CONSTRUCTIA APARATULUI DIGESTIV

CONSTRUCTIA APARATULUI DIGESTIV

Fiinta umana exista ca si celelalte organisme vii, pentru a consuma produse care se transforma in energie si pentru a se inmulti respectand o continuitate a existentei sale, pentru care este necesara respectarea anumitor legi. Una din cele mai importante legi este respectarea unui regim alimentar adecvat de care depinde sanatatea organismului si calitatea generatiilor urmatoare. Alimentele nutritive patrunse in aparatul digestiv sufera anumite transformari, care produc un anumit tip de energie si permit functionarea intregului organism.

Prin tubul digestiv pot fi dirijate multe procese vitale precum tensiunea arteriala, dirijarea functiei sistemului nervos si altele. Tubul digestiv are urmatoarea structura: hrana patrunde la inceput in gura, apoi in faringe, esofag, stomac, intestinul subtire si intestinul gros, care se termina cu anusul.

Gura reprezinta portiunea initiala a tubului digestiv alcatuita din organe si diverse tesuturi. In partea superioara este limitata de bolta palatina inferioara si de planseul bucal, lateral de obraji, anterior de buze si posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala este captusita cu mucoasa bucala. In cavitatea bucala se afla doua arcade dentare, una superioara si una inferioara, situate pe maxilar si respectiv pe mandibula. Dintii sunt in numar de 32: 8 incisivi, 4 canini, 12 molari si 8 premolari. Limba este un organ muscular cu papile filiforme, fingiforme si circumvalate sau gustative situate spre baza limbii formand "V"-ul lingual. Saliva este secretata de catre glandele salivare, parotide, submaxilare si sublinguale. In cavitatea bucala hrana este mestecata pentru formarea bolului alimentar. Aici are loc inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare (fig.9)

Faringele este un intermediar digestiv si respirator si este localizat imediat dupa cavitatea bucala, continuand mai apoi cu esofagul. Este captusit cu o substanta mucoasa si bogata in tesut limfoid. In faringe se gasesc amigdaliile palatine si amigdala faringiana, iar pe peretele posterior este situata amigdala linguala, care formeaza inelul limfatic Waldeyer. Faringele are functia de a misca bolul alimentar catre esofag si functia de protectie a tubului digestiv fata de infectii (fig.10)

Esofagul este un organ musculo-membranos tubular, care face legatura intre faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala (C,7) in dreptul cartilagului cricoid si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale lacardia si are o lungime de 25-32 cm, cu un calibru de 10 si 22 mm. Are trei stramtori fiziologice: stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la nivelul incrucisarii cu artera aorta si cea de la nivelul cardiei. Esofagul este situat in mediastinul posterior si poate fi traumatizat de diferite leziuni. Intalnim trei invelisuri: la suprafata se afla mucoasa cu un epiteliu pavimentos stratificat, urmeaza tunica mijlocie, care este musculara si are doua straturi - unul intern cu fibre circulare si unul extern cu fibre longitudinale. Tunica externa este formata din tesut conjunctiv lax, care continua cu tesutul mediastinal. Esofagul face legatura intre faringe si stomac.

Stomacul este un tub digestiv situat intre esofag si intestinul subtire. Forma lui este asemanatoare cu o para cu varful usor indoit si indreptat in sus. La examenul radiologic apare ca un carlig. Stomacul incepe de la cardia, care face legatura intre esofag si intestin. Portiunea situata deasupra cardiei se numeste marea tuborizitate (fornus sau fundus). Segmentul vertical este corpul stomacului, care continua cu mica tuborizitate si apoi cu antrul piloric si se termina cu orificiul piloric. Intre cardura si pilor se afla marginea externa - marea curbura si marginea interna - mica curbura (fig.10).

