PUNCTIILE

PUNCTIILE.

Definitie. Intelegem prin punctie introducerea unui ac sau trocar in- tr- o cavitate naturala sau patologica (abces).

Materialele necesare: ace de seringa, seringi si trocare. Acele de se- ringi sunt de lungimi si calibre adaptate felului punctiei. Astfel, pentru rahianestezie folosim ace lungi si subtiri, cu bizoul scurt. Administrarea unor substante de contrast uleioase (lipio- dol), in unele cavitati, necesita ace mai groase. Pentru evacuarea unor colectii purulente sau hematoame se foloseste trocarul.

Trocarul este format din doua piese:

ÿ un ac gros, cilindric, taiat la varf;

ÿ un mandren ascutit, care se introduce in ac si  permite patrunde- rea prin tesuturi si organul cavitar.

Tehnica punctiei: dupa efectuarea anesteziei locale, se introduce a- cul cu mandrenul montat in interior. Apoi, se scoate mandrenul, pentru a permite evacuarea lichidului. In prealabil, trebuie pregatita eprubeta sau recipientul in care vom aduna lichidele extrase. Dupa analizarea macroscopica a lichidului evacuat, se trimite la laborator pentru examenul microscopic, histologic si bacteriologic.

Punctia este un ac, chirurgical care impune o serie de masuri obligatorii:

- materialele necesare se tin intr- o trusa speciala numita "trusa de punctie"; aceasta trusa trebuie sa fie perfect sterila;

ÿ in zona in care se face punctia, se asigura asepsia perfecta prin badijonare cu alcool 70 grade, tinctura de iod, sau septozol;

ÿ mainile vor fi perfect sterile, de preferat, purtand manusi de cauciuc, sterile care asigura, in acelasi timp si securitatea bolnavului si a celui care executa punctia;

ÿ punctia va fi precedata de anestezia locala, cu xilina sau procai- na; anestezia va fi precedata de pre- anestezie (diazepam, mialgin etc.) ;

ÿ eprubeta sau recipientul, in care se va colecta lichidul, vor fi la indemana, pregatite inainte de inceperea punctiei;

ÿ lichidul aflat in cantitate mare si in tensiune se va evacua lent pentru a evita aparitia unor "hemoragii ex vacuo";

ÿ seroasele cavitatilor punctionate sunt bogate in inervatie, motiv pentru care pot sa declanseze, in momentul punctiei, sincope reflexe sau socuri traumatice; de aceea trebuie sa existe la indemana mijloacele necesare, in aceasta eventualitate;

▪ bolnavul trebuie pregǎtit psihic si incurajat pentru a suporta cat mai bine punctia;

▪ investigatiile conplete pentru depistarea unor tare patologice ale bolnavului trebuiesc fǎcute, din timp, pentru a evita complicatiile posibile;

▪ cel care efectueaza punctia trebuie sa cunoasca bine anatomia zonei in care va punctiona, pentru a evita leziunile posibile de vase, nervi sau tesuturi din vecinatate.

Punctiile se fac in scop variat:

1. punctii exploratoare sau de diagnostic;

2. punctii evacuatoare ale unor lichide in tensiune care comprima tesuturile;

3. biopunctii sau punctii bioptice prin care se fac examene histologice ale unor tumori sau organe;

4. punctii terapeutice prin care se evacueaza lichide si se introduc substante medicamentoase, in cavitatile respective.

1. Punctia exploratoare sau de diagnostic se face, in urmatoarele situatii:

▪ colectii purulente (abcese) sau revǎrsate in tesuturi (hematoame) ;

▪ in organe cavitare naturale: pleura, peritoneu, articulatii.

2. Punctia evacuatoare se face pentru evacuarea unor lichide sau colectii in tensiune: pleurezii, hemotorax, ascita.

3. Punctia bioptica: sternala (medulograma), hepatica (ciroza), globvezical (retentia acuta de urina).

4. Punctia terapeutica poate fi:

administrarea unor substante medicamentoase: antituberculoase, antibiotice, citostatice;

introducere de gaze: pneumotorax terapeutic (colapsoterapie), pneumoperitoneu, necesar pentru interventiile chirurgicale endoscopice.

