PROFILAXIA SECUNDARA A ACCIDENTELOR VASCULARE CEREBRALE

PROFILAXIA SECUNDARA A ACCIDENTELOR VASCULARE CEREBRALE

Profilaxia secundara: AVC se adreseaza pacientilor cu antecende de boala cerebrovasculara in vederea preintampinarii recurentelor. Aceasta cuprinde masuri menite sa impiedice instalarea unui accident vascular cerebral la pacientii care au prezentat deja manifestari pasagere, usoare sau complet de ischemie cerebrala.

Profilaxia cerebrala continua mijloacele de profilaxie primara, care presupun cunoasterea, depistarea activa si tratamentul factorilor de risc. Profilaxia secundara completeaza profilaxia primara cu masuri care urmaresc minimalizarea riscului pentru o noua manifestare cerebrala.

Intrucat infarctul cerebral in stadiul acut beneficiaza de mijloace limitate de tratament, masurile de profilaxie primara si secundara ocupa un loc de frunte. Riscul unui accidente vascular cerebral dupa o tulburare circulatorie pasagera precedenta, este de aproximativ 5% pe an si, dupa un prim accident vascular cerebral constituit, riscul recurentelor creste la aproximativ 10% pe an.

Profilaxia secundara in accidental vascular cerebral se concentreaza pe trei categorii de posibilitati.

1. Antiagregantele plachetare dintre care pe primele locuri se situeaza aspirina si ticlopidina. Antiagregatele plachetare de tipul aspirinei si ticlopidinei joaca un rol important in masurile de profilaxie secundara, determinand o reducere cu 20-30% a riscului pentru accidental vascular cerebral, infarctul miocardic si decesele de cauza vasculara.

Tratamentul cu antiagregante plachetare este indicat in profilaxia recurentelor la bolnavii cu antecende de atac ischemic cerebral tranzitoriu sau alte forme de accident vascular cerebral ischemic. Eficacitatea lor in profilaxia secundara a bolii cerebrovasculare ischemic este cercetata de mai bine de 20 de ani. Pana in prezent sunt cunoscute peste o suta de substante cu proprietati antiagregant-plechetare, dar numai doua au fost bine evaluate prin studii clinice multicentrice, radomizate, si au rezistat probei timpului (aspirina si tipoclidina).

Alti agenti antiagreganti plachetari, precum dipiridamolul si sulfimpyrazona nu au adus un beneficiu similar cu al aspirinei in profilaxia secundara a accidentului vascular cerebral.

2. Anticoagulantele reprezinta masuri de profilaxie primara si secundara pentru emboliile primare cardiogene si pentru profilaxia recurentelor de ischemie cerebrala cu punct de plecare din leziunile peretilor vasculari.

Valoare anticoagulantelor in profilaxia secundara a accidentelor vasculare cerebrale este diferit tratata de practicieni, de la atitudini inclinate spre prudenta punand in balanta riscul complicatiilor hemoragice, la atitudini curajoase, fundamentate de rata mica a complicatiilor hemoragice.

3. Interventiile chirurgicale, in scopul profilaxiei secundare, sunt adresate pacientilor cu stenoze carotidiene simptomatice.

Endarterectomia carotidiana s-a aratat valoroasa la pacientii cu manifestari cerebrale ischemice recente si cu grad inalt de stenoze ale arterei carotidiene interne ipsilaterale. In schimb, interventiile de by-pass arterial extra si intracranian nu si-au dovedit utilitatea.

Sunt necesare cercetari, evaluari si descoperiri de noi posibilitati de profilaxie secundara la pacientii cu antecedente de accident vascular cerebral, care sa constituie sperante in diminuarea riscului de noi evenimente ischemice cerebrale acute.