OXIGENOTERAPIA - indicatii

OXIGENOTERAPIA

Introducere, indicatii

Oxigenul a fost descoperit cu doua secole in urma. De atunci,O2 a fost larg folosit in tratamentul diferitelor afectiuni cardio-pulmonare.

Suplimentarea O2 este , de obicei, recomandata in detresa cardiaca si respiratorie la sugar si copil.

O2 este folosit pentru tratamentul sau prevenirea hipoxemiei, scaderea efortului miocardic si al celui respirator.

Hipoxemia are mecanisme fiziopatologice diferite si variabile cu varsta pacientului si stadiul bolii.

Clinicienii accepta valori mai mici a PaO2 la prematur si sugar,la copilul cu malformatie congenitala de cord sau cord pulmonar cronic.

Oxigenoterapia este indicata cand este prezenta hipoxemia arteriala, pentru a preveni aparitia leziunilor tisulare, a acidozei metabolice si a vasoconstrictiei pulmonare.

Copii cu hipertensiune pulmonara simptomatica necesita niveluri crescute de FiO2 pentru reducerea tonusului vascular. Aceasta crestere a FiO2 este contraindicata la copiii cu sindrom de hipoplazie a cordului stang, inainte de corectia chirurgicala, cand reducerea rezistentei vasculare pulmonare nu este de dorit (creste shunt-ul stanga dreapta).

Sunt disponibile mai multe tehnici si metode pentru a furniza O2 la nn si pacientul pediatric, fara a fi vreuna considerata a fi cea mai buna.

Selectia unei metode particulare poate fi individualizata fiecarui pacient si situatii clinice in parte.

Cand selecteaza un dispozitiv de oxigenoterapie, clinicianul trebuie sa ia in consideratie necesarul de FiO2, fluxul inspirator necesar, confortul pacientului (esential in obtinerea compliantei la tratament), precum si necesitatea umidifierii oxigenului administrat.

Modalitati de administrare a O2 (1)

Incubatoarele asigura un mediu cald si umed pentru nn, dar sunt modalitati de slaba calitate in administrarea O2.

- O2 se administreaza printr-un flow-metru situat in spatele incubatorului

-FiO2 max. realizabil este de 0,6 avand in vedere volumul mare de distributie si pierderile prin lipsa de etanseizare perfecta a incintei.

- FiO2 depinde de fluxul de O2 in incubator, incubatoarele moderne afiseaza o scala de conversie a fluxurilor de O2 in FiO2 ( ex: la un flux = 8L/min corespunde un FiO2 de 0,5)

- FiO2 trebuie obligatoriu monitorizat in incubator, avand in vedere modificarile sale rapide la deschiderea incintei.

Sistemele de administrare a O2 la copil sunt clasificate :

a) - cu flux scazut (asigura FiO2 variabil functie de debitul de O2 livrat si fluxul inspirator al pacientului)

b) - cu flux crescut (asigura un FiO2 fix la debite de O2 care sunt, de regula, mai mari decat fluxul inspirator al pacientului)

1) Canule nazale : doua tuburi din material moale, cu o lungime de 1-2 cm, ce se fixeaza la nivelul narinelor. Furnizeaza O2 in nazofaringe, care functioneaza ca un rezervor. Functie de fluxul inspirator al bolnavului, FiO2 furnizat variaza de la 0,25 la un debit de 2L/min, pana la 0,45 la 6L/min.Cresterea frecventei respiratorii a bolnavului duce la ↓FiO2 administrat.

2) Mastile faciale simple: sunt de diferite marimi, functioneaza ca un rezervor de la 100-200ml, in care bolnavul respira. FiO2 asigurat variaza intre 0,4 (la 4L/min) si 0,6 (la 8L/min).

Sunt prevazute cu orificii care previn reinhalarea CO2 expirat.

Nu se utilizeaza la debite de alimentare cu O2<4L, existand pericolul reinhalarii Co2 cu hipercapnie secundara.

Debitele de O2 > 8-10L sunt iluzorii. NU CRESC FiO2>0,6

3) Mastile faciale cu rezevor atasat sunt similare celor simple, avand atasat , in plus, un rezervor din plastic cu o capacitate de 600-1000ml. Pacientul, in inspir, va inhala amestecul de gaze din acest rezervor. Sunt de 2 tipuri:

1. Cu reinhalare partiala : in inspir, bolnavul inhaleaza din rezervor amestec de O2 (furnizat de sursa de O2) si gaze expirate (corespunzatoare spatiului mortfiziologic), sarace in CO2. Furnizeaza FiO2 de 0,4 0,8 la debite de 5-7L O2 /min.

B. Fara reinhalare : in inspir, bolnavul inhaleaza, din rezervor, numai O2 pur furnizat de sistemul de livrare. . FiO2 furnizat poate ajunge la 1 la debit de 7 -10 L/min.

