicatii pe piele
Calea de administrare
cale orala ( per os, interna )
transmucoasa - administrarea sublinguala
parenterala
o subcutana
o intramusculara - administrarea pe aceasta cale a analgeticului, la un interval de 3-4 ore determina concentratii plasmatice mai mari decat nevoile analgezice
o intravenoasa
bolus - administrare intermitenta
perfuzie continua endovenoasa
PCA -analgezie controlata de pacient
centrala
o intrarahidiana
o epidurala
blocarea nervilor periferici
o infiltratii locale
o intraarticular
o intercostal
o ilioinghinal
o penian
o plex brahial
o intrapleural
aplicatii locale ( topic, sau extern ), pe tegumente sau mucoase
Principalele substante folosite in tratatmentul durerii la copil
analgezice neopioide - reprezentate de inhibitori de ciclooxigenaza ( salicilati, acetaminofen, antiinflamatoare nesteroidiene), eficiente in tratamentul durerilor de intensitate usoara - moderata
analgezice opioide - reprezentate de derivatii de morfina, cu administrare orala si parenterala (codeina, oxicodona, hidromorfon, meperidina, morfina, fentanil )
anestezice locale ( lidocaina, bupivacaina )
anestezice adjuvante
o anxiolitice - bezodiazepine, folosite ca si medicatie preoperatorie si adjuvante, gratie proprietatilor lor anxiolitice, sedative si amnestice
o antidepresive - cu efect analgetic aparut la doze mai mici decat cele folosite pentru efectul antidpresiv
o anticonvulsivante - folosite in special in tratamentul neuropatiilor
o neuroleptice - utile de asemenea in tratamentul neuropatiilor
o miorelaxante - utilizate in controlul spasmelor si crampelor musculare ce insotesc frecvent durerea
o corticosteroizi - folositi in special pentru efectul lor antiinflamator
2.1.2. Analgezice neopiode
Sunt reprezentate de inhibitorii de ciclooxigenaza - salicilati, acetaminofen, antiinflamatoare nesteroidiene. Principalii inhibitori de ciclooxigenaza sunt reprezentati de antiinflamatoarele nesteroidiene. Sunt indicate in tratamentul durerilor de intensitate mica sau moderata.
Din punct de vedere al mecanismului de actiune, inhibitorii de ciclooxigenaza inhiba sinteza prostaglandinelor, impiedicand astfel stimularea aferentelor nociceptive. Ciclooxigenaza (CoX) converteste acidul arahidonic la prostaglandine PG G2, care se va reduce apoi la PG H2. Se cunosc trei izoenzime CoX - CoX1, CoX2,CoX3. CoX3 este o varianta a CoX1, de aceea se intalneste in literatura sub denumirea CoX 1b sau CoX 1v ( varianta ). In ciuda faptului ca atat CoX1 cat si CoX 2 actioneaza in acelasi mod, inhibitia selectiva poate face diferenta in ceea ce priveste reactiile secundare. Aceste medicamente se absorb complet si rapid dupa administrarea orala. Sunt metabolizate la nivel hepatic si sunt excretate renal. Au efect analgezic, antipiretic, antiinflamator.
Inhibitorii clasici de ciclooxigenaza nu sunt selectivi, principalele reactii adverse fiind ulcerul peptic si dispepsia, efect obtinut prin directa iritatie a mucoasei gastrice si prin inhibitia sintezei de prostaglandine, cu rol protector al mucoasei tractului gastrointestinal. Dau disfunctie plachetara, mai putin acetaminofenul. Pot precipita insuficienta renala acuta. Antiinflamatoarele nesteroidiene noi, selective pentru Cox2 scad riscul aparitiei ulcerului peptic, dar par a creste riscul aparitiei atacurilor cardiace, a trombozelor si infarctului, prin cresterea relativa a tromboxanului.
Fig. 1. Ciclooxigenaza - mecanism de actiune
Aspirina ( acid acetilsalicilic )
Are actiune analgezica, antipiretica, antiinflamatoare, de intensitate moderata.Utilizarea cronica nu determina toleranta sau dependenta, iar toxicitatea este redusa. Inhiba sinteza de protrombina. Produce disfunctie plachetara prin inhibarea funcsiei plachetelor, prelungind timpul de sangerare. Datorita acestui efect este folosita pentru profilaxia trombozelor arteriale.
Se absoarbe rapid in stomac si ntestinul subtire, find metabolizata in ficat si eliminata la nivel renal.
Produce disconfort epigastric, greata, varsaturi, anorexie pot aparea sangerari gastrointestinale. Rareori poate duce la aparitia reactiilor alergice. Dozele mari sau administrarea indelungata pot duce la aparitia unor fenomene cunoscute sub denumirea de salicilism - ameteli, cefalee, tinitus, tulburari de vedere, somnolenta sau excitatie psihomotorie, hipertensiune, eruptii de tip acneiform.
Nu este indicata administrarea acidului acetilsalicilic la copiii sub 5 ani datorita riscului aparitiei sindromului Reye - encefalopatie, insotita de degenerescenta grasa a ficatului, hiperamoniemie, sindrom hemoragipar - hepatita fulminanta si edem cerebral.
Capsulele de uz pediatric sunt de 100 mg. Se administreaza initial 100 - 125 mg, apoi 60 mg/kg/zi, fractionate, la 4 - 6 ore.
