Rolul kinetoterapiei

PLANUL LUCRARII

PLANUL LUCRARII.

Capitolul I.

ARGUMENTAREA TEORETICA I.1. Actualitatea si importanta studiului..

I.2. Evolutia aspectului ce urmeaza a fi studiat.

I.3. Precizarea notiunilor intalnite in titlul lucrarii

I.3.1. Lordoza.

1.3.2. Clasificarea lordozelor.

1.3.3. Tratamentul corectiv..

I.4. Studiul critical literaturii de specialitate..

I.5. Particularitati specifice domeniului ce va fi influentat.

I.5.1. Coloana vertebrala.

I.5.2. Muschii coloanei vertebrale

I.5.3. Curburile coloanei vertebrale.

I.5.4. Miscarile coloanei vertebrale.

I.5.5. Teorii ce demonstreaza accentuarea curburii coloanei si aparitia lordozei..

Capitolul II.

IPOTEZA, SCOP, SARCINI

II.1. Motivatia cercetarii..

II.2. Ipotezele cercetarii.

II.3. Scopul si obiectivele studiului

II.4. Metode de cercetare utilizate in studiu

II.5. Teste si masuratori efectuate. 

Capitolul III.

ORGANIZAREA CERCETARII

III.1. Locul de desfasurare si conditiilede baza materiala.

III.2. Durata si etapele cercetarii..

III.3. Esantionul de subiecti, perioada si de tratament..

III.4. Continutul programului de recuperare functionale

III.4.1. Obiectivele programului de recuperare

III.4.2. Mijloace, principii si metode kinetoterapeutice..

III.4.3. Principii de lucru si indicatii pentru viata cotidiana

III.4.4. Program de exercitii pentru corectarea lordozei..

Capitolul IV.

REZULTATELE CERCETARII

4.1. Evolutia individuala a pacientilor (analiza cazurilor aflate in tratament)

4.2.Interpretarea rezultatelor

CONCLUZII,RECOMANDARI

BIBLIOGRAFIE, ANEXE

CAP. I. 1. Actalitatea si importanta studiului

Noua organizare a asistentei medicale admite ca recuperarea medicala sa faca parte din "medicina a treia", fiind o succesiune clinic-terapeutica specifica, de tip conservator, prin care se urmareste ameliorarea si tratarea unor deficiente, scaderea gradului de dependenta a persoanelor cu handicap cat si combaterea factorilor de agravare a unor disfunctii somatice. Kinetoterapia ca ramura terapeutica si profilactica este mai noua componenta a medicinii fizice, in acelasi timp reprezentand metodologia activa de baza pentru refacerea functiilor, sistemelor complexe mioartrokinetice si cardio-respiratorii ale organismului. Ca forma de terapie se practica sub forma de programe de kinetoterapie individualizate, tinand cont de suportul anatomofunctional al deficientelor prezente. Dat fiind faptul ca lordoza apare inca din perioada de crestere, voi puncta cum prin neobservarea unor aspecte minore se poate ajunge la afectiuni grave. O privire atenta a aspectului exterior al corpului semenilor in jurul nostru, ne permite sa sesizam existenta unor aspecte particulare ce caracterizeaza atitudinea si forma corpului celui privit. Asa se explica faptul ca unii parinti sau cadre de specialitate, medici, profesori, etc, observa asupra copiilor anumite nereguli in postura lor, adica tulburari de statica vertebrala. Orice abatere de la normal a posturii corporale care tulbura cresterea si dezvoltarea armonioasa, reduce aptitudinile individului si puterea de adaptare a organismului la conditiile de mediu, simultan cu diminuarea capacitatii de munca si a starii de sanatate. Atitudinea corecta a corpului omenesc este o functie a acestuia care se realizeaza prin actiune sinergica si coordonata a elementelor aparatului locomotor si al sistemului nervos, cu ajutorul carora se mentin stabilitatea, echilibrul si rapoartele constante pe de o parte intre corpul intreg si segmentele sale, iar pe de o alta parte intre corp si mediul inconjurator. Orice perturbare a acestora vor produce deformatii greu de corectat daca nu sau observat inca din faza de instalare a lor. Majoritatea cercetarilor admit existenta unor factori care interactionand mentin o atitudine corecta a corpului, acestea fiind: predispozitiile ereditare ce se manifesta prin intermediul tipului constitutional, tipul de activitate nervoasa superioara, gradul de tonicitate musculara, caracterul deprinderilor profesionale si habituale, preocuparile individuale in formarea si mentinerea sa. Procesul de educarea unei atitudini corecte a corpului poate sa inceapa dupa varsta de 5 ani, cand se termina procesul de mielinizare a sistemului nervos si controlul motric este mult imbunatatit, aceasta fiind o modalitate de prevenire a perturbarilor de statica vertebrala printre care se situeaza si lordoza. Noua organizare a sistentei medicale, implica medicul de familie in activitaea de prevenire si tratare a deficientelor fizice printr-o examinare atenta a atitudinii corpului si orientarea celor cu probleme spre unitatile de specialitate. Una dintre deviatiile coloanei vertebrale in plan sagital este lordoza, deseori intalnita la gimnaste, inotatori, gravide, persoane gravide, balerine, zidari, persoane ce poarta incaltaminte cu tocuri inalte, la care prin dezechilibrul bazinului apare o exagerare a curburii lombare. Dar si anumite afectiuni ca: luxatia congenitala de sold bilateral, spondilolistezisul si miopatiile pot determina devierea patologica a coloanei lombare. De aceea depistarea precoce a factorilor favorizanti si patologici, pot stagna evolutia lordozei, care sunt cauzele algiilor lombare. Kinetoterapia ca mijloc principal in cadrul recuperarii functionale a lordozei nu este o activitate de sine statatoare, ci merge pe principiul combinarii mijloacelor de tratament: fizical, masaj, electroterapie, hidrokinetoterapie, asociate cu conditii de igiena posturala, sporturi ca: ciclism, canotaj, etc.

I. 2. Evolutia aspectului ce urmeaza a fi studiat "Daca practici exercitiile fizice nu ai

nevoie sa recurgi la ajutorul medicamentelor" AVICENNA In aceasta lucrare aspectul de studiat este rolul kinetoterapiei care are ca principal mijloc exercitiul fizic cu influenta lui binefacatoare in mentinerea sanatatii, cat si aplicarea lui in scop terapeutic. Exercitiile fizice au fost practicate in scop profilactic si curativ din foarte vechi timpuri. De la popoarele antice ale Egiptului, Chinei si Indiei, care au ajuns la un inalt grad de cultura si civilizatie, ne-au ramas numeroase documente care arata ca in cadrul medicinii empirice se foloseau anumite procedee de miscare pentru pastrarea si intarirea sanatatii sau pentru tratamentul unor tulburari ale organismului. La greci si romani, practicarea exercitiilor fizice au avut o mare raspandire. Medici celebri ca Herodicus din Lentini, Hippocrat, Antilus si Filostrat, sau Celsius, Galenus si Oribasius socoteau gimnastica facand parte din medicina. Grecii intelegeau prin gimnastica, totalitatea exercitiilor fizice cunoscute si practicate in antichitate. Acest inteles il gasim si in timpul Renasterii, in Mercurialis, in opera sa "De arte gimnastica" (1569). Succesorii lui Ling, creatorul gimnasticii suedeze: Branting, Liedbeck, Torngreen, Norlander, Kleen, Wide si altii, s-au ocupat indeosebi de gimnastica medicala, cautand sa-i dea o mai buna fundamentare stiintifica si o mai larga aplicativitate practica. Gimnastica medicala suedeza s-a raspandit in toata lumea, dezvoltandu-se mai ale in cadrul medicinii clinice. In Rusia, P. F. Leshaft ia atitudine impotriva sistemului de gimnastica suedeza si pune bazele unei metode noi de gimnastica medicala. Fiziologia pavlovista contibuie in mare masura la intelegerea efectelor exercitiilor fizice si la aplicarea corecta a gimnasticii medicale. Cel mai insemnat progres pe care secolul XX l-a marcat in kinetoterepie sunt metodele de facilitare neuro-musculara, de care raman legate pentru totdeauna nume ca acel al lui Kabat, Knott, Vos, Bobath, Rood, Stokmeyer, Brunnstrom etc. Aceste tehnici, nu numai ca au patruns in intimitatea neurofiziologiei miscarii, dar din punct de verdere practic au pus bazele unei kinetoterapii complet noi, cu largi perspective de dezvoltare. Aceasta dezvoltare se materializeaza prin aparitia metodelor de bio-feed-back, a metodei "conditionarii operationale", a tehnicilor bazate pe componenta motivationala a sistemului motor sau pe efectul tranchilizant al exercitiului fizic.

In ultimii 10-20 ani au mai fost aparitii spectaculoase, acesti ani au reprezentat un progres incontestabil in problemele teoretice de baza ale miscarii, contractiei musculare, controlului motor ca si asupra activitatii aerobice cu urmari induse de aceasta asupra organismului.

In 1922 a luat fiinta, la Bucuresti, Oficiul si Institutul National de Educatie Fizica, care mai tarziu s-a transformat in Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport ( ANEFS ). In cadrul acestui institut s-a constituit, pentru prima data in tara noastra ca disciplina de predare "gimnastica medicala".

Perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial a intrerupt vremelnic procesul de formare a cadrelor de acest profil, insa va atesta, in mod incontestabil kinetoterapia in recuperaea deficientilor motori. In 1948, Academia nationala de educatie fizica se transforma in Institutul de cultura fizica, iar catedra de gimnastica medicala devine catedra de cultura fizica medicala.

In momentul de fata, problemele de recuperare sunt preluate de reteaua Ministerului Sanatatii, incadrandu-se in contextul general al existentei medicale din tara noastra, adica de accesibilitate, gratuitate si inalta calificare. Kinetoterapia constituie astazi principalul mijloc specific al recuperarii medicale, ea a acumulat in decursul timpului un bogat continut tehnic si metodic. Ca si celelalte ramuri ale gimnasticii, exercitiul fizic constituie elementul de baza sau unitatea sa functionala.

Iata deci ca istoricul kinetoterapiei se scrie mereu, de milenii si se va scrie cu siguranta si in viitor, pentru ca "miscarea este viata".

I. 3. Precizarea notiunilor intalnite in titlul lucrarii Mèzières considera ca lordoza este originea tuturor deviatiilor vertebrate. I. 3. 1. Prin lordoza se intelege fie o exagerare a unei curburi orientata cu convexitatea orientata anterior, fie instalarea unei asemenea curburi pe un segment de coloana ce apartinea unei curburi orientata in conditii normale, in sens invers (la spatele cu inversiuni de curburi). I. 3. 2. Clasificarea lordozelor

Lordoza se poate considera tipica, atunci cand localizarea ei se afla la nivelul coloanei lombare sau cervicale si atipica daca se afla la nivel dorsal. Trebuie tinut cont ca in aceasta situatie bazinul este totdeauna basculat inainte, in anteversie, iar abdomenul proiemina anterior.