-datorita unei valve unidirectionale, gazele expirate nu se amesteca cu O2 inspirat din rezervor

b) Sisteme cu flux crescut

1)Mastile faciale cu flux crescut (masti Venturi) : permit administrarea unui FiO2 constant, indiferent de fluxul inspirator al bolnavului. Se bazeaza pe principiul fizic al lui Bernoulli. O2 intra in masca prin intermediul unui orificiu ingustat ceea ce-i confera o presiune constanta mare. Prin efectul de turbulenta creat in interiorul mastii, antreneaza, in interior, un volum constant de aer atmosferic prin orificiile laterale ale mastii. Volumul de aer atmosferic ce patrunde in masca poate fi variabil functie de dimensiunile orificiilor laterale ale mastii. Acest volum de aer atmosferic determina, de fapt, valoarea FiO2 ce poate fi variat (modificand orificiile laterale) intre 0,25 - 0,5.

2) Izoletele si corturile de O2 : sisteme realizate din plastic transparent (rigid sau moale) si care acopera fie numai extremitatea cefalica a copilului , fie copilul in totalitate. Fluxul de alimentare cu O2 trebuie sa fie intre 10 -15 L pentru a permite evitarea reinhalarii CO2 expirat. Acesta este eliminat prin orificiile laterale obligatorii existente in aceste sisteme. Asigura FiO2 pana la 1. Trebuie echipate insa cu un sistem de mentinere constanta a temperaturii in incinta si de reglare a umiditatii pentru a evita suprincalzirea copilului.

Riscuri si complicatii ale oxigenoterapiei

Ca toate drogurile utilizate in T.I, si administrarea de O2 are efecte adverse si potential toxic (FiO2 0,6 >48 ore)

Efectele toxice pot fi minimalizate prin monitorizarea stricta a PaO2, SaO2, statusului clinic al bolnavului, controlul FiO2 prin dispozitive speciale, fluxului de alimentare cu O2 prin flow-metre.

Efectele toxice ale oxigenoterapiei pot conduce la:

1. Displazie bronhopulmonara (min 3 saptamani de oxigenoterapie continua) afectiune inflamatorie cronica determinata de toxicitatea O2 si de ventilatia mecanica prelungita cu presiune pozitiva. Afectiunea consta in producerea excesiva de mucus, acumularea de aer prin efect de supapa (air trapping), atelectazii.

2. Scaderea activitatii ciliare a mucoasei respiratorii, scaderea productiei de surfactant, distrugerea pneumocitelor de tip I.

3. Fibroza retrolentala cu alterari grave ale acuitatii vizuale, pana la cecitate. Este legata de cresterea presiunii O2 in arterele retiniene

Medicatia inhalatorie date generale si indicatii

Administrarea prin inhalatie este o metoda optima de administrare a numeroase droguri in terapia afectiunilor cailor respiratorii si pulmonare.

Medicamentele administrate prin inhalatie, au un timp scurt de intrare in actiune si putine efecte secundare.

Aerosolii reprezinta o suspensie de particule lichide sau solide in gaz.

Factorii care influenteaza penetrarea in caile respiratorii si depunerea la acest nivel sunt:

Dimensiunile particolelor ( 10-15 se depun in gura si narine, 5-10 se pun in bronsii pana la a 6-a generatie, 1-5 patrund in bronsiolele distale)

Inertia particoleleor

Gravitatia

Tipul de ventilatie (inspirul rapid scade penetrarea in timp ce inspirul lent si profund o creste).

Umiditatea

Miscarea Browniana

Concentratia particolelor

Medicamentele bronhodilatatorii sunt cele mai frecvente droguri administrate pe cale inhalatorie. Includ:

- droguri simpatomimetice (adrenergice)

*adenalina 1

*terbutalina 0,1%

*albuterol 0,5%

-droguri parasimpaticolitice (anticolinergice)

*atropina 1

*bromura de ipatropium

-alte droguri : ribavirina, acetilcisteina, steroizi, cromoglicat de sodiu.

Modalitati de administrare a drogurilor inhalatorii

Se pot administra la bolnav cu respiratie spontana si la bolnav cu ventilatie mecanica.

Tipuri de nebulizatoare:

a) - cu volum mic genereaza aerosoli prin trecerea unui flux de gaz cu velocitate mare (O2) printr-un rezervor in care se afla substanta de administrat, creand un efect Bernoulli. In acest mod, drogul este antrenat sub forma de aerosoli si livrat pacientului prin intermediul unei piese bucale, masti sau a unui sistem intercalat pe ramul inspiratori al circuitul de ventilatie mecanica. Rezervorul contine o cantitate de 2-5 ml de drog de administrat, diluat in SF pana la un volum max de 10ml. Fluxul de gaz utilizat este de 6-8L/min , durata tratamentului de 10-15 min. pacientul este instruit sa respire rar si profund, cu o scurta pauza la sfarsitul inspirului.

b)- Nebulizatoare cu doza fixa de inhalator rezervor continand drogul de administrat si o substanta disipanta (un clorflurocarbon). In momentul actionarii prin inspir profund, drogul si substanta disipanta sunt furnizate sub forma de aerosoli cu 2-5

Riscuri si complicatii

In general sunt minime, substantele administrate prin aerosoli actionand strict local.

Acestea sunt legate de tipul substantei administrate si de efectele sale adverse