Paracetamol ( acetaminofen )
Este un derivat paraaminofenol, substanta cu efect antipiretic, analgezic, fara efect antiinflamator.
Poate provoca nefrita interstitiala, necroza papilara, citoliza hepatica si agranulocitoza. Tratamentul intoxicatiei cu paracetamol se face cu acetilcisteina ( sursa de glutation, care inactiveaza metabolitul toxic ai paracetamolului ).
Se administreaza in prize la 4 - 6 ore, in doze de 5 - 15 mg/kg, per os sau intrarectal, sub forma de supozitoare.
Ibuprofen
Este produs de sinteza cu structura arilacetica, cu eficacitate superioara acidului acetilsalicilic si acetaminofenului.
Poate cauza gastrite, poate avea nefro- si hepatotoxicitate.
Se administreaza per os, in prize de 8 - 10 mg/kg, la 6 ore, sau intrarectal.
Fig. 2. Analgezicele neopioide - doze, recomandari
Medicament |
Cale de administrare |
Doza |
Observatii |
Salicilati Aspirina |
p.o. |
10 - 15 mg/kg |
Nu se administreaza copiilor mai mici de 5 ani |
Indoli Indometacin Ketorolac |
p.o. / i.r. p.o. |
25 - 50 mg/kg |
Nu se indica administrarea la varsta sub 16 ani |
Acizi propionici Ibuprofen Naproxen |
p.o. p.o. |
8 - 10 mg/kg 5 mg/kg |
Mai eficient decat paracetamolul |
p - aminofenoli Acetaminofen |
p.o. i.r. |
10 - 15 mg/kg 20 mg/kg | |
Inhibitori selectivi de ciclooxigenaza Celecoxib Rofecoxib (Vioxx) |
p.o. p.o. |
100 - 200 mg |
Retras de pe piata |
2.1.3. Analgezice opioide
Analgezicele opioide, morfinice sau euforizante, sunt medicamente cu actiune analgezica intensa, insotita adesea de calmarea anxietatii, sedare si euforie. Sunt alcaloizi naturali ( morfina, codeina ), derivati semisintetici ( hidromorfona ), derivati de sinteza ( fentanil, tramadol, petidina ).
Analgezicele opioide actioneaza la nivelul sistemului nervos central, favorizand procesele care controleaza inhibitor durerea. Efectele sunt consecinte ale actionarii unor receptori specifici - receptori opioizi - care corespund peptidelor opioide endogene, ce reprezinta antagonisti fiziologici.
In functie de comportamentul fata de receptorii opioizi, substantele din aceasta clasa sunt agonisti ( morfina, petidina, metadona ), agonisti partiali ( buprenorfina ), agonisti - antagonisti ( pentazocina, nalburfina ) si antagonisti ( naloxona ).
Utilizarea acestor substante este limitata de potentialul lor crescut de a produce dependenta.
Fig. 3. Farmacologia opioidelor
Receptori μ1 |
Receptori μ2 |
Receptori δ |
Receptori κ |
|
Analgezia |
supraspinala |
spinala |
spinala |
|
Nivel de constiinta |
euforie |
sedare |
sedare |
|
Dimensiune pupila |
mioza |
mioza |
||
Respiratie |
depresie |
depresie | ||
Gastrointestinal |
greata, varsatura |
constipatie, varsatura |
greata | |
Urinar |
retentie urinara |
retentie urinara |
diureza |
|
Temperatura |
crestere | |||
Altele |
prurit |
prurit |
Analgezicele opioide sunt absorbite atat dupa administrare orala, cat si dupa administrare parenterala. Absorbtia orala este buna, dar disponibilitatea este limitata de trecerea prin primul pasaj hepatic. Distibutia lor depinde de liposolubilitatea acestora. Sunt metabolizate la nivel hepatic si eliminate la nivel renal.
Ca si reactii adverse la administrarea de doze mici pe perioade scurte pot determina aparitia
la nivelul SNC
o sedare
o mioza
o ameteala
la nivel gastrointestinal
o greata
o constipatie
o spasm al sfincterulu Oddi
la nivel renal
o retentie urinara.
Pot da dependenta fizica si toleranta, dar nu in conditiile administrarii pe perioade scurte, in tratamentul durerii acute.
Depresia respiratorie poate aparea cand opiodul este administrat in doze mari, in absenta durerii.
Opioidele sunt folosite ca principala metoda terapeutica in tratamentul durerilor de intensitate moderat - severa. Sper deosebire de antiinflamatoarele nesteroidiene, nu interfera cu functia plachetara. Odata cu scaderea necesitatii administrarii de anlgezic, se face trecerea de la calea de administrare parenterala la cea orala , analgezicele opiode orale administrandu-se in special in combinatie cu un antiinflamator nesteroidian.
Analgezicele opioide se pot administra pe cale
orala;
intramusculara;
intravenoasa ( intermitent - bolus, continuu, sau sub forma PCA - patient controlled analgesia);
local - patch transdermice continand Fentanil;
supozitoare pentru administrare intrarectala.
PCA poate fi folosita si de copii, din momentul in care inteleg relatia dintre stimul ( durere ), raspuns si rezultat ( ameliorarea durerii ).
Morfina
Este cel mai important alcaloid din opiu, cu actiune analgezica intensa si electiva. Analgezia se manifesta indeosebi prin inlaturarea caracterului de suferinta a senzatiei dureroase, care devine suportabila. Produce linistire, ameteala, confuzie, somn, dar si depresie respiratorie si hipotensiune.