Din punct de vedere al cauzelor care conduc la instalarea lordozelor, se deosebesc doua grupe distincte:

functionale;

► patologice.

Lodozele fuctionale 

Lordozele functionale la fel ca oricare deficienta de tip functional, exclud cauzele determinate. Existenta lor se justifica, in primul rand prin lipsa unui control postural cat si prin permanentizarea unei atitudini vicioase, impuse de catre acrtivitatea profesionala. In aceasta categorie se descriu urmatoarele forme: Lordoza habituala sau de obisnuinta - specifica varstelor tinere, se contureaza inca de la prescolari, dar se consolideaza abia spre pubertate. Lipsa de control asupra atitudinii corecte a corpului conduce la distensia peretelui abdominal si implicit la anteversia bazinului. Gravitatea acestei forme este cat se poate de redusa, deoarece pozitia sezand a elevului, in scoala si acasa, este corectiva pentru curbura lombara, impiedicand fixarea acesteia in pozitia vicioasa. Lordoza profesionala - se atribuie profesiilor care obliga la o extensie permanenta a trunchiului (zidarii tencuitori spre exemplu) sau la o pozitie impusa, in care bazinul se mentine basculat anterior (balerinele). Gravitatea lor este redusa, instalarea lor putand fi limitata prin exercitii preventive, care sa vizeze miscarea in sens opus. Lordozele compensatorii - se instaleaza in mod secundar unei cifoze dorsale primare. Subordonata evolutiei cifozei, mecanismul ei de instalare are drept scop echilibrarea coloanei prin diminuarea incurbarii primare pe seama celei secundare. Datorita acestui fapt nici corectarea ei nu ridica probleme deosebite, apreciindu-se a fi facila si accesibila.

Lordozele patologice

Din punct de vedere etiologic, aceasta se instaleaza consecutiv unei procese morbide localizate atat la nivelul sistemului osteoligamentar, cat si mai ales la nivelul musculaturii de fixare a bazinului. Nefiind prea variata, etiologia lordozelor evidentiaza forme putine la numar , dar care, in schimb sunt destul de frecvent intalnite. Lordoza congenitala - se remarca printr-o serie de malformatii ale vertebrelor si ale articulatiilor aferente lor. Cel mai frecvent se citeaza anomalia de osificare a arcului posterior al vertebrei L5, fapt ce favorizeaza alunecarea inainte a acestuia, fata de vertebra subjacenta S1. Acest fenomen glisant este cunoscut sub numele de spondilolisteza. Deplasarea inainte a vertebrei L5, deplaseaza , implicit, in ceeasi directie si centrul de greutate al trunchiului, care se va putea reechilibra numai cu pretul unei lordoze accentuate, in care radiografia va evidentia un sacrum aproape orizontalozat. Lordoza paralitica - se intalneste atunci cand raportul de forte ce exista intre grupele musculare, care sustin si fixeaza bazinul, se perturba, consecutiv unui proces degerativ ce afecteaza muschii retroversi ai bazinului. Evolutia acestor lordoze este accelerata si de faptul ca muschii anteversori ai bazinului, scapati de actiunea antagonistilor retroversi, isi cresc in mod considerabil tonusul, realizand adevarate stari de contractura. Corectarea acestor lordoze este mai mult decat dificila, exercitiile fizice incercand recuperarea pe seama hipertrofiei capitolului muscular restant, adica neafectat de paralizie. Tratamentul va imbraca un caracter complex, medicamentos si fizioterapic, vizand aproape in egala masura si combaterea retractiei muschilor sanatosi. Lordoza prin luxatia congenitala de sold - este consecinta dezechilibrarii bazinului prin migrarea capului femural intr-o zona situata in spatele cavitatii cotiloide. Aceasta forma de lordoza, mai evidenta cand luxatia este bilaterala, se recunoaste si caracterul mersului, care este mai leganat (cu mare balans lateral). Exercitiul fizic folosit in scop corectiv nu are decat o valoare modesta, aproape iluzorie si ca numai rezolvarea chirurgicala a luxatiei poate aduce corectia lordozei. Lordoza rahitica - este descrisa ca o entitate clinica aparte. Rahitismul ofera una dintre putinele situatii, in care evolutia curburilor dorsale si lombare nu se face in primar si secundar, ci in reala concomitenta. Din acest punct de vedere, se poate vorbi mai curand despre o cifo-lordoza rahitica, decat despre o lordoza primara de natura rahitica. Acceptand acest punct de vedere, se ridica in mod inevitabil intrebarea, daca mai poate fi admisa existenta cifozei rahitice independent de coexistenta sa cu lordoza. Practica a demonstrat, insa ca in timp ce cifozei rahitice i se poate atribui calificativul de primar, lordoza rahitica este totdeauna compensata dorsal sau are si o alta etiologie asociata. Ca si in cazul cifozelor, diagnosticul lordozelor trebuie sa se sprijine pe date cu valoare obiectiva. Acestea vor permite examinatorului, in orice moment, sa poata raporta valorile obtinute, pe de o parte la un etalon considerat normal, iar pe de alta parte la eventualele date inregistrate anterior. Numai in acest fel se va putea obtine o idee clara si precisa asupra evolutiei pe carea avut-o in timp lordoza. Lordoza inscriindu-se in cadrul deficientelor in plan sagital, va avea ca etalon de comparatie aceleasi valori de curbura ca si cifoza (fig. 2) .

Fig. 1

Fig. 2

Postura corecta a corpului Lordoza lombara (dupa "Reeducarea functionala in afectiunile coloanei vertebrale" de D-tru Dumitru)

Din punct de vedere al formei pe care curbura lordozei o imbraca, se descriu 3 tipuri: scurta, mijlocie si lunga. Lordoza scurta se poate intalni mai frecvent in doua situatii. Prima se refera la compensarea lombara a unei cifoze lungi si are, in consecinta, un caracter functional, fara modificari structurale. Cea de a doua se intalneste in sacralizarea vertebrei L5, fapt care limiteaza suportul mobilitatii lombare de la cinci la numai patru vertebre. Apare evident ca amplitudinea incurburii se va scurta, cu pretul, insa, al adancirii sale. Deci o lordoza scurta va fi totdeauna dublata de o cifoza lunga, mecanismul instalarii acesteia din urma incadrandu-se, de asemenea, in limitele relatiilor functionale dintre curburi. Lordoza mijlocie, considerata si tipica, se inscrie pe un segment cuprins intre ultima vertebra dorsala si prima vertebra sacrata. Lordoza lunga, asa dupa cum si numele o arata, presupune un segment de coloana ce depaseste limitele lordozei obisnuite. Doua sunt cauzele mai frecvente care conduc la aceasta situatie. Prima dintre ele este de natura functionala, compensatorie si aduce in discutie cifoza scurta, care in mod inevitabil, nu-si poate gasi alta posibilitate de echilibrare decat printr-o lordoza lunga. A doua cauza a lordozei lungi este reprezentata de catre lombalizare, intelegand prin aceasta situatia in care prima vertebra sacrata nu face corp comun cu blocul osos sacrat, alungit, in cosecinta, cu inca o vertebra segmentul coloanei lombare (dupa "Curs de cultura fizica medicala", de dr. Tiberiu Vlad). Lordoza, este o deficienta fizica a coloanei vertebrale care poate compensa in timp cu o cifoza dorsala, determinand cifo-lordoza.

I. 3. 3. Tratamentul corectiv al lordozei trebuie sa asigure, inainte de toate, o coloana cat mai putin rigida si cu o mobilitate cat mai apropiata de normal pentru a fi redresata mai usor.  Programul kinetoterapeutic ce se adreseaza corectarii lordozei va urmari inlaturarea cauzelor ce au produc aceasta tulburare de statica vertebrala, dupa care se va trece la redresarea bazinului si la echilibrarea trunchiului la noua pozitie. Din punct de vedere tehnic si metodic, corectarea acestei deficiente de coloana, alaturi de folosirea pozitiilor corective si hipercorective, se fundamenteaza pe exercitii cu caracter dinamic. Alaturi de exercitiile libere se utilizeaza exercitii la aparate, precum si folosirea obiectelor portabile si elemente din sport. Dar nu sunt de neglijat exercitiile de intindere musculara de tip streatching, pentru musculatura hipertrofica ce dezechilibreaza pozitia bazinului. In cadrul programelor de recuperare functionala se mai folosesc mijloace asociate: masaj, fizioterapie (electroterapie), hidrokinetoterapie, folosirea lombostatului la nevoie (cand sunt dureri). De asemeni nu este de neglijat nici kinetoprofilaxia si aici referindu-ne la doua aspecte: kinetoprofilaxia primara, de prevenire a tulburarilor de postura; si kinetoprofilaxia secundara ce cauta sa indeparteze complicatiile acestei afectiuni. In acest sens se stie ca in tarile occidentale exista o serie de programe imprumutate si de noi, cum al fi "scoala spatelui", prin care pacientii sunt invatati cum sa traiasca si sa-si desfasoare activitatea profesionala in conditii de risc minim. I. 4. Studiul critic al literaturii de specialitate

In literatura de specialitate sunt prezentate actiunile binefacatoare ale exercitiilor fizice practicate inca de la popoarele antice. Forma si continutul exercitiului fizic in cadrul programelor de recuperare medicala, s-au schimbat continuu, ajungandu-se la cele mai eficiente metodologii de tratament a multitudinilor probleme legate de boala. Daca la inceputurile practicarii exercitiilor fizice se cunosteau numai efectele profilactice si terapeutice, acestea constituind bazele programelor de lucru kinetic, astazi Kinetoterapia ca parte integranta a "medicinii a treia" are de colaborat cu celelalte discipline la nivelul performantelor specialistilor la care s-a ajuns. Se cunoaste faptul ca primele circuite de recuperare medicala apar dupa cel de-al II - lea razboi mondial, tatal medicinii fizice fiind Frank H. Krusen. Krusen scoate in evidenta ca pregatirea cadrelor de recuperare medicala, trebuie sa devina o specialitate pentru a se putea aprecia corect disfunctionalitatea si aplicarea tratamentelor complexe, in vederea refacerii la maxim a capacitatii functionale pierdute. In aceasta epoca cand abunda mijloacele de diagnostic si tehnici operatorii noi, cum ar fi replantarea mainii, protezarile, etc, rolul kinetoterapiei este mult mai importanta pentru a face programe adecvate fiecarei disfunctionalitati in parte sau de preventie. Literatura de specialitate prin noi aparitii da posibilitatea viitorilor practicieni sa se informeze, pentru a face programe creative, active colaborarand cu toti specialistii implicati in recuperarea functionala.