Structural stomacul este alcatuit din patru paturi. La interior se afla mucoasa, apoi submucoasa, muculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa peritoniala. Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din glandele stomacului: glandele fungice (secretoare de acid clorhidric concentrat si pepsina), glandele pilorice si celulele mucipare (ambele secretoare de mucus). Mucoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare si un strat extern cu fibre longitudinale. Stratul circular la nivelul pilorului este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.

In stomac alimentele nutritive nu se amesteca la intamplare ca intr-un sac tiganesc, exista o ordine foarte stricta de asimilare a produselor nutritive. Cu cat produsele nutritive se asimileaza mai rapid cu atat apare starea de foame mai repede. Majoritatea produselor vegetale se asimileaza foarte rapid deoarece includ multi carbohidrati. Iata de ce un animal ierbivor paste toata ziua iar un animal carnivor mananca o singura data la trei zile. Un scorpion femela, dupa fecundare, mananca masculul apoi poate sa nu mai manance nimic timp de 12 luni de zile. Hrana de origine animala se mentine mult mai mult in stomac si confera mult mai multa energie in comparatie cu cea vegetala.

Stomacul este considerat ca un rezervor unde produsele nutritive sunt supuse unei prelucrari de catre sucul gastric si sunt amestecate pana la formarea unui bol care are un mediu alcalin, numai atunci hrana poate patrunde in duoden. Sucul gastric include urmatorii componenti: acidul clorhidric, pepsinogenul, mucusul si alti factori. Acidul clorhidric catalizeaza transformarea pepsinogenului in pepsina si furnizeaza un PH scazut, cand pepsina actioneaza asupra proteinelor. Pepsina participa la digestia substantelor nutritive impreuna cu alte proteaze eliminate de catre glandele endocrine. Gastrina este secretata de catre celulele G din antrul piloric si participa la reglarea secretiei acide gastrice.

Mucoasa gastrica protejaza tesutul tubului digestiv de actiunea chimica si mecanica a sucului gastric. Tunica mucoasa a stomacului are o suprafata de 900 mm² cu o grosime de 0,1 mm la nivelul cardiei si 0,4 mm in regiunea fundica. In regiunea pilorica are 2 mm. Cand stomacul este gol, datorita elasticitatii submucoasei si contractiei musculare, mucoasa formeaza niste pliuri adanci cu orientare de la cardia spre pilor.

Examinand la microscop suprafata mucoasa, se constata numeroase orificii, care reprezinta invaginatii infundibulare - cripte sau fovee - in fundul carora se deschid glandele stomacului. Epiteliul de acoperire captuseste toata suprafata tubului digestiv si este format dintr-un rand de celule cilindrice denumite celule mucoase de suprafata. Aceste celule se produc permanent prin diferentierea celulelor din fundul criptelor. Dupa 5-6 zile aceste celule se descuameaza prin exfoliere, in timpul alimentatiei, proces prin care se elimina cantitati de mucus in lumenul gastric, lubrefiind mucoasa gastrica.

Corionul mucoasei este format din tesutul conjunctiv dispus intre tubii glandulari si intre cripte. Cea mai mare parte a corionului este formata de glandele mucoasei gastrice, care se diferentiaza in diverse regiuni gastrice pe baza urmatoarelor particularitati morfofunctionale:

-glandele cardiale, localizate intre mucoasa esofagului si cea fundica, care secreta mucus si electroliti;

-glandele fundice localizate in zona fundica si in corpul stomacului, unde se secreta acidul clorhidric, mucusul si enzimele gastrice (glande principale).

In constitutia glandelor fundice intra patru tipuri de celule:

celulele mucoase, care sunt localizate in segmental superior al glandelor gastrice si au in componenta glandele mari de mucus;

celulele parietale sau oxintice sunt situate in jumatatea superioara a glandelor fundice, unde citoplasma celulelor este bogata in mitocondrii si vezicule, acestea secreta acidul clorhidric si electrolitii;

celule principale (zymogene localizate in glandele regiunii fundice secreta pepsinogenul, gelatinaza si renina;

celulele endocrine ale glandelor fundice fac parte din sistemul endocrin al stomacului formate din celule speciale diseminate in epiteliul glandelor antrale si fundice. Celulele endocrine secreta gastrina si serotonina.