Toxicitatea acuta a morfinei este mare. Intoxicatia acuta se manifesta prin deprimarea sistemului nervos central, coma, relaxare musculara, mioza, respiratie de tip Cheyne - Stokes, pana la colaps, midriaza, paralizie respiratorie in stadiul agonic. Tratamentul intoxicatiei acute vizeaza mentinerea libera a cailor respiratorii si asigurarea unei respiratii adecvate, precum si a unei tensiuni convenabile. Se administreaza intravenos naloxona sau nalorfina ( antagonist ), care combat deprimarea respiratiei, actionand ca antidoturi specifice. Folosirea indelungata a morfinei provoaca o dependenta caracteristica - morfinomanie - dependenta psihica si fizica, crescand toleranta, necesitand cresterea dozelor. Morfinomanii pot suporta doze de 100 pana la 500 de ori mai mari decat cele terapeutice. Fenomenul de sevraj ce apare la intreruperea tratamentului se manifesta prin rinoree, lacrimatie, salivatie, anxietate, iritabilitate, tremor, anorexie, greata, voma, tahicardie, hipertensiune se produce deshidratare, dezechilibru acido - bazic, cetoza.
Rata infuziei este de 10 - 40 mcg/kg, doza obtinandu-se prin tatonare, evaluand permanent intensiatatea durerii. Este necesara scaderea dozelor la copiii cu afectiuni respiratorii, obstructia cailor aeriene suerioare, retard mintal.
Codeina
Este un ester al morfinei, cu actiune analgezica mai slaba decat morfina, cu proprietati antitusive marcate. Pentru initierea efectului analgezic se asociaza cu paracetamol si cafeina sau cu acid acetilsalicilic si paracetamol. Doza uzuala este de 1- 2 mg/kg, per os.
Fentanil, Alfentanil ,Sufentanil (opioizi sintetici )
Fentanilul este un opioid sintetic cu efect ide 50 - 100 ori mai puternic decat morfina.
Se poate administra pe cale transdermica ( patch ), intravenoasa, epidurala. Poate produce prurit, in special la nivelul fetei. Poate produce depresie respiratorie, in special cand este asociat cu un alt sedativ, cum ar fi benzodiazepinele, sau rigidiatate musculara, la administrarea in doze mari.
Se poate administra in bolusuri intravenoase, de 1 - 1,5 mcg/kg la 2 ore, sau in perfuzie continua, 2 - 3 mcg/kg/ora.
Alfentanilul are o durata foarte scurta de actiune.
Buprenorfina ( agonist partial )
Poate fi administrata pe cale intramusculara, intravenoasa, transdermica, precum si sublingual, ceea ce ii ofera un mare avantaj in terapia durerii la copil.
Fig. 4. Analgezice opiode - dozare, interval administrare
Medicament |
Doza bolus (mg) |
Interval administrare (min) |
PEV (mg/ora) |
Fentanil | |||
Hidromorfona | |||
Meperidina | |||
Morfina | |||
Buprenorfina |
Fig. 5. Analgezie controlata de pacient - administrare de morfina intravenos
a. Copii < 7 ani ( morfina dilutie 0,2 mg/ml )
Necesar |
Doza |
Exemplu copil 10 kg |
Rata bazala |
0,1 mg = 0,5 ml |
|
Limita / ora |
0,3 mg = 1,5 ml |
|
Bolus initial |
0,2 mg = 1 ml |
|
Bolus maxim |
1 mg = 5 ml |
|
La cresterea durerii |
2 - 3 ori rata bazala |
b. Copii 7 - 11 ani ( morfina dilutie 0,2 mg/ml )
Varsta |
Greutate ( kg ) |
PCA |
7 - 8 ani |
~ 20 kg | |
9 - 11 ani |
~30 kg |
c. Copii 12 - 15 ani ( morfina 1 mg/ml )
Varsta |
Greutate ( kg ) |
PCA |
> 50 |
2.1.3. Analgezicele locale
Mecanism de actiune
Analgezicele locale suprima excitabilitatea membranara, impiedicand trecerea ionilor de sodiu si potasiu prin canale.
Analgezicele locale blocheaza toti nervii, ceea ce poate limita capacitatea de cooperare a bolnavilor blocarea fibrelor A produce relaxarea musculaturii scheletice, pierderea senzatiei tactile si termice, proprioceptive, precum si a senzatiei de durere intensa. Paralizia fibrelor B determina paralizia sistemului autonom, ca si cea a fibrelor C, care produce si pierderea senzatiei de prurit, a durerii de mica intensitate si a senzatiei termice.
Clinic, ordinea suprimarii functiilor, dupa expunerea la analgezce locale, este urmatoarea:
durere;
sensibilitate termica;
sensibilitate tactila;
functie proprioceptiva;
tonusul musculaturii scheletice.
Dupa aplicarea anestezicelor locale sunt blocate, mai intai, fibrele subtiri B si C, apoi fibrele A.
Administrare
Anestezicele locale se administreaza, in mod obisnuit, sub forma injectabila ( sunt insolubile in apa, dar sarurile lor cu acizii sunt hidrosolubile si permit prepararea solutiilor injectabile ). Aplicarea locala necesita difuziunea lor pentru initierea efectului analgezic.
