RELATIA DINTRE TOLERANTA SI ATG

RELATIA DINTRE TOLERANTA SI ATG.

diferite substante antigenice au capacitatea tolerogena sau imunogena foarte variabila;

anumite proteine care se comporta ca imunogene sub forma agregata si polimerica devin tolerogene sub forma monomerica si solubila;

Atg. nemetabolizate (nedegradabile) persista mult timp in organismul receptorului. Aceasta persistenta impreuna cu lipsa unor Atc. specifici in circulatie au fost interpretate ca dovezi de tolerabilitate. In realitate s-a putut demonstra existenta de celule care elaboreaza anticorpi specifici. Atc. formeaza complexe cu Atg. respective, complexe rapid indepartate din circulatie. Acest clearance al complexelor imune explica aparenta absenta a Atc. Toleranta in aceasta situatie este doar aparenta ('pseudotoleranta');

in functie de doza de Atg. se pot distinge 2 aspecte ale tolerantei:

a) toleranta de doza joasa, care este indusa prin injectarea continua sau repetata de doze mici, inferioare celor care produc raspuns imun. Unele date experimentale sugereaza ca toleranta de doza joasa este controlata de LfTs (care ar fi stimulate de dozele mici de Atg., in timp ce activarea LfTh ar necesita doze mai mari).

b) toleranta de doza inalta, care este indusa de doze foarte mari supraimunogene de Atg. Deoarece Atg. timo-independente nu produc in general toleranta de doza inalta se concepe ca acest model de raspuns implica atat LfTh cat si LfB.