I. 5. Particularitati specifice domeniului ce va fi influentat

I. 5.1 Coloana vertebrala

Coloana vertebrala este elementul esential de sustinere. Ea dispune de un mare grad de mobilitate. Aceasta mobilitate intereseaza articulatiile intervertebrale, avand amplitudine variabila de la regiune la regiune. Fiind sediul axului nervos, toate afectiunile rahisului risca sa prezinte semne nervoase. Curburile coloanei vertebrale au aparut ca adaptare la ortostatism. Curbura toracala o gasim la noul nascut, curbura cervicala apare cand copilul ia pozitia sezand, iar cea lombara odata cu mersul. Acum apar solicitarile muschilor flexori si extensori ai rahisului pentru sustinerea echilibrului. Ca orice corp din natura, si corpul omenesc este supus fortei gravitationale, centrul de gravitatie fiind punctul unde se aplica aceasta forta. La omul cu o tinuta normala si in pozitia de ortostatism, centrul de gravitatie al corpului se gaseste la mijlocul micului bazin, cam la nivelul vertebrei a treia sacrala, la marginea ei superioara (dupa Braun si Fischer), dar corpul omenesc nu este perfect si exista o multitudine de tipuri morfologice.

Omul in pozitie verticala trebuie sa-si mentina piesele coloanei vertebrale si linia de gravitatie in poligonul de sustinere (fig.3). Echilibrul nu inseamna insa lipsa oricarei miscari, caci fara a interveni o forta exterioara care sa-l strice, omul se misca in permanenta chiar si numai datorita respiratiei.

Fig.3. Sectiune medio-sagitala prin coloana vertebrala. 1. canalul vertebral. 2. procesul spinos. 3. gaura intervertebrala. 4. canalul sacrat. 5. coccigele. 6. sacrul. 7. coloana lombara. 8. coloana toracica. 9. coloana cervicala. (V. Papilian, 2003)

Omul este in echilibru (fig. 4) cand oscilatiile liniei de gravitatie se produc in interiorul poligonului de sustinere, poligon dat de suprafetele talpilor. Daca linia iese din poligonul de sustinere, sunt necesare manevre de reechilibrare care cer multa cheltuiala de energie prin miscari active din segmentele corpului.

Fig. 4. Pozitia

verticala si baza de sustinere.

(dupa D. Dumitru, 1984)

La copilul mic care invata sa mearga, manevrele de reechilibrare se realizeaza prin flexia genunchilor si departarea picioarelor. Pe masura invatarii unei pozitii mai economice si mai sigure, reechilibrarea se face prin intermediul coloanei vertebrale, ceea ce permite intinderea picioarelor si ridicarea centrului de gravitatie, precum si o apropiere a picioarelor care erau departate si deci o micsorare a bazei de sprijin. Flexia coapsei dispare, fixand curbura lombara prin tractiunea muschiului psoas-iliac.

Dezechilibrarile posterioare vor fi corijate prin avansarea capului, in timp ce dezechilibrarea anterioara va fi corectata prin hiperlordozarea lombara; dezechilibrarile laterale, se reduc prin miscari din sold si departarea bratului sau inclinari laterale de partea opusa.

I. 5. 2. Muschii coloanei vertebrale

Coloana este mentinuta de muschii spinali poliarticulari care, pornind de la sacru si iliac, merg pana la occipital. Sunt astfel dispusi incat formeaza un trunchi lombar care se subtiaza pe masura ce se apropie de torace si un altul cervical care se subtiaza de asemenea, coborand spre torace, rezultand din aceasta o comasare a muschilor spinali in zonele lordotice (lombar si cervical).

Masa musculara lombara are in special un rol static, iar cea cervicala asigura si mobilitatea capului si mentinerea privirii pe orizontala.

Miscarile coloanei vertebrale sunt:

v    flexia,

v    extensia,

v    inclinarile laterale,

v    rotatia,

v    circumductia, miscari ce sunt executate de un mare numar de muschi situati atat pe coloana vertebrala, cat si pe bazin si pe cap.

Muschii extensori ai coloanei sunt asezati pe partea dorsala a coloanei, in santurile vertebrale, fixati intre apofizele spinoase si cele transverse.

Folosind sistematizarea lui Braus enumeram patru sisteme importante de muschi:

Ø     sistemul interspinos este format din muschi scurti, situati in regiunea cervicala si lombara, cu insertii pe apofizele spinoase. Fac extensia coloanei cervicale si lombare, iar cand se contracta numai de o parte fac si inclinarea laterala a coloanei;

Ø     sistemul intertransvers este format tot din muschi scurti, prezenti tot in cele doua regiuni, cervicala si lombara, cu insertii intre apofizele transverse ale vertebrelor din aceste regiuni. Fac pe langa extensia coloanei si inclinarea laterala de partea contractiei;

Ø     sistemul transverso - spinos este format din muschi fusiformi, dispusi de-a lungul intregii coloane in santurile vertebrale. Au o insertie pe apofizele transverse ale vertebrelor apoi merg oblic in sus si se insera pe apofizele spinoase ale vertebrelor superioare. Acest grup de muschi se imparte la randul lui in:

rotatori interni cu insertii pe apofiza spinoasa a urmatoarei vertebre superioare;

rotatori lungi la care insertia se face peste o vertebra;

multifizi, cu mai multe tendoane, care se insera pe apofiza spinoasa a vertebrei superioare, dar sarind peste 2-3 vertebre. Muschii sistemului transverso - spinos fac in afara extensiei coloanei si rotatia de partea opusa contractiei.

Ø     sistemul spino - transvers il gasim in regiunea cervicala. Acesti muschi se fixeaza de apofizele spinoase cervicale si de primele toracale apoi merg oblic in sus, pentru a se fixa cu celalalt capat de apofizele transverse cervicale si de osul occipital. Fac extensia capului, dar si rotatia de aceeasi parte cu muschii care se contracta.

Muschii flexori ai coloanei vertebrale, situati pe partea anterioara a trunchiului si gatului, sunt urmatorii:

- sterno-cleido-mastoidianul. Acest muschi este flexor al capului pe gat si al gatului pe torace cand se contracta bilateral. Cand contractia este numai de o parte, flexeaza capul, il inclina de aceeasi parte si-l roteaza de partea opusa;

lungul gatului, fixat intre atlas si vertebra a 3-a toracala, flexeaza coloana cervicala;

dreptul abdominal este un muschi lat, situat simetric de o parte si de alta a liniei albe. Are o insertie pe cartilajul costal al vertebrelor 5, 6, 7 si pe apendicele xifoid, iar cealalta insertie, jos pe pubis si simfiza pubiana. Este un muschi fragmentat in 3 - 4 parti cu tendoane intre ele, ceea ce ii dau o mare forta de contractie. Face flexia trunchiului, tragand de coaste, cand ia punct fix pe bazin si retroversia bazinului cand ia punct fix pe coaste, dar numai in pozitiile culcat pe spate sau lateral. Are si un rol in presa abdominala;  - oblicul mare (extern) al abdomenului are insertiile pe ultimele 7-8 coaste si pe coxal. Este flexor al trunchiului, dar cand se contracta numai de o parte, pe langa flexie mai face si rotatia trunchiului de partea opusa. Cand ia punct fix pe coxal, cu trunchiul fixat la verticala, coboara coastele ajutand la expiratie;

- oblicul mic (intern) al abdomenului are fibrele orientate invers decat oblicul extern si este situat mai profund sub acesta. Originea sa este pe creasta iliaca si ligamentul inghinal, apoi fibrele merg spre torace unde se insera pe fata interna a ultimelor coaste si pe linia alba, prin intermediul unei aponevroze. Cand ia punct fix pe bazin coboara coastele si flecteaza trunchiul, iar cand se contracta numai deoparte roteaza trunchiul de partea contractiei si bazinul de partea opusa. Cand ia punct fix pe torace ridica bazinul;

transversul este situat cel mai profund fata de ceilalti muschi abdominali. Actiunea sa principala este de presa a abdomenului, determinand cresterea presiunii intraabdominale, ceea ce ajuta la expiratia fortata (tuse, stranut), la defecatie si mictiune;

psoasul - iliac este format din doi muschi, psoasul si iliacul. Primul se insera pe discurile intervertebrale, pornind de la al 12-lea disc toracal pana la ultimul lombar. Muschiul iliac se insera pe creasta iliaca si cele doua spine iliace anterioare. Insertia inferioara a ambilor muschi este pe trohanterul mic al femurului. Psoasul-iliac este flexor al coapsei pe bazin si rotator extern al coapsei cand ia punct fix pe coloana si bazin si, invers, face flexia coloanei si a bazinului, cand ia punct fix pe femur;

scalenii anterior, mijlociu, posterior au insertii pe apofizele transverse ale vertebrelor 2 - 7 cervicale si pe primele doua coaste. Cand iau punct fix pe coloana cervicala sunt muschi inspiratori si invers, fac flexia coloanei cervicale, cand punctul fix este pe coaste. Cand se contracta numai de o parte, inclina lateral coloana cervicala si o roteaza de partea opusa.

Muschii flexori laterali ai coloanei. La cei prezentati ca fiind si flexori ai coloanei se mai adauga:

- marele drept posterior al capului. Acest muschi, pe langa extensie si rotatie, face si inclinarea laterala a capului de partea contractiei;

- oblicul superior al capului este extensor si flexor lateral al capului;

- supracostalii, cu insertii pe apofizele transverse si pe coaste, fac extensia coloanei dorsale, cand se contracta bilateral si ajuta inspiratia si inclina lateral coloana, cand se contracta de o parte;

- ridicatorul scapulei il gasim inserat intre apofizele transverse ale vertebrelor coloanei cervicale 1 - 4, 5 si pe marginea spinei omoplatului. Cand ia punct fix pe scapula face extensia coloanei cervicale sau inclinarea laterala a gatului si capului. Cand ia punct fix pe coloana cervicala ridica si basculeaza scapula;

- ilio-costalul merge de la sacru pana la vertebra a 3-a cervicala, fixandu-se de apofizele transverse. Face extensia coloanei si flexia laterala, cand se contracta pe o parte.

Muschii rotatori ai coloanei vertebrale au fost prezentati odata cu descrierea muschilor care fac celelalte miscari.