Absorbtia
Absorbtia sistemica este modificata de mai multi factori: locul injectarii, doza injectata, legatura medicament - tesut, prezenta substantelor vasoconstrictoare, proprietatile fizico - chimice si farmacologice ale medicamentului, precum si vasodilatatia produsa de anestezicele locale. Aplicarea acestora pe o zona cu vascularizatie bogata este urmata de o absorbtie rapida. Pentru anestezia regionala nivelele maxime sangvine pentru anestezicele locale scad, dupa locul de administrare, in uratoarea ordine: intercostal -> caudal -> plex brahial -> nerv sciatic.
Substantele vasoconstrictoare ( adrenalina ) reduc absorbtia sistemica prin reducerea fluxului sangvin regional.
Metabolizarea si excretia
La nivelul ficatului sau in plasma anestezicele locale sufera un proces de transformare in metaboliti mai solubili decat apa, urmand sa fie excretati prin urina.
Anestezicele locale de tip ester ( procaina, tetracaina ) sunt hidrolizate imediat in sange, avand astfel un timp de injumatatire foarte scurt.
Anestezicele de tip amide sunt hidrolizate la nivel hepatic, viteza de metabolizare variind in ordinea prilocaina -> etidocaina -> lidocaina -> mupivacaina ->bupivacaina.
Mod de administrare
Anestezicele locale pot fi administrate topic, sub forma de infiltratie a tesutului si a elementelor nervoase fine, in spatiul epidural si subarahnoidian.
Efectul anestezicelor locale poate fi prelungit prin cresterea dozei, adaugarea unui agent vasoconstrictor ( adrenalina sau fenilefrina ).
Repetarea injectarii de anestezic local in spatiul peridural duce la scaderea eficacitatii ( tahifilaxie ), ca urmare a acidozei extracelulare locale.
Anestezicele locale sunt comercializate sub forma de saruri hidrocloridice ( pH = 4 - 6 ).
EMLA este o mixtura de 2,5 % lidocaina si 2,5 % prilocaina, sub forma de crema, folosita ca anestezic local. Nu se administreaza copiilor sub 3 luni datorita riscului aparitiei methemoglobinemiei.
TAC este o mixtura de teracaina, epinefrina, cocaina, cu efect puternic vasoconstrictor, folosita de asemenea pentru administrare topica.
Dupa locul de administrare, anestezia locala poate fi:
anestezie de suprafata sau contact
anestezie prin infiltratie
anestezie de conducere sau regionala
Anestezia de suprafata sau contact presupune aplicarea substantelor anestezice locale pe piele sau pe mucoase. Pe pielea intacta substantele anestezice sunt ineficace, neputand difuza pana la terminatiile nervoase. In cazul unor leziuni cutanate devin eficace. Pe mucoase insa difuzeaza rapid pana la nivelul terminatiilor nervoase senzitive.
Pricipalele substante folosite in anestezia de suprafata sunt:
EMLA - mixtura de 2,5 % lidocaina si 2,5 % prilocaina
TAC - mixtura de teracaina, epinefrina, cocaina
Medicament |
Administrare locala |
|
EMLA |
0 - 10 kg 10 - 20 kg > 20 kg |
100 cmp ( 2,5 g = 20 cmp ) 600 cmp 2000 cmp |
TAC |
0,05 ml / kg |
Anestezia prin infiltratie consta in injectarea solutiilor anestezice in piele sau tesuturi profunde, strat cu strat.
Anestezia de conducere ( regionala ) consta in injectarea anestezicelor in imediata apropiere a unei formatiuni nervoase : nerv periferic ( anestezie tronculara ) sau plex nervos ( anestezie plexala ). In acest caz anestezia realizeaza bloc nervos cu insensibilizarea zonelor situate distal de locul administrarii. La doze mari poate aparea si paralizie motorie. Tot anestezie de conducere este :anestezia spinala ( rahidiana ), obtinuta prin introducerea anestezicului in lichidul cefalorahidian, prin spatiul subarahnoidian, patrunzand totodata paravertebral, realizand bloc nervos paravertebral.
2.1.4.1. Anestezicele locale cu structura amidica
LIDOCAINA ( xilina ) este substanta cu structura amidica, bine liposolubila la pH fiziologic. Realizeaza anestezie locala rapida, de durata medie.
Se foloseste in diverse concentratii:
0,5 - 1 % in anesteziile de infiltratie
1 - 2 % in anesteziile de conducere
4 - 5 % in anesteziile rahidiene.
Durata anesteziei este de aproximativ o ora pentru anestezia de infiltratie si cea rahidiana, si de 1 - 2 ore pentru anestezia tronculara si plexala. Asocierea cu substante vasocostrictoare ( adrenalina ) ii prelungeste efectul.
Administrarea intramusculara sau intravenoasa are proprietatii antiaritmice.
BUPIVACAINA
Este un anestezic amidic asemanator clinic si farmacologic lidocainei. Actiunea si toxicitatea sunt mai marcate. Are efect mai lung, de aproximativ 4 ore. Dozele mari au actiune deprimanta miocardica.
2.1.4.2. Anestezice locale cu structura esterica
PROCAINA ( novocaina ) are pH = 8,9, fiind putin solubila la pH fiziologic. Puterea de difuzare este limitata si actiunea se instaleaza lent, in 15 - 20 minute. Durata de actiune este scurta ( 45 - 60 minute in cazul infiltratiilor, 20 - 45 minute anestezii tronculare, 35 - 50 minute anestezia rahidiana ).