Sucul gastric este eliminat de glandele fundice, pilorice si cardiale ale mucoasei gastrice. In 24 de ore se elimina 1200-1500 ml, cu PH 0,9 - 1,2 la adulti si 4,4 - 5,8 la sugari. Componentii importanti ai sucului gastric sunt sarurile, acidul clorhidric, pepsina, mucusul si alte elemente.

SECRETIA GASTRICA este determinata de vazul, mirosul sau gustul alimentelor nutritive, prin mecanismele reflexe conditionate si neconditionate. Faza cefalica necesita prezenta inervatiei necesara, deoarece dupa o vagotomie completa faza cefalica dispare. Acetilcolina stimuleaza si ea secretia acida prin eliminarea de gastrina din celulele atrale sau duodenale si de histamina prin mucoasa gastrica. Atropina blocheaza in mare parte secretia acida ca raspuns la stimulii fazei cefalice. Prezenta unui PH scazut in antrum scade cantitatea de HCL secretat.

Faza gastrica incepe din momentul in care alimentele nutritive au ajuns in stomac. Principalii stimuli sunt distensia stomacului si prezenta aminoacizilor si peptidelor din actiunea pepsinei. Cea mai mare parte din cantitatea de HCL se secreta in timpul fazei gastrice.

Caile aferente si eferente ale reflexului central sunt reprezentate de nervul vag-reflex. Cand suprafata celulelor oxintice este destinsa, prin reflex central se elibereaza acetilcolina in apropierea celulelor parietale, si tot atunci este stimulata si secretia acidului clorhidric. Distensia ariei pilorice duce la cresterea cantitatii de gastrina printr-un reflex vagal, influentand secretia acida a celulelor oxintice. Prezenta aminoacizilor in stomac duce la cresterea secretiei de acid, care actioneaza direct asupra celulelor G din antrum. Marirea secretiei acidului clorhidric in sucul gastric poate fi influentata de ionii de calciu, cofeina, alcool, in concentratii mai mari de 40 de grade. Etanolul de concentratii mici nu are nici o stimulare a secretiei HCL.

Duodenul si gejunul proximal includ celule de tip G, care elibereaza gastrina dupa stimularea peptidelor si a aminoacizilor. Gastrina ajunge la celulele parietale prin sange sau pe calea paracrina stimuland si secretia acidului clorhidric. Un alt hormon care este prezent in duoden la aparitia chimului si potenteaza efectul gastrinei este enteroxitina.

Aminoacizii din sange stimuleaza cresterea acidului gastric, stimuland secretia acida in mediul intestinului. In duoden secretia acida este inhibata printr-un reflex nervos local.

Aparitia ulcerului duodenal sau stomacal este provocata de leziuni ale mucoasei, unde HCL si pepsina actioneaza direct asupra tesutului peretelui intestinal, provocand dureri foarte mari. In multe cazuri leziunele mucoasei sunt provocate de bacteria Helicobacter pyloris. Ulcerele pot provoca aparitia tumorilor stomacale. Ulcerele stomacale si duodenale pot fi provocate si de dezechilibrul dintre HCL, pepsina si protectorii gastrici (mucus, bicarbonat si prostoglandine).

Gastritele sunt afectiuni produse de catre inflamarea mucoasei gastrice si pot fi acute atunci cand se asociaza cu bacteria Helicobacter pyloris.

In timpul fazei intestinale, secretia gastrica este stimulata de distensia duodenului si de prezenta produselor de digestie proteica (peotide si aminoacizi) in duoden. Duodenul si gejunul proximal contin celule G care elibereaza gastrina atunci cand sunt stimulate de peptide si aminoacizi.