I. 5. 3. Curburile coloanei vertebrale

Coloana vertebrala prezinta in plan sagital patru curburi alternative, fiecare cu maximum de curbura astfel:

curbura cervicala, cu convexitatea ventrala, are maximum de curbura, la nivelul vertebrelor 6 - 7 cervicale;

curbura dorsala, cu convexitatea dorsala, are maximum de curbura la nivelul vertebrelor 5 - 6 toracale;

curbura lombara, cu convexitatea ventrala, are maximum de curbura la nivelul vertebrelor 3 - 4 lombare;

curbura pelviana, cu convexitatea dorsala, are maximum de curbura la nivelul vertebrelor 3 - 4 sacrate.

In plan frontal apare o usoara curbura la nivelul vertebrelor 3 - 4 toracale, cu convexitatea spre dreapta, explicata prin faptul ca crosa aortei se sprijina pe aceasta curbura.

Toate aceste curburi normale, in afara rolului de sustinere, dau o elasticitate coloanei in cazul socurilor, amortizandu-le.

Delmas a sistematizat diferitele curburi in felul urmator:

n     curburi accentuate, in cazul unui sacru foarte mobil;

n     curburi sterse, in cazul unui sacru putin mobil;

n     curburi medii, intermediare celor descrise anterior.

Tot Delmas a aratat ca exista modificari ale curburilor vertebrale in urmatoarele cazuri: folosirea incaltamintei cu toc inalt, pozitia obisnuita a individului, la rasa negroida curburile sunt mai putin accentuate, femeile au curburile mai pronuntate datorita inclinarii mai mari a bazinului.

Curburile normale ale coloanei vertebrale sunt rezultatul turtirii usoare a discului posterior in regiunea cervicala si lombara si a turtirii usoare a corpului vertebral anterior in regiunea dorsala (Lappiere). Acest lucru explica dificultatea cu care se corecteaza cifoza dorsala.

I.5.4. Miscarile coloanei vertebrale

Coloana vertebrala permite miscari in toate planurile. Miscarile de  flexie-extensie si de inclinari laterale, se fac cu pensarea discului in partea in care se face miscarea. In flexie discul bombeaza spre canalul rahidian, iar gaurile de conjugare isi maresc diametrul. In miscarea de extensie a coloanei vertebrale, discul este bombat inainte, sub ligamentul anterior, iar diametrul gaurilor de conjugare se micsoreaza si apasa pe radacinile nervilor rahidieni.

Modificarile cele mai mari in forma discurilor le intalnim in regiunile cu mobilitatea cea mai mare (cervicala si lombara) si tot aici se produc mai des herniile de disc. Putem trage concluzia ca mobilitatea mare si modificarile mari in forma discului predispun la hernii discale.

Mobilitatea coloanei vertebrale, este mai mare, dupa cum am vazut, in regiunea cervicala si lombara, redusa in cea dorsala si absenta in regiunea sacrala.

Pentru cercetarea mobilitatii vom examina separat regiunea cervicala si cea dorso-lombara.

In regiunea cervicala:

- flexia capului de 70, pana ce barbia atinge sternul;

- extensia de 60, prin accentuarea lordozei cervicale;

- rotarea de 80 a capului de fiecare parte, pana ce barbia atinge umarul ;

- inclinarea laterala de 60 a capului de fiecare parte, pana ce urechea atinge umarul.

In regiunea dorso-lombara este mai dificil de masurat flexia si extensia. Un calcul corect se poate obtine numai prin clisee radiologice. Cu aproximatie se pot da urmatoarele valori:

- flexia cca 60 si extensia cca 30, dintre care 1/3 in regiunea dorsala si 2/3 in regiunea lombara;

- rotarea 75, 1/3 in regiunea dorsala si 2/3 in regiunea lombara. Se obtine prin calcularea unghiului dintre linia umerilor si linia bazinului;

- inclinarea laterala 70, 1/2 in regiunea dorsala si 1/2 in regiunea lombara (fig. 5). Dupa Lappiere, miscarile sunt in functie de:

- forma corpurilor vertebrale;

- indicele discului vertebral, care cu cat este mai mic permite o mobilitate mai mare;

- forma si orientarea apofizelor articulare;

- inclinarea apofizelor spinoase.

Regiunea cervicala este cea mai mobila, datorita formei platourilor vertebrale care favorizeaza miscarile de flexie - extensie.

Forma suprafetelor articulatiilor apofizare permite miscarea de torsiune - inclinare laterala. Apofizele spinoase, putin inclinate, permit miscarea ampla de extensie.

Regiunea toracala este mai putin mobila. Corpul vertebral turtit inainte limiteaza extensia. Suprafetele apofizelor articulare, prin inclinarea lor permit indoirea laterala si extensia. Apofizele spinoase, lungi si inclinate in jos, reduc extensia. In plus, cutia toracica si coastele limiteaza miscarile.

Regiunea lombara permite flexia - extensia, iar inclinarea laterala si rotatia sunt mai reduse. Suprafetele apofizelor articulare permit flexia - extensia si nu rotatia ce s-ar putea face numai prin alunecarea suprafetelor

articulare care nu adera perfect.

Regiunea sacro-coccigiana permite flexia si extensia coccisului.

Fig. 5.

Gradele de mobilitate in miscarea de inclinare laterala a trunchiului

I. 5. 5. Teorii ce demonstreaza accentuarea curburii lombare si aparitia lordozei

Lordoza este o deviatie a coloanei vertebrale in plan sagital cu convexitatea anterioara, prin accentuarea curburilor fiziologice. Gatul si capul raman pe verticala sau se inclina inainte, pentru a compensa curbura lordotica cervicala. In regiunea lombara bazinul prezinta o anteversie accentuata tinzand sa se culce pe orizontala. Abdomenul proemina, iar membrele inferioare sunt intinse din genunchi sau cu genunchii in hiperextensie (genu recurvatum). Cu timpul, hiperlordoza va avea repercusiuni asupra apofizelor spinoase la care se vor produce leziuni de uzura (sindromul Baastrup).

Lordoza se intalneste mai des la gimnaste, inotatoare, gravide, persoane supraponderale (obeze), la balerine (din cauza mersului pe varfuri); la persoanele care poarta incaltaminte cu tocuri inalte se produce un dezechilibru spre inainte ce se compenseaza prin inclinarea trunchiului inapoi cu incurbare lombara.

Anumite afectiuni se insotesc de lordoza: luxatia congenitala de sold bilaterala, spondilolistezisul si miopatiile prin lezarea muschilor fesieri.

Devine patologica, cand curbura lordotica fiziologica este depasita ca amplitudine, sau cand este localizata, in regiunea dorsala.

Dupa Vandervael, statiunea la verticala accentueaza curburile fiziologice ale coloanei, scurtand spinalii, ei fiind muschi care lordozeaza si nu greutatea corpului si slabiciunea extensorilor. Tot el sustine ca o alta cauza care determina compensari lordotice ar fi mobilitatea redusa in miscarea de abductie a membrelor: 45 pentru articulatia coxo-femurala si 90 pentru articulatia scapulo-humerala, iar depasirea acestor limite se face prin lordozare.

Dupa Mezieres, lordoza este la originea tuturor devierilor coloanei vertebrale, deoarece omul prin ridicarea sa la verticala, de la pozitia de patruped si prin miscarile membrelor, pornind de la o amplitudine medie, nu face altceva decat sa accentueze lordozele fiziologice. Prin ridicarea la verticala corpul trebuie sa-si gaseasca un echilibru care nu se realizeaza atat prin contractia muschilor posteriori, care ar fi antagonistii greutatii ce trage corpul inainte, ci prin deplasarea maselor - abdomenul inainte (lordoza lombara), spatele inapoi (cifoza dorsala), capul inainte (lordoza cervicala), pentru a-si crea un mare poligon de sustinere in care sa cada centrul de gravitatie. In felul acesta, greutatea n-ar avea o actiune asupra pozitiei verticale (care nu este niciodata verticala), caci pentru mentinerea ei nu este nevoie de efort muscular, insa pentru o mai mare stabilitate a corpului in aceasta pozitie este nevoie de compensari lordotice.

Pe de alta parte, miscarile de proiectie anterioara a bratelor si de extensie a coapselor peste o anumita limita, nu se pot face decat cu compensare lordotica.

Muschii spinali, extensori ai coloanei vertebrale, am vazut ca produc lordoza si in compensare cifoza. Ei mai au si o actiune de rotatori si flexori laterali (sistemul transverso-spinos) ai coloanei si deci pot contribui si la formarea scoliozei, de unde rezulta ca la originea deviatiilor coloanei nu sunt decat lordozele.

S-a constatat ca spatiul popliteu al membrelor inferioare ar fi o a treia concavitate posterioara impreuna cu celelalte doua, lombara si cervicala. Incercand sa intindem picioarele din genunchi, din pozitia sezand, acest lucru nu este posibil decat prin stergerea curburii lordotice mai ales cea lombara si invers, cautand sa redresam curbura lombara aceasta nu se poate face decat indoind usor picioarele din genunchi.

Tot Mezieres a constatat ca lordoza este insotita si de o rotare interna a membrelor inferioare si superioare.

Se poate spune ca muschiul diafragm (fig. 6), in afara actiunii sale in respiratie, este un muschi lordozant, daca tinem seama de insertiile lui pe vertebrele 2, 3 si chiar 4 lombare, insertii care sunt comune cu cele ale psoasului-iliac (D12 - L5). Blocand respiratia si imobilizand insertiile diafragmului si in acelasi timp pe cele ale psoasului, fixam lordoza, dam punct fix spinalilor (de asemenea lordozanti), ceea ce va antrena reducerea miscarilor respiratorii. Deci muschiul diafragm contribuie la lordozare cand se blocheaza in inspiratie pe timpul efortului. Delmas si Vandervael au ajuns la concluzia ca muschii fesieri n-ar avea rol in echilibrarea bazinului, demonstrand aceasta prin faptul ca omul poate sta la verticala avand acesti muschi relaxati sau paralizati ca in cazul miopatiei. Pe de alta parte, Balland sustine ca bazinul este fixat in pozitie din antagonismul psoasului si fesierilor, abdominalii neparticipand la statica bazinului.