BENZOCAINA este un ester al acidului paraaminobenzoic cu etanolul, putin hidrosolubil, folosit exclusiv pentru aplicatii locale, unde efectul este prelungit. Este folosita in compozitia unor pomezi si creme pentru administrare cutanata, indicate in linistirea pruritului. Combat durerile din eriteme solare, arsuri de gradul intai, ragade, fisuri. Exista si preparate farmaceutice sub forma de supozitoare si pomezi antihemoroidale.
COCAINA este un alcaloid cu structura esterica utilizat exclusiv local in ORL. Aplicata pe mucoase, in solutii de 4 - 5 %, determina, in 2 - 5 minute, anestezie ce se mentine 30 - 45 minute.
2.1.5. Adjuvante utilizate in tratamentul durerii la copil
2.1.5.1. Substante anxiolitice - sedative hipnotice
Sunt reprezentate de substante de tip benzodiazepinic. Acestea potenteaza neurotransmisia GABA - ergica inhibitorie in tot nevraxul ( maduva spinarii, hipotalamus, hipocampus, substanta neagra, cortex cerebelos si cerebral ). Efectele lor rezulta din interactiunea substanta - receptor : efect anxiolitic, anticonvulsivant, sedativ, relaxant muscular, amnestic. Aceste substante nu au efect direct analgezic.
Bezodiazepinele sunt metabolizate la nivel hepatic, fiind hidroxilate si glucuronid cconjugate. Se elimina prin filtrare glomerulara si secretie tubulara.
Au puternic efect anticonvulsivant. Produc depresie ventilatorie la doze mari, mai evidenta la cei cu patologie respiratorie, accentuata de asocierea cu opioide. Produc scaderea rezistentelor sistemice si a tensiunii arteriale.
Sunt antagonizate de Flumazenil, care actioneaza ca antagonist competitiv.
Cele mai utilizate medicamente din aceasta clasa sunt Midazolamul,Diazepamul si Lorazepamul.
MIDAZOLAMUL este o benzodiazepina puternic hidrosolubila, ce produce minima iritatie dupa administrare intravenoasa sau intramusculara, spre deosebire de Diazepam si Lorazepam, care sunt insolubile in apa si contin in formula lor propilenglicol, iritant tisular, ce produce durere la locul injectarii si iritatie venoasa.
Se poate administra pe cale intravenoasa, intramusculara, intrarectala sau orala:
oral - 0,5 mg / kg
rectal - 0,5 mg / kg
nazal - spray 0,2 - 0,5 mg/kg
2.1.5.2. Substantele antidepresive - adjuvante in terapia durerii
Substantele antidepresive au demonstrat a avea efect analgezic la doze mai mici decat cele antidepresive. Ambele actiuni se datoreaza inhibarii recaptarii serotoninei si sau norepnefrinei la nivel presinaptic. S-a observat ca medicamentele care au efect predominant de blocare a serotoninei sunt mai eficiente ca anlgezice.
Antidepresivele sunt folosite in general la pacientii cu dureri neuropatice ( nevralgie postherpetica sau neuropatie diabetica ). Potenteaza efectul opioizilor, conferind sedare si anxioliza.
Agentii disponibili difera in special prin efectele adverse care le determina.
Agent |
Blocarea norepinefrinei |
Blocarea serotoninei |
Sedare |
Efect anticolinergic |
Hipotensiune ortostatica |
Doza ( mg ) |
Imipramina | ||||||
Amintriptilina | ||||||
Nortriptilina | ||||||
Fluoxetine |
Efectele adverse includ
efecte de tip muscarinic - xerostomie, retentie urinara, constipatie
efecte antihistaminice - sedare, cresterea pH- ului gastric
blocare α - adrenergica - hipotensiune ortostatica
efecte de tip chinidinic - in special amitriptilina
IMIPRAMINA este un antidepresiv triciclic derivat iminodibezilic, cu efect sedativ slab, anticolinergic activ. Nu se indica copiilor sub 5 ani. Doza este de 10 - 20 mg / 24 ore, putandu-se creste pana la 50 mg / zi ( copii 5 - 8 ani ), sau 75 mg / zi ( > 12 ani ).
AMITRIPTILINA are proprietati antidepresive marcate, este sedativ si anxiolitic, recomandat in tratamentul durerilor neuropatice. Se administreaza in doze de 0,5 - 1,5 ng / kg, per os. Studii recente dovedesc eficacitatea amitriptilinei asociata cu lidocaina, administrate topic, in tratamentul durerilor neuropatice.
MIANSERINA este un antidepresiv tertaciclic, indicat ca adjuvant in tratamentul durerilor insotite de anxietate, depresie, sau atac de panica. Nu este folosita in tratamentul durerilor neuropatice, spre deosebire de restul antidepresivelor.
2.1.5.3. Substantele antiepileptice si rolul lor in tratamentul durerii
S-a dovedit ca substantele anticonvulsivante sunt eficiente in tratamentul durerilor neuropatice, in special in tratamentul nevralgiei trigeminale.
CARBAMAZEPINA este un antiepileptic major, eficace in tratamentul crizelor majore si in epilepsia psihomotorie, precum si in nevralgiile de trigemen si glosofaringian, ca si in unele dureri tabetice.
Poate produce somnolenta, iritatie gastrica, precum si efecte de tip colinergic ( xerostomie, tulburari de vedere ).
