Nefroangioscleroza benigna (NSAB)

Nefroangioscleroza benigna (NSAB)

Definitie

Nefroangioscleroza benigna este nefropatia vasculara in care afectarea arteriolara renala este consecinta unei hipertensiuni moderate cu evolutie lenta.

Anatomopatologie

Adaptarea arterelor la hipertensiune se face prin modificari ale lumenului si /sau grosimii peretelui vascular, proces numit remodelare vasculara. Se pare ca disfunctia celulei endoteliale duce la eliberarea unor substante vasoactive: endoteline, prostacicline care initiaza procesul de remodelare arteriala. ^[2]

Manifestari clinice si biologice

Manifestari neurologice: cefalee, insomnie, tulburari de memorie, vertij.

Manifestari cardiovasculare: HTA moderata, cu valori pana la 200/100 mmHg, stabile, fund de ochi gradul II/III, zgomotul II intarit in focarul aortic, ritm de galop, semne EKG de hipertrofie ventriculara stanga.

Manifestari renale: polakiurie nocturna, proteinurie 0, 5-1 g/ 24 ore, foarte rar depaseste 3g/24 ore, hematurie microscopica, rare leucocite si rari cilindrii granulosi si hialini.

Urografia intravenoasa in fazele tardive evidentiaza rinichi de dimensiuni reduse cu contur regulat, simetrici.

Arteriografia selectiva renala este metoda de electie ce evidentiaza: artere subtiri, sinuoase, sau disparitia patului vascular cortical.

Punctia biopsie renala este utila in cazul pacientilor cu HTA si IRC, pentru diagnosticul diferential cu glomerulonefritele ².

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se formuleaza pe baza modificarilor renale moderate, la un pacient cu HTA de peste 5 ani si cu functie renala anterioara normala.

Diagnosticul diferential se face cu toate bolile renale ce dau HTA si cu nefropatia ischemica. In favoarea NASB pledeaza: HTA aparuta anterior proteinuriei, proteinurie sub 2g/24 ore, absenta unui sediment urinar activ. ^[3]

Evolutie si prognostic

Prognosticul acestor pacienti este ameliorat de tratamentul antihipertensiv care a incetinit  evolutia spre IRC. Factori de prognostic rezervat sunt: varsta peste 60 ani, eRFG <40 ml/min, proteinuria peste 1g/24 ore si persistenta valorilor crescute ale presiunii arteriale, (PA) peste 160 mmHg, in pofida tratamentului antihipertensiv. ^[3]

Tratament

Tratamentul are ca scop prezervarea functiei renale si prevenirea complicatiilor cerebro-vasculare ale HTA. Este necesara schimbarea stilului de viata:  reducerea aportului de sodiu, scaderea in greutate, renuntarea la fumat. Valorile tinta ale PA vor fi 135/80mmHg daca proteinuria este intre 1-3 g/24 ore si 125/75 mmHg daca proteinuria este peste 3g/24 ore. De obicei este nevoie de o terapie combinata pentru a atinge aceste tinte. Cea mai recomandata combinatie este IEC cu blocanti ai receptorului 1 al angiotensinei (AT1) care au efect aditiv pe PA si scad proteinuria. Acesta asociere are si efecte adverse: cresterea retentiei hidrosodate si necesitatea utilizarii diureticelor, riscul hiperpotasemiei si al cresterii creatininei serice. In stadiul final al bolii cornice renale (stadiul 5) tratamentul consta in hemodializa, dializa peritoneala sau transplant renal ^2]