Fig.6. Insertiile muschiului diafragm pe coloana vertebrala

Facand un rezumat al tuturor acestor teorii vom arata ca accentuarea curburii lordotice prin anteversia bazinului este posibila in cazurile urmatoare:

- atonia abdominalilor, in special a dreptului abdominal. Viscerele nesustinute anterior trag de coloana lombara, de care sunt fixate si abdomenul proemina;

- astenia generala, continua sau ocazionala lipseste individul de tonusul necesar posturii, lasandu-se apasat de greutatea corpului, sustinut, se poate spune, numai in ligamente fara participarea continua a musculaturii erectoare;

- atonia cvadricepsului care determina o flexie a genunchilor prin relaxarea ischio-gambierilor;

- rotatorii externi ai membrelor superioare si inferioare hipotonici contribuie la accentuarea lordozelor cervicala si lombara (Mezieres). Acesti muschi sunt corectori;

- hipertonia psoasului-iliac, muschi lordozant, in detrimentul muschilor abdominali si fesieri care sunt corectori;

- folosirea incorecta a respiratiei diafragmatice care poate contribui la lordozare;

- muschii spinali (cervicali si lombari), hipertonici sunt scurtati ( dupa "Reeducarea functionala in afectiunile coloanei vertebrale" , de D-tru Dumitru)

CAP. II. Ipoteza, scop, sarcini

II. 1. Motivatia cercetarii

Lordoza este una dintre deficientele coloanei vertebrale des intalnite in salile de kinetoterapie, care netratata la timp poate genera alte afectiuni: cifoze, algii vertebrale, afectiuni discale, care pot perturba activitatile cotidiene.  Acesti pacienti beneficiaza de un tratament complex efectuat in ambulatoriu pe o perioada mai lunga de timp, cheia de bolta a acestuia constituind-o triada masofiziokinetoterapie, ceea ce ne-a permis o buna urmarire a cazuisticii. Prin prezenta lucrare am urmarit efectuarea unor programe speciale, ca cel Williams de asuplizare a coloanei vertebrale, a celui de tonifiere a musculaturii abdominale si fesiere, precum si cel de kinetoprofilaxie denumit "school back", care mi-a oferit posibilitatea de verificare a efectelor prin teste obiective.

II. 2. Ipotezele cercetarii

Lucrarea de fata isi propune sa argumenteze urmatoarele ipoteze: - daca kinetoterapia prin mijloacele si metodele selectate reusesc sa corecteze sau sa stopeze avansarea lordozei;

- daca examinarea somatoscopica efectuata precoce de medicul de familie sau alte cadre de specialitate printre care si kinetoterpeuti, ar putea contribui la reducerea numarului de cazuri cu lordoza, prin trimiterea precoce a acestora in serviciile de specialitate;

- in ce masura kinetoprofilaxia reuseste sa opreasca aparitia si agravarea acestei deficiente cu repercusiuni asupra sanatatii omului; - daca exista o diferenta a rezultatelor in urma aplicarii tratamentului recuperator intre pacientii care colaboreaza activ si constiincios, respectand toate regulile impuse prin tratamentul corectiv si cei care le neglijeaza. II. 3. Scopul si obiectivele studiului

Scopul acestei lucrari urmareste cunoasterea amanuntita a perturbarilor de postura la persoanele cu lordoza, intocmirea si aplicarea unor programe de recuperare medicala ce tin cont de cauzele acestora si studierea modalitatilor de prevenire si combatere a complicatiilor acestei afectiuni. Luand in considerare cele de mai sus, obiectivele cercetarii au fost: 1. Identificarea si selectarea persoanelor cu lordoza; 2. Cunoasterea amanuntita a cauzelor ce au determinat deficienta pentru a putea fi inlaturate; 3. Selectarea mijloacelor complexe ale tratamentului recuperator prin: kinetoterapie, fizioterapie, masaj si sporturi adecvate corectiei; 4. Gasirea unor programe de kinetoterapie individualizate, flexibile, tinand cont de parametrii legati de varsta, pregatire fizica, perturbarile locale ale coloanei vertebrale si a altor segmente ale corpului, cauzatoare producerii lordozei; 5. Obisnuirea pacientilor de a-si constientiza postura corecta in cadrul activitatilor zilnice; 6. Aprecierea rezultatelor tratamentului recuperator prin masuratori si teste specifice. II. 4. Metode de cercetare utilizate in studiu

Pentru a desfasura o activitate corectiva in bune conditii, trebuie respectate anumite reguli:

cunostinte de specialitate deosebite a celui care va desfasura activitatea si experienta;

alegerea cadrului optim (locul ) in care se va desfasura actuvitatea;

informatii cu privire la pacientii respectivi.

Acestea se realizeaza prin:

a.        Metoda documentarii teoretice (istorica), care are ca obiectiv studierea anumitor publicatii.

In scopul culegerii cat mai multor informatii in legatura cu tema tratata, am consultat bibliografia anexata lucrarii, intocmind fise bibliografice al caror continut l-am folosit in lucrare sau l-am consultat ori de cate ori a fost necesar.

Din literatura de specialitate a reiesit si faptul ca frecventa lordozelor la copiii de varsta scolara este foarte mare. Cele mai fracvente cauze obiective care produc deformari ale corpului sunt rahitismul din perioada de sugar - copil, scaderea acuitatii unor analizatori, o serie de boli organice osteoarticulare, in perioada prepubertara si mai ales pubertara, datorita cresterii bruste in inaltime a corpului si in lungime a segmentelor, fara o dezvoltare corespunzatoare a musculaturii de sustinere, pot aparea unele deficiente fizice caracteristice.

Lordozele sunt frecvent intalnite atat in perioada de crestere si dezvoltare cat si in perioada adulta.

b. Metode anchetei (anamneza)

Metoda anchetei se ocupa cu obtinerea datelor, informatiilor necesare pentru cunoasterea subiectilor in dinamica evolutiei lor, a conditiilor care au generat afectiunea si sechelele aferente acesteia, pentru cunoasterea elementelor de genetica de pot da, pe baza corelatiilor, un tablou cat mai complex asupra aspectelor obiective si subiective legate de subiecti si perspectiva evolutiei acestora in timp.

c. Metoda studiului individual privind cazuistica.

S-a desfasurat pe baza consultarii fiselor de observatii ale subiectilor din cadrul cabinetului de kinetoterapie in care am facut practica (sala de kinetoterapie a Facultatii de Educatie Fizica si Sport si cabinetul de kinetoterapie de la Centrul Medical Nicolina, Iasi), a discutiilor purtate cu cadrul didactic specializat, cat si prezentarea de catre acesta a fiecarui caz in parte.

d. Metoda observatiei

Observatia, ca metoda de investigatie, reprezinta contemplarea intentionata a unui fenomen, obiect, proces sau document, in vederea cunoasterii stiintifice a acestuia, prin inregistrarea si prelucrarea datelor obtinute.

Cresterea normala, dezvoltarea fizica armonioasa a corpului copiilor, aspectul morfologic al acestora fac parte dintre cele mai importante preocupari ale specialistilor, atat de la noi din tara, cat si de pretutindeni determinate fiind fie de exigentele sporite ale vietii, fie de "acceleratia" proceselor morfologice ale corpului uman in epoca noastra.

Datorita unui numar mare de posturi lordotice la elevi, se preconizeaza ca in viitor vor fi prezenti si kinetoterapeuti care sa se ocupe de copiii care necesita program de corectare.

Profesorii au obligatia, concomitent cu indeplinirea celorlalte obligatii profesionale, sa vegheze si la sanatatea copiilor, sa depisteze, sa trieze, sa previna si sa ia masuri de corectare a eventualelor deficiente fizice, organice sau psihice ale elevilor.

e. Metoda inregistrarii, prelucrarii si reprezentarii grafice a datelor.

f. Metoda folosirii tehnicilor de inregistrare (fotografii).

II. 5.Teste si masuratori efectuate

In vederea precizarii diagnosticului vom face urmatoarele examinari si teste: - anamneza;

examenul somatoscopic;

examenul somatometric;

testing muscular;

teste specifice: proba Schber, proba "degete - sol";

- examinari radiologice. Anamneza - cuprinde date personale legate de varsta, sex, profesie, conditii de munca si de viata, date despre aparitia bolii, recidive si decizii terapeutice ce au fost efectate anterior. Somatoscopia - Cea mai simpla metoda cu care putem depista existenta unei deviatii vertebrale sau a oricarei indepartari de la tinuta corecta este somatoscopia. Aceasta consta in observarea vizuala a subiectului respectiv metoda somatoscopica se poate aprecia armonia in dezvoltare, se pot depista deficientele fizice ale organismului. Facand o inspectie globala vom observa: daca tinuta este corecta, daca este hipotona, cu tendinta la flexie la nivelul coloanei, soldurilor si genunchilor, sau daca este o tinuta rigida, cu curburile coloanei fiziologice mai sterse sau accentate.

In vederea examinarii prin aceasta metoda este necesara respectarea unor cerinte: pacientul dezbracat, in conditii bune de igiena; actiunea se desfasoara in conditii termice si de luminozitate bune; se procura cele necesare pentru examinare si inregistrarea aspectelor (fise personale sau caiet de evidenta, cadru antropometric, oglinda).

Examinarea se face in plan frontal si sagital, in repaus si in miscare (mers, alergare, diferite actiuni motrice specifice). Acolo unde este cazul, pentru o corecta evaluare se pot asocia examinarile radiologice si fotografice.

Interpretarea rezultatelor vizeaza:

pozitia capului si gatului (corecta sau inclinata: anterior, lateral);

pozitia umerilor si a claviculelor;

pozitia omoplatilor (simetria , inclinarea, proiectarea);

pozitia coloanei vertebrale (aspectul curburilor);

forma toracelui (simetria, aspectul cilindric, conic, globulos, in carena, ingust, plat, sechele ale rahitismului);

forma abdomenului (tonus, volum, dispozitia tesutului adipos);

pozitia bazinului (in plan sagital, anterior si posterior).

Pozitia capului si a gatului, cat si amploarea curburilor coloanei pot fi mai bine depistate din profil: lordoza cervicala, lordoza lombara, cifoza dorsala.

Din spate trebuie urmarita in primul rand pozitia coloanei vertebrale, care trebuie sa fie verticala, orice deviere laterala, cotandu-se a fi scolioza.

In atitudinile vicioase si cifozele structurale, umerii sunt adusi inainte, iar omoplatii sunt uneori "decolati", nu sunt bine aplicati pe torace. Sunt denumiti "omoplati in aripioare".

Privit din fata se poate observa pozitia umerilor (daca sunt denivelati sau adusi inainte) sau asimetria cavitatii toracice. Celelalte atitudini deficiente observabile din aceasta pozitie nu ne intereseaza in depistarea deficientelor coloanei vertebrale in plan sagital.

Pentru aprecierea masurii in care deviaza coloana vertebrala, daca se poate corecta sau cat este de rigida, vom cere pacientul sa corecteze voluntar atitudinea sa in fata oglinzii. Deviatiile functionale se pot corecta in foarte mare masura prin control voluntar, in timp ce deviatiile structurale sunt rigide.