ACIDUL VALPROIC este eficace in toate tipurile de epilepsie, avand efect analgezic prin cresterea nivelului cerebral de GABA. Se administreaza in doze de 300 - 900 mg / zi, per os. Poate provoca greata, voma, epigastralgii, afectare hepatica severa.
CLONAZEPAMUL este o benzodiazepina antiepileptica, care are proprietati anticonvulsivante, antiepileptice si miorelaxante. Prin activarea receptorilor GABA are efect antialgic. Doza analgezica este de 4 - 6 mg / zi. Adminsitrarea intravenoasa poate duce la depresie respiratorie.
HIDANTOINA este un anticonvulsivant antimigrenos, miorelaxant, analgezic eficace in dureri neuropatice, nevralgii trigeminale. Doza uzuala este de 200 - 400 mg.
Medicament |
Timp de injumatatire |
Doza |
Fenitoina |
22 ore |
200 - 600 mg |
Carbamazepina |
16 - 20 ore |
200 - 1200 mg |
Clonazepam |
18 - 25 ore |
1 - 18 mg |
Acid valproic |
8 - 16 ore |
750 - 1250 mg |
2.1.5.4. Corticosteroizii in tratamentul durerii acute
Glucocorticoizii sunt folositi in tratamentul durerii pentru efectul lor antiinflamator. Pot fi administrati topic, per os , subcutan, intravenos, intrabursal, intraarticular, sau epidural.
Doze mari de glucocorticoizi pot produce hipertensiune, hiperglicemie, pot creste susceptibilitatea la infectii, osteoporoza, necroza aseptica de cap femural, cataracta.
Excesul de mineralocorticoizi poate precpita insuficienta cardiaca.
Substanta |
Administrare |
Activitate glucocorticoida |
Activitate mineralocorticoida |
Doza |
Hidrocortizon |
o, inj, topic |
20 mg |
||
Prednison |
o |
5 mg |
||
Prednisolon |
o, inj |
5 mg |
||
Metilprednisolon ( Solu - Medrol ) |
o, inj, topic |
4 mg |
||
Betametazona |
o, inj, topic |
0,75 mg |
||
Dexametazona |
o, inj, topic |
0,75 mg |
2.1.5.5. Substantele miorelaxante - adjuvant in terapia durerii acute
Miorelaxantele sunt substante capabile sa relaxeze musculatura striata spastica. Majoritatea miorelaxantelor au si efect sedativ sau tranchilizant, unele fiind analgezice.
Miorelaxantele sunt utilizate pentru combaterea spasmului muscular de cauza locala, consecinta iritatiei, inflamatiei sau traumatismului. Actioneaza la nivel spinal, inhiband reflexele mono si polisinaptice, deprimand activitatea de modulare reflexa a tonusului muscular. Actioneaza, de asemenea, si la nivelul mecanismului contractil al fibrelor musculare.
Dupa intensitatea actiunii se deosebesc miorelaxante:
minore - Dantrium, Baclofen ( derivat al acidului gamaaminobutiric )
majore - Clorzoxazona, Tetrazepam, Chinina
2.2. Interventii nonfarmacologice in tratamentul durerii
Neurochirurgia durerii
Ideea intreruperii neurochirurgicale a cailor durerii periferice si centrale in durerile atroce intolerabile dateaza de mult timp. Dupa ce Magendie ( 1822 ) a descoperit ca aferentele senzitive patrund in maduva prin radacinile posterioare, Abbe si Benedict (1889) realizeaza primele radicotomii posterioare. Horsley si colaboratorii (1891) realizeaza prima ganglioectomie gasseriana, iar Frazier (1904) prima radicotomie retrogasseriana pentru intreruperea durerilor in cazul nevralgiilor trigeminale. Martin (1912) efectueaza primele cordotomii medulare ale fascicolului spino-talamic, iar Leriche (1940) efectueaza simpatectomii. Guillaum si Werthesmer (1953) efectueaza primele comisurotomii medulare.
Neurotomia neurochirurgicala a cailor de transmitere a durerii
Sub aspect topografic metodele chirurgicale de neurotomie sau neuroliza a cailor de transmitere a durerii s-au axat pe urmatoarele solutii
Neurotomia tronculara - s-au incercat neurotomii selective ale nervilor senzitivi in cazul durerilor strict delimitate pe aceste teritorii. Riscul a constat in dezvoltarea locala a unui nevrom dureros.
Simpatectomia - practicata pentru membrul superior ( ganglioni toracici 2, 3, 4), pentru membrul inferior ( ganglioni simpatici lombari ), pentru abdomen ( la nivelul sistemului splahnic).
Radicotomia dorsala - transectiunea radacinii posterioare a maduvei spinarii, dar a fost in mare parte abandonata o data cu intrarea in practica a radiculotomiei selective.
Tractotomia Lissauer - sectiunile chirurgicale nu au dat rezultatele scontate.
Mielotomia comisurala - consta in sectiunea fibrelor spinotalamice la nivelul comisurii cenusii a maduvei, avand avantajul de a intrerupe durerea numai la nivelul metamerelor medulare dorite.
Cordotomia medulara - presupunea expunerea chirurgicala a maduvei si practicarea unei incizii a tractului spino-talamic.
Tractotomie spino-talamica inchisa - realizata cu sursa radioactiva sau prin termocoagulare cu o sursa de radiofrecventa.