Tipuri de punctii. In functie de cavitatea pe care o punctionam, punctiile poarta denumiri diverse:

toracenteza, reprezinta punctia cavitǎtii toracice, in scop explorator, necesara in stabilirea cauzelor unor pleurezii (microbiana, neoplazica) sau pentru evacuarea unor lichide (puroi, sange), sau aer (pneumotorax). Cuvantul se formeaza astfel: torace+kentezis care inseamnǎ punctie, in limba greaca. Tehnica toracentonzei: acul se introduce razant cu marginea superioarǎ a coastei, pentru a evita leziunile de arterǎ- vena sau nerv intercostal care se gǎsesc pe marginea inferioarǎ a coastelor. Locul de electie, trebuie sa fie delectiv, de obicei, intre coastele 7- 8, pe linia axilara, posterioara sau medie. Bolnavul, de obicei, in sezut, cu o asistentǎ, in fata lui, care are rolul de a- l sprijini si de a- i observa fata, cu atentie, pentru a preveni o lipotimie sau alte accidente. Cand bolnavul nu poate fi ridicat, se poate efectua toracecenteza in decubit lateral, asezat pe partea in care se executa punctia. Mǎsurile de asepsie localǎ trebuie executate in mod riguros.

pneumotoraxul terapeutic este o metoda terapeutica prin care se introduce aer in pleura; prin toracenteza; acest aer comprima plamanul (colapsoterapie) pentru a- l pune in repaus, in cazul unor leziuni (caverne, traumatisme).

paracenteza este punctionarea unui organ cavitar oarecare. Para="dincolo de" (limba greaca). Spre ex.: punctia peritoneului, pentru evacuarea lichiului de ascita sau unui revarsat peritoneal. Punctia timpanului, spre ex.: poarta de asemenea numele de paracenteza.

▪ punctia articulara se mai numeste si artocenteza; se face in scop de diagnostic, evacuare sau terapeutic. Masurile de asepsie trebuie sa fie deosebit de riguroase, deoarece articulatiile sunt foarte vulnerabile la infectie.

▪ punctia Douglasului este tot o paracenteza; se face prin vagin sau prin rect, cu un ac mai lung, de 12- 14 cm., dupa golirea vezicii urinare si a ampulei rectale, dupa aseptizarea riguroasa a zonei; bolnavul se afla in pozitie ginecologica si este nevoie de specul vaginal sau anal (anuscop).

▪ punctia rahidiana inseamna patrunderea in spatiul dintre duramater si canalul osos vertebral (punctia peridurala) sau in spatiul subarahnoidian al maduvei (punctia pentru ranhianestezie). Punctia rahidiana se face in scop explorator sau anestezic.

▪ punctiile bioptice (biopunctii) se fac in ganglioni, tumori, abcese, chisturi sau in diverse organe (ficat, splina etc.).

▪ punctia inimii se executa in caz de stop cardiac; se face in spatiul IV intercostal stang, razand cu acul marginea sternala, unde se afla ventricolul stang.

▪ punctia vezicii urinare se face deasupra simfizei pubiene, cu un ac care trebuie sa patrunda 5- 7 cm., in functie de grasimea subcutanata a bolnavului; se executa in retentiile acute de urina, la bolnavii la care sonda uretrala nu a putut strabate stricturile sau adenomul de prostata.

▪ punctia osoasa se poate face in scop diagnostic (punctia sternala, pentru mielograma) sau in scop anestezic; se face cu trocare scurte, de 3- 4 cm. si groase.

▪ punctia ventricolului cerebral se poate face in scop diagnostic si terapeutic, de catre neurologi sau neurochirurgi; dupa raderea parului si asepsia zonei, se introduce acul, la 2 cm. de protuberanta, prin cutia (calota) craniana.