Examenul antropometric este o metoda de examinare a cresterii si dezvoltarii fizice cu ajutorul masuratorilor facute asupra corpului omenesc. Astfel datele obtinute au valori cantitative si permit aprecieri exacte si comparative.

Somatometria este o metoda paraclinica obiectiva de evaluare a cresterii si dezvoltarii fizice si a starii de nutritie bazata pe masurarea unor repere si calcularea indicilor antropomorfi:

dimensiunile longitudinale (talia, bustul);

diametrele circulare (perimetrul toracic);

dimensiunile masei somatice (greutatea corporala).

Valorile greutatii se afla in corelatie cu valoarea taliei si compozitia corporala. De asemenea, valoarea bustului (lungimea) reflecta armonia corpului in corelatie cu valoarea taliei. Aceasta reprezinta 53 - 55% din valoarea taliei la fete si 52 - 54% la baieti.

Examinarea cu firul de plumb este o alta metoda care se foloseste in examenul coloanei vertebrale.

Pentru a urmari aceasta, palpam cu varful degetelor proiectia apofizelor spinoase pe piele si o insemnam cu un creion dermatograf. Asa vom avea desenata proiectia intregii coloane. In mod normal daca asezam capatul superior al acestuia pe protuberanta occipitala externa, firul va atinge sacrul in santul interfesier si va atinge coloana la nivelul celei de-a saptea vertebre dorsale ( D7 ). Lordoza cervicala are de obicei adancimea maxima la nivelul vertebrei C7, iar cea lombara la nivelul vertebrei L4. Valoarea acestei adancimi este la ambele nivele 25 - 35cm, iar suma lor 60cm. Daca capul este proiectat inainte nu putem aplica firul cu plumb pe protuberanta occipitala externa si atunci apropiem firul de coloana vertebrala pana cand aceasta ia contact cu punctul cel mai posterior al ei si din aceasta pozitie a firului masuram distantele maxime ale lordozei cervicale si lombare.

Privind din spate firul cu plumb ar trebui sa se suprapuna proiectiei pe tegumente a apofizelor spinoase ale intregii coloane. Daca firul cu plumb cade in santul interfesier, coloana este echilibrata.

Fig. 7.

Examinarea din profil a coloanei vertebrale

cu ajutorul firului de plumb

Testul Schber

Pe subiectul aflat in pozitie stand, se marcheaza cu o linie orizontala nivelul apofizei L5. O a doua linie paralela la prima, se marcheaza cu 10 cm. mai sus. Subiectului de examinat i se cere sa efrctueze o flexie maxima si in aceste conditii se masoara distanta dintre cele doua linii. Valoarea normala este in jur de 5 cm., sub limita de 4,5 cm. se apreciaza ca este vorba de o reducere a mobilitatii lombare, adica o lordoza ce a depasit stadiul de atitudine. Proba "degete - sol" Se efectueaza din pozitia stand, solicitand o flexie maxima a trunchiului cu si fara tensiuni finale. Posibiliatea de a masura cu excticitate distanta ce ramane de la varful degetelor pana la sol, constituie un indicator pretios a evolutiei tratamentului. Examenul radiologic Aceasta examinare este utila cand diagnosticarea lordozelor putand determina cauzele acestora, fiind un examen valoros pe tot parcursul tratamentului. Testing muscular Acesta ramane un examen ce este util in aflarea valorii fortei musculare, cotarea facandu-se dupa scara cu sase trepte (5 -0). Forta 5 (normala): este atunci cand muschiul poate invinge rezistenta testatorului la punctul maxim.

Forta 4 (buna): reprezinta capacitatea muschiului de a invinge rezistenta medie opusa antigravitationala. Forta 3 (acceptabila): este forta unui muschi de a mobiliza segmentul contra gravitatiei fara contra rezistentei. Forta 2 (mediocra): permite muschiului sa mobilizeze segmentul cu eliminarea gravitatiei. Forta 1 (schitata): reprezinta sesizarea contractiei prin palpare. Forta 0 (0): muschiul nu realizeaza nici o contractie. Flexia trunchiului Muschi: drepti abdominali. Pozitia de testare: decubit dorsal, cu bratele pe langa corp, membrele inferioare intinse. - f1: palparea dreptilor abdominali pe linia paraombilicala;

- f 2: miscarea pana la decolarea spinelor omoplatului; - f 3: miscarea pana la unghiul inferior al scapului; - f4: se ridica complet trunchiul cu bratele intinse inainte si genunchii flectati; - f 5: aceeasi miscare dar cu palmele la ceafa. Rotatia trunchiului Muschi: marele si micul oblic abdomonal. Pozitia FG: din sezand cu bratele pe langa corp; AG: decubit dorsal cu membrele inferioare in extensie; - f 1: palparea pe partile laterale ale abdomenului; - f 2: se roteaza trunchiul, fixatorul fixeaza bazinul; - f 3: se roteaza trunchiul cu bratele incrucisate pana la desprinderea omoplatului; - f 4: se roteaza trunchiul cu flexia lui, membrele superioare intinse; - f 5: ca la f 4, dar mainile la ceafa.

CAP. III. Organizarea cercetarii

III. 1. Locul de desfasurare si conditii de baza materiala

Cercetarea s-a desfasurat in Centrul Medical "Nicolina" Iasi, selectand patru pacienti de varste diferite ce efectuau tratament recuperator pe o perioada mai indelungata. Am beneficiat de colaborarea cadrelor de specialitate din cabinetul de mai sus. Conditiile de baza materiala unde s-a desfasurat activitatea recuperatorie dispune de urmatoarele sectii: balneohidroterapie (incluzand bazine cu aps sulfuroasa), electroterapie, termoterapie, sali de kinetoterapie si masaj. Salile de kinetoterapie sunt dotate cu: spaliere, banchete pentru mobilizari si masaj, oglinzi, mingi diverse, bastoane, gantere, suluri pentru corectie si aparate speciale: bicicleta, banda de alergare, aparat "Vogatore" (de vaslit). Pentru explorarea si evaluarea pacientilor am avut urmatoarea dotare: - cadran somatoscopic;

banda metrica;

taliometru;

goniometre;

firul cu plumb;

spirometrul;

fise speciale inregistrare si cuantificarea datelor culese.

III. 2. Durata si etapele cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat in mai multe etape: ► in prima etapa, a avut loc documentarea teoretica care a constat in studierea materialelor din lteratura de specialitate si am luat legatura cu specialistii implicati in echipa interdisciplinara de recuperare. Acestia mi-au oferit informatii necesare asupra cazuisticii legate de diagnosticul cel am in studiu si asupra mijloacelor si metodelor aplicate si rezultatele lor;

► in etapa a doua am selectionat subiectii ce au fost diagnosticati cu lordoza lombara. Deasemeni mi-am pregatit locul de desfasurare a activitatii si materialele necesare explorarii si evaluarii. Tot in aceasta etapa mi-am alcatuit fisele personale ( vezi cap. IV. 3.). Acestea au constituit esaloanele decizionale pentru precizarea obiectivelor, mijloacelor si indicatiile de tratament recuperator. ► etapa a treia am elaborat si aplicat programele de kinetoterapie, specifice fiecarui caz in parte si etape, am efectuat explorari si evaluari periodice; ► etapa a patra (finala) am apreciat evolutia dinamica a parametrilor, am prelucrat grafic datele culese,dupa care am facut interpretarea datelor obtinute si am redactat lucrarea.

III. 3. Esantionul de subiecti si perioada de tratament

Studiul l-am efectuat pe perioada octombrie 2007 - aprilie 2008, selectand dintr-un lot de 30 de persoane cu diagnosticul de lordoza lombara 4 cazuri, ce frecventau tratamentu recuperator in cadrul Centrului medical "Nicolina" Iasi. Din studiul cazuisticii se observa frecventa acestei afectiuni la sexul feminin, cauzele producerii acestora fiind diferita, unii ne-au relatat ca aveau cunostinte de aceasta tulburare si ca au mai efectuat tratament recuperator. De aceea am avut posibilitatea sa-mi selectez cazuistica cu forme si cauze diferite. Pacientii au fost examinati initial si periodic pe perioada studiului pentru ca prin anamneza, examinari specifice si complementare sa pot observa evolutia afectiunii in urma tratamentului kinetoterapeutic aplicat. Durata de tratament recuperator a fost de sase luni, efectuandu-se cu o frecventa de 3 sedinte pe saptamana la sala, iar in rest practicand-se programul la domiciliu.

TABEL NOMINAL CU PRINCIPALELE PARTICULARITATI ALE CAZURILOR INREGISTRATE

Tabelul nr.1.

III. 4 . Continutul programului de recuperare functionala  Programul de recuperare functionala aplicat in decursul cercetarii, a fost adaptat fiecarui caz in parte in functie de urmatorii parametrii:

- generali : - tipul si specificul disfunctionalitatii;

- varsta pacientului;

- capacitatea fizica generala;

- partculari: - scopul recuperarii;  - posibilitatile de perceptie a pacientului;

- cauzele.

III. 4. 1. Obiectivele programului de recuperare:

Tinand cont de formele clinice ale lordozei, dureroase si nedureroase si cauzele lor, am stabilit urmatoarele obiective generale:

A.   Controlul durerii si al inflamatiei;

B.   Indepartarea cauzelor favorizante;

C.   Asuplizarea coloanei vertebrale pentru a indeparta tulburarile de statica vertebrala si a realiza o postura corecta;

D.   Reechilibrarea bazinului prin tonifierea in conditii de scurtarea a grupului de muschi abdominali si fesieri (cuplul corector);

E.   Tonifierea in conditii de alungire a musculaturii latero-vertebrale din segmentul lombosacrat;

F.    Prevenirea instalarii unei curburi cifotice cu caracter secundar, compensator;

G.  Imprimarea unui reflex de atitudine corecta a corpului in conditii statice si dinamice;

H.   Reeducarea respiratiei diafragmatice, tinand cont ca muschiul diafragm este muschi lordozant.

III. 4. 2. Mijloace si metode kinetotapeutice Pentru controlul durerii si a inflamatiei s-a folosit urmatoarele: - tratament medicamentos: antalgic, antiinflamatot, etc;

- electoterapia: utilizand forme de curenti : diadinamici, TENS, curenti interferentiali, ultrasunet.

- termoterapie: sub forma de parafina, inflarosu, etc;

- hidrokinetoterapia: pentru efectul sau relaxant si de usurarea miscarii;

- masaj: sub forma decontracturanta din pozitii corective, manual sau cu vibratorul. - mijloace kinetoterapeutice: miscari active (program Williams), pasive, streatching, active cu rezistenta, exercitii la aparate ( bicicleta ergometrica, aparat de vaslit), exercitii gestuale (scoala spatelui cu inzavorarea coloanei).

III. 4. 3. Principii de lucru si indicatii pentru viata cotidiana

Sunt deosebit de importante pozitiile e lucru in cadrul programului de kinetoterapie si generatoare de dureri, de aceea voi prezenta aceste gesturi daunatoare:

se va informa pacientul despre defectul postural si posibilitatile e corectare a lui;

exercitiile fizice se va efectua din pozitii delordozante, exemplu: decubit dorsal, genunchii indoiti, talpile pe sol;

sunt contraindicate miscarile de extensie, flexie, latero-flexie exagerate la rdicarea unui obiect pe verticala;

stationarea unipodala trebuie evitata preferandu-se pozitia sezand cu mentinerea unei lordoze fiziologice sau stand cu spatele sprijinit de un plan dur;

pozitiile cu aplecarea trunchiului inainte se va face cu inzavorarea bazinului (blocarea, rechilibrarea bazinului);

sederea pe scaun se va face cu rezemarea pe speteaza, talpile pe sol, genunchii flectati;

nu se recomanda purtarea de pantofi cu tocuri inalte;

pentru dormit se recomanda decubitul dorsal cu genunchii flectati si o perna sub genunchi sau decubitul lateral (pozitie "cocos de pusca) cu o pernuta mica intre genunchi;

dozarea efortului va fi individualizata.

III. 4. 4. Program de exercitii pentru corectarea lordozei

Reeducarea posturala

Exercitiul 1:

Stand cu fata la oglida, recunoasterea defectelor posturale si corijarea lor cu ajutorul kinetoterapeutului, prin contractia simultana a musculaturii abdominale si a fesierilor cu usoara rotare externa a membrelor, cu expiratie diafragmatica (fig. 8);

Fig. 8. Exercitiu de reeducare posturala

Exercitiul 2:

Acelasi exercitiu se va executa cu sparele sprijinit de spalier, avand talpile departate la 10-15 cm. de planul dur, basculand bazinul;

Exercitiul 3:

Din decubit dorsal, genunchii flectati, se contracta musculatura abdominala ridicand usor varful coccisului. Pentru o mai buna perceptie a miscarii de basculare a bazinului se asociaza o expiratie libera cu retractia abdomenului sau cu o mana sub regiunea lombara (fig. 9); Exercitiul 4:

Suspensie dorsala la scara fixa, cu genunchii indoiti, talpile pe sol. Se basculeaza bazinul spre inapoi si se tractioneaza cat mai jos pentru intinderea musculaturii lombare;

Exercitiul 5:

Decubit ventral, la marginea unei banchele sau mese avand genunchii flectati sub masa, talpile pe sol, se executa corectia pasiva cu intinderea muschilor lombari prin flexia coapselor sub masa;

Exercitiul 6:

Din pozitia patrupeda, miscari de basculare a bazinului cu sugerea abdomenului si coborarea sezutei pe calcaie;

2. Asuplizarea coloanei lombare Exercitiul 7:

Decubit ventral pe mingea mare, se intinde coloana si membrele inferioare avand grija de retroversia bazinului(fig.9);

Fig. 9. Exercitiul pentru intinderea musculaturii lombare, dorsale si ischiogambierilor

Exercitiul 8:

Decubit dorsal, cu talpile sprijinite pe spalier, flexia coapsei pe bazin pentru asuplizarea ischiogambierilor si a musculaturii lombare (miscare ajutata de kinetoterapeut), in timp ce pacientul mentine retroversia bazinului (fig. 10);

Fig. 10. Exercitiu de asuplizare Exercitiul 9:

Din aceeasi pozitie de plecare, se flecteaza membrele inferioare, mai mult, decoland bazinul de pe podea, iar kinetoterapeutul apasa talpile - stretching pentru musculatura lombara;

Exercitiul 10:

Din aceeasi pozitie, se flecteaza genunchii pe abdomen, kinetoterapeutul amplificand miscarea, executa stretching pentru musculatura lombara;

Exercitiul 11:

Din pozitia "cavaler servant", se apleaca trunchiul inainte intinzand in acelasi timp flexorii soldului opus;

Exercitiul 12:

Din sezand, cu picioarele incrucisate, genunchiul de deasupra flectat, talpa pe sol, mana opusa prinde genunchiul tragandu-l spre ea pentru intinderea rotatorilor interni ai soldului (fig.11);

Fig. 11. Exercitiu de stretching pentru rotatorii interni

Recuperarea fortei musculare, abdominale si fesiere cu control a respiratiei diafragmatice

Exercitiul 13:

Decubit dorsal, genunchii flectati, talpile pe sol, se executa flexia trunchiului cu ducerea palmelor spre genunchi, lomba ramanand lipita de sol (fig. 12);

Fig. 12. Exercitiu pentru tonifierea dreptilor abdominali

Exercitiul 14:

Din aceeasi pozitie, se ridica trunchiul cu rasucirea lui spre genunchiul opus, miscarea poate fi ajutata de kinetoterapeut, executata liber sau cu ingreuiere, ducand palma la ceafa sau avand o gantera in mana (fig. 13);

Fig. 13. Exercitiu pentru tonifierea musculaturii oblicilor abdominali Exercitiul 15:

Decubit dorsal, avand mingea sub genunchi, flectarea genunchilor la piept cu bascularea bazinului (fig.14);

Fig. 14. Tonifierea abdominalilor Exercitiul 16:

Decubit dorsal, cu genunchii flectati, calcaiul stg. asezat pe genunchiul dr, flexia genunchilor spre piept alternand pozitia picioarelor (fig. 15); Fig. 15.

Exercitiul 17:

Aceeasi pozitie, sugerea abdomenului cu ridicarea bazinului contractand fesierii si mentinerea bascularii 6-10 sec. (fif. 16);

  Fig. 17. Bascularea bazinului

Exercitiul 18:

Din aceeasi pozitie initiala, avand o greutate pe abdomen, se executa reeducarea respiratiei diafragmatice, la inspir bombandu-se abdomenul, iar la expir se suge cu lipirea coloanei lombare de saltea (fig. 18, 19);

Fig. 18 . Inspirul Fig. 19. Expirul Exercitiul 19:

Din pozitie pe genunchi cu sprijin pe coate, se extinde alternativ membrul inferior pana la nivelul soldului, mentinand abdomenul supt (fig. 20);

Fig. 20. Tonifierea marelui fesier

Exercitii din scoala spatelui "school back"

Acest program este de kinetoprofilaxie secundara care se invata in sala si se practica la domiciliu.

1. Constientizarea pozitiei a coloanei lombare si bazinului. Exercitiu 1: din decubit dorsal, cu genunchii flectati, umerii usor ridicati, bratele intinse pe langa corp, se flecteaza alternativ cate un genunchi la piept; Exercitiul 2: din aceeasi pozitie se basculeaza bazinul in retroversie micsorand distanta dintre pube-apendice xifoid (presarea lombiei la sol);

Exercitiul 3: din ortostatism, se executa aceeasi miscare;

Exercitiul 4: sezand cu genunchii flectati, genunchii la 8-10 cm. mai sus decat soldurile cu talpile pe un suport, se contracta abdomenul lipind spatele de spatarul scaunului;

2. "Inzavorarea" coloanei lombare, are ca scopuri blocarea in timpul efortului a segmentului afectat, invatarea mentinerii pozitiei neutre si invatarea mobilizarii cu totul independent a membrelor fata de trunchi. Toate acestea se aplica diferentiat prin activitatea zilnica de la domiciliu sau profesional. Exemplu: postura corecta la scris; profesionala: la cei care sunt violonisti, balerini, etc., si a femeilor insarcinate.

Cap. IV. Rezultatele cercetarii IV. 1. Evolutia individuala a pacientilor (analiza cazuisticii aflate in tratament) Rezultatele obtinute in urma aplicarii programelor terapeutice le-am prezentat in dinamica evolutiei lor, pornind de la valorile inregistrate la prima examinare, cat si prin examinari periodice si finale.

Analiza cazurilor aflate in tratament recuperator

Analiza cazului nr. 1

Pacientul C. O. de sex M., in varsta de 40 ani, de profesie gestionar s-a prezentat la data de 8-X-2007 in tratament recuperator cu diagnosticul de lordoza lombara patologica, prin spondilolistezis L5 - S1 de gradul I, evidentiat prin examinarea radiologica si somatoscopica. Dureri lombare nu i-au permis efectuarea activitatilor profesionale. De asemeni a fost diagnosticat cu obezitate de gradul I spre II. Din anamneza rezulta ca a mai efectuat tratamente recuperatorii prin fiziokinetoterapie, dar nu a respectat cu strictete indicatiile de specialitate. Examinarea somatoscopica evidentiaza lordoza lombara, precum si reducerea mobilitatii coloanei lombare prin testele efectuate. Examinarea antropometrica arata gradul de obezitate. Tratamentul de recuperare functionala a constat in: masaj lombosacrat decontracturant, electroterapie cu curenti antalgici si kinetoterapie la sala de gimnastica care a fost continuat la domiciliu. De asemeni i s-a indicat purtarea unui lombostat. Rezultatele finale indica: disparitia durerii, corectarea curburii lordotice, cresterea mobilitatii coloanei lombare exprimate prin testele specifice, scaderea in greutate si o mai buna constientizare a redresarii bazinului, in cadrul activitatilor zilnice si profesionale, prin tonifierea musculaturii abdominale (graficul 1 si 2).

Examinarea clinco-functionala nr. 1

Nume si prenume..C.O.sex..M..,varsta.40,profesiagestionar, domiciliulIasi

Diagnostic..lordoza lombara prin spodilolistezisL5-S1Gr..I..

Data intrarii in tratament8-X-2007

Iesirea din tratament..1-IV-2008 

Reprezentarea grafica a curburii si mobilitatea coloanei lombare

Grafic nr.1

Testing muscular Grafic nr. 2

Analiza cazului nr. 2

Pacienta C. V. in varsta de 26 ani de profesie violonista, s-a prezentat la data de 8-X-2007 si a efectuat tratament pana in data de 1-IV-2008, prezentand diagnosticul de lordoza lombara scurta. In aceasta perioada prezenta dureri in timpul activitatii profesionala care cedau la pozitia de repaus. Coloana lombara prezenta o exagerare de curbura greu de redresat. Forta musculaturii abdominale si fesiera era slaba, abdomenul pedomina mult spre inainte. Pozitia ortostatica prelungita dezalinia coloana dandu-i tendinta de cifozare dorsala. Tratamentul de recuperare functionala a constat in masaj lombosacrat decontracturant, kinetoterapie activa, program Williams si hidrokinetoterapie si a primit indicatii profilactice de la programul "school back".

In urma aplicarii tratamentului recuperator gradul de curbura lombara s-a redus, s-a tonifiat musculatura de redresare a bazinului, durerile au disparut si posibila compensare a cifozei a fost combatuta (graf. 3 si 4). I s-a recomandat continuarea programului de kinetoterapie si profilaxie pentru ca profesia pe care o practica sa nu mai fie o cauza a lordozei prezente.

Examinarea clinco-functionala nr. 2

Nume si prenume..C.V.sex..F..,varsta.26,profesiaviolonista, domiciliulIasi

Diagnostic..lordoza lombara scurta-profesionala.

Data intrarii in tratament8-X-2007

Iesirea din tratament..1-IV-2008 

Reprezentarea grafica a curburii si mobilitatea coloanei lombare

Grafic nr. 3

Testing muscular Grafic nr. 4

Analiza cazului nr. 3

Pacienta L. D. in varsta de 16 ani, eleva a efectuat tratament recuperator in perioada de 8-X- 2007 pana la 1-IV-2008. S-a prezentat in urma recomandarii medicului de familie care a constatat exagerarea curburii lombare prin insuficienta musculoligamentara ce perturba postura corecta a corpului. La examinarea somatoscopica s-a constatat prezenta lordozei lombare tipice habituale cu lipsa de control postural si prin nepracticarea exercitiilor fizice, avand un aspect astenic.

Testing-ul muscular a scos in evidenta acest lucru.

Tratamentul recuperator aplicat a constat in kinetoterapie activa, masaj lombar, indicatii de a practica sporturi ca mersul pe bicicleta si pastrarea unei atitudini corecte in timpul zilei. De asemeni medicul ia indicat o dieta alimentara de sustinere calorica.

In urma tratamentului complex aplicat pacienta a devenit mai tonica, reusind sa-si pastreze o postura corecta a corpului si impiedicand compensarea cifotica (graf.5 si 6).

Examinarea clinco-functionala nr. 3

Nume si prenume..L.D.sex..F..,varsta.16,profesiaeleva, domiciliulIasi

Diagnostic..lordoza lombara habituala..

Data intrarii in tratament8-X-2007

Iesirea din tratament..1-IV-2008 

Reprezentarea grafica a curburii si mobilitatea coloanei lombare

Grafic nr. 5

Testing muscular Grafic nr. 6

Analiza cazului nr. 4

Pacienta B. M. in varsta de 23 ani de sex F., profesoara a intrat in tratament la data de 8-X-2007 cu diagnosticul de lordoza lombara si luxatie de sold bilaterala confirmate radiologic. Durerea era prezenta si incomoda desfasurarea activitatii profesionale.

Din datele anamnezice pacienta a declarat ca a mai efectuat tratament recuperator in localitate si in statiuni balneare

Este o persoana care face kinetoprofilaxie, pastreaza o igiena posturala pe cat posibil, dar in ultima perioada a suprasolicitat organismul, prin mentinerea unui ortostatism prelungit.

I s-a recomandat ca tratament electroterapie antalgica, medicatie, masaj decontracturant al lombelor, regiunii coxofemurale si coapse, kinetoterapie de corectie.

In urma tratamentului aplicat durerile au cedat, coloana s-a redresat ceea cea permis sa continue activitatea profesionala, dar in limitele unor posibilitati fizice de care dispune organismul ei (graf. 7 si 8). Pentru lucrul independent i s-a recomandat un program kinetic efectuat zilnic, reducerea eforturilor fizice si a ortostatismului prelungit.

Examinarea clinco-functionala nr. 4

Nume si prenume..B.M.sex..F..,varsta.23,profesiaprofesor, domiciliulIasi

Diagnosticlordoza lombara patologica prin luxatie bilaterala de sold

Data intrarii in tratament8-X-2007

Iesirea din tratament..1-IV-2008 

Reprezentarea grafica a curburii si mobilitatea coloanei lombare

Grafic nr. 7

Testing muscular Grafic nr. 8

IV. 2. Interpretarea rezultatelor

Din analiza fiselor de tratament a celor patru pacienti ce i-am avut in studiu pe o perioda de 6 luni aplicandu-le programele de kinetoterapie in vederea corectarii lordozei s-a observat urmatoarele aspecte:

numarul crescut al lodozelor la femei;

disparitia durerii in urma aplicarii tratamentului complex pri tehnici fizicale;

cresterea asuplizarii locale a zonelor cu rigiditate, se remarca prin graf. 9, testul Schber si testul "deget-sol" dupa cum urmeaza sunt:

o       testul Schber are o crestere medie de 1,5 cm. si

o       testul "degete-sol" are o crestere medie de 10,2 cm.

exagerarea de curbura lombara s-a redus in medie cu 18,5 mm.,

testing-ul muscular a avut o crestere medie de aproximativ doua trepte (graf 10).

Reprezentarea grafica medie a curburii si mobilitatea coloanei lombare

Grafic nr. 9

Testing muscular

Grafic nr. 10 

V. Concluzii si recomandari

Din analiza rezultatelor obtinute de-a lungul desfasurarii studiului pe care l-am efectuat se trag urmatoarele concluzii:

kinetoterapia joaca un rol primordial in corectarea si stoparea lordozei, indiferent de cauza, varsta si grad de disfunctionalitate, fapt exprimat prin reducerea exagerarii curburii lombare, redresarea bazinului si indepartarea durerilor;

nu exista recuperarea functionala a lordozei fara exercitii fizice, dar trebuie selectate si aplicate dupa metodologii eficiente cum ar fi: metoda Williams, "School back", Bob Anderson, ce sunt recunoscute a avea eficienta maxima;

tratamentul complex masofiziokinetoterapeutic corect individualizat este rapid recunoscut ca benefic, prin starea de confort ce apare odata cu scaderea durerii, cresterea mobilitatii coloanei vertebrale si a tonusului muscular dand posibilitatea mentinerii unei posturi corecte timp indelungat;

kinetoterapia s-a dovedit a fi acceptata diferit de pacienti. Foarte receptivi la acest mijloc sunt pacientii care a au mai practicat o forma de miscare si mai putin acceptata a fost de catre persoanele sedentare, dar in toate cazurile a devenit convingatoare, pe masura beneficiilor acumulate;

rezultatele benefice ale tratamentului prin kinetoterapie i-au motivat pe pacienti sa practice programele de kinetoprofilaxie in viata cotidiana;

Medicina moderna prin angajarea in echipa multidisciplinara a medicului de familie a facut posibila intrarea precoce in tratamentul de specialitate, a pacientilor cu lordoze de diverse cauze, fata de anii trecuti.

Pe langa kinetoterapie se mai indica ca forma de miscare: ciclismul, sport care obliga la cifozarea coloanei lombare.

Se vor evita extensiile de trunchi care lordozeaza, alergarile de viteza (ca sport de performanta), transporturi de greutati, ortostatismul si mersul prelungit.

ANEXE

Bibliografie

1. Abrahams P. H., Hutchings R. T., Marks S. C. Jr. Atlas de anatomie a omului, Editura LL Bucuresti, 1999;

2. Adrian Ionescu, Gimnastica medicala, Edit. ALL, Bucuresti, 1964;

3. Adrian Ionescu, Despre atitudinea corecta a corpului, Edit. ALL, Bucuresti, 1966;

4. Apostol Ion, Caiet documentar, Editura OMNIA, Iasi, 1992;

5. Andrei Radulescu, Electroterapie, Edit. Medicala, Bcuresti, 1993;

6. Baciu Clement - Aparatul locomotor (anatomie functionala, biomecanica, semiologie clinica, diagnostic diferential), Ed. Medicala, Bucuresti, 1981;

7. Baciu Clement - Kinetoterapia pre si post operatorie, Edit. Sport - Turism, Bucuresti, 1981;

8. Balteanu Veronica - Introducere in kinetoterapie, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 2005;

9. Balteanu Veronica - Indumator practic de kinetoterapie, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 1997;

10. Balteanu Veronica - Pregatirea studentilor Facultatii de Educatie Fizica siSport pentru activitatea didactica de profilaxie-corectarea deficientilor fizice la elevi: Teza de doctorat in stiinte pedagogice, Chisinau, 1999;

11. Balteanu Veronica - Profilaxia si terapia deficientelor fizice in scoala , Editura Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 2000;

12. Bratu Ionel - Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice, Edit. Sport- 12. Turism, Bucuresti, 1977;

13. Baciu Clement - Kinetoterapie, Edit. Sport - Turism, Bucuresti, 1981;

14. Drosescu Paula - Anatomia aparatului locomotor, Editura PIM, Iasi, 2004;

15. Clarence Dail, M. D. , Charles Thomas, Ph. D. - Hidroterapie, Edit. Viasa si Sanatate, Bucuresti, 1995;

16. Dumitriu Dumitru - Ghid de reeducare functionala, Edit. Sport - Turism, Bucuresti, 1981;

17. Dumtriu Dumitru - Reeducarea functionala in afectiunile coloanei vertebrale, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984;

18. Laurian Sdic - Kinetoterapia in recuperarea ajgiilor si al tulburarilor de statica vertebrala, Editura Medicala, Bucuresti, 1982;

19. Pasztai Zoltan, Pasztai Andrea - Kinetoterapie-relaxare, Edit. LOGOS, Oradea, 2001;

20. Vasile Marcu, Copil C., Masaj si tehnici complementare, Edit. Universitatii din Oradea, Oradea, 1995.

21. Dragan Ioan - Cultura fizica medicala, Edit. Stadion, Bucuresti, 1983

22. T. Sbenghe - Kinetologie - Stiinta miscarii, Editura Medicala, Bucuresti, 2002;

23. T. Sbenghe - Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti, 1987;

24. T. Sbenghe - Prevenirea suferintelor musculoarticulare, Editura Medicala, Bucuresti, 1991;

25. T. Sbenghe - Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicala, Bucuresti, 1981;

26. Tiberiu Vlad - Fiziopatologie, Editura Univ. "Al. I. Cuza", Iasi, 2006; 27. Tiberiu Leonard Vlad - Curs de cultura fizica medicala, Editura Univ. "Al. I. Cuza", Iasi, 1973;

28. Vasile Marcu - Cultura fizica medicala si kinetoterapie, Edit. Universitatii din Oradea, 1977;

29. asile Marcu - Masaj si kinetoterapie, Edit. Sport - Turism, Bucuresti, 1983;

30. Vasile Marcu, Copil C., Masaj si tehnici complementare, Edit. Universitatii din Oradea, 1995.