Tractotomia bulbara si pedunculara - practicate in cazul nevralgiilor trigeminale.
Tractotomia pedunculara - a fost realizata pe camp deschis, dar rezultatele au fost bruiate de numeroase complicatii. S-au practicat apoi abordari stereotaxice cu coagularea fascicolului spinotalamic, care s-au dovedit a fi mult mai bine tolerate.
Talamo-laminotomia - consta in neuroliza stereotaxica a portiunii posterioare a nucleilor intralaminari talamici.
Lobotomia prefrontala - a fost utilizata in special in psihochirurgie.
2.2.1.2. Chirurgia antalgica hipofizara
A fost initiata de Luft si Olivercrona ( 1952 ) si continuata de Pearson si Call ( 1956), rezlutate favorabile fiind evidentiate doar in durerile secundare ale cancerelor hormonometastatice. Procedurile tehnice folosite au fost alcoolizarea, implantarea de itriun 90, hipofizectomia chirurgicala transfenoidala.
2.2.1.3. Electrostimularea in tratamentul durerii
Wall si Sweet ( 1967 ) au demonstrat ca stimularea senzitiva electrica cutanata induce o hipoestezie distala de punctul de stimulare. Long ( 1973 ) a obtinut prin stimulare electrica percutana atenuari ale durerii de tip cauzalgic si pseudocauzalgic. Metodele de electrostimulare utilizate in controlul durerii abordeaza doua cai :
stimularea electrica externa transcutanata - care se face prin intermediul tegumentului cu ajutorul unor electrozi plasati pe zonele de proiectie a durerii sau pe punctele 'trigger'
stimularea electrica interna - care poate fi extranevraxiala sau intranevraxiala. Nu se utilizeaza curent continuu caci determina leziuni electrolitice tisulare si nici curent de inalta radiofrecventa, care poate duce la aparitia leziunilor tisulare termice.
Psihoterapia durerii
Psihoterapia foloseste un ansamblu de mijloace care actioneaza, individual sau in grup, asupra trepiedului psihiatric encefalic consttuit din afect - cunoastere - vointa. In consecinta psihoterapia actioneaza aspura
sferei afective pe fondul careia s-a dezvoltat terapia prin sugestie si persuasiune
sferei cunoasterii pe fondul careia s-a dezvoltat psihanaliza
sferei volitionale pe fondul careia s-a dezvoltat terapia de relaxare prin antrenament si fortificare psihica prin exercitii si crearea unor deprinderi.
In cazul durerii psihoterapia se adreseaza in special sferei afective. Beneficiaza de ea in mod special psihalgiile si durerile cronice insotite de obsesie si anxietate.
Fizioterapia durerii
Procedurile fizioterapeutice cuprind un spectru larg de agenti fizici care se implica direct in tratamentul durerii vizand indeosebi consecintele ei. Din acest considerent procedurile fizioterapeutice sunt de obicei asociate tratamentului farmacodinamic al durerii.
Procedurile fizioterapeutice utilizeaza numerosi agenti fizici care pot fi
mecanici - masajul, kinetoterapia
termici - termoterapia cu aplicatii calde sau reci
hidrici - balneoterapia cu surse de ape naturale, termale sau sulfoiodate
curenti electrici - curenti diadinamici - electrostimularea, electromasajul
radiatii - electromagnetice ionizante si neionizante
ultrasunete
laser
Proceduri fizioteraputice mecanice
Masajul are actiuni stimulatoare locale reprezentate prin activarea circulatiei sangvine, tonifierea si relaxarea musculaturii, stimularea metabolica cu repercutari asupra troficitatii tesuturilor. Masajul clasic se refera numai la proceduri manuale ( apasare, framantare, percutii repetitive ), dar este contraindicat in durerile acute. O tehnica moderna de masaj o constituie masajul vibrator realizat cu aparate electro-mecanice standardizate.
Presopunctura constituie o procedura reprezentata prin presiuni digitale repetate pe suprafete mici cu durate intre 5-10 secunde, inseriate 10-20 minute. Ea poate fi interpretata ca o procedura de stimulare proprioceptiva care se implica in mecanismul algomodulator al stimulilor captati de fibrele groase lemniscale cu efect la nivelul 'barierei spinale' din cornul posterior al maduvei.
Kinetoterapia reprezinta terapia mecanica prin mobilizare articulara. Se poate practica in doua modalitati
kinetoterapia pasiva - mobilizarea pasiva de catre terapeut a segmentelor corporale la nivel articular
kinetoterapia activa - miscarile active constituie o modalitate de antrenament fizic ce contribuie la mentinerea si dezvoltarea capacitatii de efort muscular si de dezvoltare a capacitatii functiilor cardio-respiratorii la eforturile fizice suprasolicitante.
Termoterapia
Modalitatile termoterapeutice pot fi utilizate in multiple forme:
hidrica - bai, dusuri, impachetari, comprese reci sau calde
hidro-minerala-ape termale naturale
radiatii infrarosii
spray refrigerante
Hidroterapia
Este practicata in statiuni balneoclimaterice sub forma de bai, cu ape termale sau hidrominerale, naturale, in special sulfoiodate.
Electroterapia
Forma cea mai folosita de electroterapie este cea a curentilor diadinamici. Aplicatiile antalgice ale curentilor diadinamici au indicatii in urmaatoarele tipuri de durere
procese congestive perineurale
microedeme de compresie neuronala sau vasculara
spasmele musculaturii netede viscerale
tractiuni pe formatiuni de sustinere ale organelor viscerale (mezenter) sau distensia capsulelor organelor viscerale compacte
edeme traumatice.
Radiatiile
Radiatiile sunt fenomene de propagare in spatiu a unor campuri de forta sub forma de unde sau fluxuri de particule. In functie de energie radiatiile pot fi
neionizante cu energie medie sau mica - radiatiile infrarosii au efecte termice, calorice. La nivelul tegumentului produc un eritem caloric cu hiperemie activa c duce la resorbtia produselor inflamatorii prin accelerarea functilor tisulare si la scaderea sensibilitatii dureroase. Radiatiile ultraviolete intensifica metabolismul si amplifica procesele oxidative si activitatea enzimelor proteo si lipolitice. Se folosesc in scop antalgic in cazul nevralgiilor, nevritelor. Helioterapia - expunerea la soare implica intregul spectru solar de la infrarosu pana la ultraviolet. In cazul durerii, helioterapia creste metabolismul energetic, activand circulatia sangvina. Microundele au efecte termice si vasomotorii, ce duc la incalzirea tesuturilor. Sunt mai penetrante decat razele infrarosii sau undele scurte.
ionizante cu energie mare se impart in radiatii electromagnetice si radiatii corpusculare. In terapia durerii o aplicatie importanta o are Rx - terapia in doze antiinflamatorii.
Ultrasonoterapia
Ultrasonoterapia are la dispozitie o gama intensa de frecvente cu aplicatii biologice medicale. Efectele biologice ale ultrasunetelor sunt de trei categorii
mecanice - constau in solicitarea tesutului la miscare datorita oscilatiei ce realizeaza un micromasaj si activeaza circulatia sangvina, dispersand staza sangvina.
termice - de tip diatermic favorabile proceselor dureroase neuropatice
chimice - cu aplicatie in neurochirurgie.
Laserterapia
Efectul analgezic se realizeaza prin stimularea productiei de endorfine, combaterea inflamatiei neurogene si ridicarea pragului durerii.
Proceduri terapeutice traditionale in terapia durerii
Yoga
Practica Yoga nu constituie o metoda terapeutica in sine. In medicina, indeosebi in practica psihiatrica, Schultze a introdus 'antrenamentul autogen' ce poate induce o reducere sau stapanire a reactiilor psiho-afective la stress.
Acupunctura
Acupunctura este o tehnica medicala chineza traditionala de deblocare a Chi-ului prin insertia de ace in anumite puncte de pe corp pentru a echilibra fortele antagoniste yin si yang. Cand yin si yang sunt in armonie, chi-ul curge liber prin corp, iar persoana este sanatoasa. Dar exact cum alina durerea nu este clar. Unele teorii sugereaza ca acupunctura stimuleaza corpul sa produca substante asemanatoare endorfinelor. Alte teorii sugereaza efectul placebo, sugestia externa sau conditia culturala.
2.2.5.Tratamentul homeopatic al durerii
Termenul de 'homeopatie' a fost sugerat de Hahnemann la sfarsitul secolului al XVIII-lea pe baza principiului ca o boala se trateaza cu remedii care produc la omul sanatos simptome asemanatoare. Aceste remedii se prescriu in solutii foarte diluate, sau in concentratii foarte mici. In conceptia alopata ar putea fi interpretata terapia homeopata ca o terapie de desensibilizare.
Preparatele magistrale prescrise de terapeutii ce se ocupa cu homeopatia durerii sunt numeroase, dar cele mai multe preparate utilizate nu sunt omologate.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Joan Burg - Pediatrics Sedation, Stanford University, Jan. 2002
Simmons, D.L. et al. - Cyclooxigenase isoensyme; the biology of prostaglandin synthesis and inhibition, 2004
Clark, E. - A randomized, controlled trial of acetaminophen, ibuprofen and codeine for acute pain relief in children, March 2007
Warner, Timothy, Jane - Cyclooxigenase 3 - Filling in the gasp toward a COX, Oct. 2002
Von Dorp, E. - Naloxone reversal of buprenorfine - induced respiratory depression, 2006
Przegl, Lek - Fentanyl and its analogues in clinical and forensic toxicology, 2005
Liu T., Teixeira M.J. - The topical use of amitriptiline and lidocaine for the treatement of neuropathic pain, Brazil, June 2007
Goodman and Gilman - The Pharmacologic Basis of Therapeutics, Pergamon, 1998
Anand K.J., Arnold J.H. - opioid toerance and dependence in infants and children , Critical Care Medicine, 1994
Borsook D, LeBel A., McPeek B. - The Massachusettes General Hospital Pain Manual , 1996
Assessment and management
of acute pain.
Fentanyl HCl Patient-Controlled Iontophoretic Transdermal System for the Management of Acute Postoperative Pain - The Annals of Pharmacotherapy
Drendel et al - Pain Assessment for Pediatric Patients in the Emergency Department - Pediatrics 2006
Viscusi and Schechter - Patient-controlled analgesia: Finding a balance between cost and comfort - Am J Health Syst Pharm , 2006
Ross D.M., Ross S.A. - Childhood pain : current issues, research and management, Baltimore, 1998
Finley G.A. et al. - Pain : clinic updates, 2005
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2253
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved